Câinii și țânțarii

Dinamo a făcut cel mai bun meci al său din ultimii mulți ani. Dinamo a mai învins-o pe Steaua, a mai câștigat cu Pandurii sau vreo altă forță din Noua Ordine, dar felul în care câinii au triumfat pe terenul campioanei Astra, autoritar, ofensiv, cu clasă, superiori la toate capitolele, a fost realmente surprinzător. Chiar și pentru antrenorul său, Ioan Andone, cu toate că, înainte de meci, și acesta a arătat neașteptat de ofensiv în discurs. În acest Dinamo strălucitor de la Giurgiu am văzut sclipiri din acel Dinamo campion acum 10 ani. Un deceniu, niciodată în istorie nu s-a întâmplat să treacă atât de mult fără ca Dinamo să fie campioană…

Cum nici marii maeștri ai lojei anticonspiraționismului nu au prezentat această victorie a câinilor ca pe un serviciu întors de Astra după ce echipa lui Șumudică câștiga pe Arena Națională împotriva lui Dinamo în playoff într-o manieră asemănătoare, cred că ne putem concentra pe fotbal. Pentru că a fost mult fotbal bun, așa cum remarca și selecționerul Daum. Care sper că a sesizat totuși că De Amorim sau Camora nu sunt cu nimic peste Filip sau Lazăr și poate ne mai scutește cu goana penibilă după pașapoarte românești pentru tot felul de Pleșani venetici care visau de mici pe la Recife sau Algarve să joace pentru România.

Dinamo a depășit chiar cu armele adversarei o maestră a posesiei așa cum este Astra. La mijloc, Dinamo are doi fotbaliști solizi, pe Anton și noul venit Busuladzic, iar Palic cred că a arătat și în acest meci de debut al sezonului că-și poate depune candidatura pentru titlul de cel mai bun fotbalist din Liga 1. Palic e un stângaci cu un joc atât de compact, mingea se lipește perfect de el, are viziune din spate, dar speculează atât de bine și spațiile pentru urcări decisive cum a fost și cea de la penaltyul deschiderii scorului. Dinamo a arătat ca un mecanism echilibrat, cu două extreme cu joc modern, dinamic, tehnic, cum sunt Lazăr și Rotariu. Păcat pentru Rotariu că nu a putut încheia cu gol, trimițând doar în bară, la acea fază colectivă de care ar fi fost mândră și acea echipă stelară a lui Dinamo construită de Lucescu în anii ’80. Cât despre Lazăr, el este o mare miză pentru Andone, este un fotbalist cu calități foarte interesante, dar nu foarte solid mental. Cu el, Ando trebuie să-și arate toate abilitățile de pedagog.

Gnohere aleargă decent, iar stângul său poate face ravagii. Bizonul e întruchiparea unui paradox lingvistic, cu cât e mai slab, cu atât e mai bun. Dinamo are ambele flancuri puternice și în spate acum, Romera fiind o plombă bună. Un semn de întrebare rămâne Nedelcearu în centrul apărării, dar consolarea e că Dinamo măcar vine cu jucători cu experiență pe poziția fotbalistului până în 20 de ani.

Problema lui Dinamo într-un sezon cu peste 40 de meciuri în care vrea să cucerească trofee este că Andone are o echipă, dar nu și un lot. Cu una-două accidentări, Dinamo se poate transforma în Astra șchioapă de aseară.

Colapsul Astrei cu Dinamo ne-a arătat cât de imens a fost rolul lui Alibec și Budescu în titlul din sezonul trecut. Secondați excelent de Găman. Însă cititorii în Astre îți vor spune că un astfel de dezastru pe teren propriu în debut de sezon poate fi pentru echipa lui Șumudică o recalibrare pentru un sezon excelent așa cum s-a întâmplat și în stagiunea trecută după raidul de la Giurgiu al lui ASA Tg Mureș. Dacă au dreptate, ne convingem miercuri cu FC Copenhaga, în preliminariile Champions League. Deși, acum, probabil nici Șumi n-ar avea curaj să joace 1 pe Astra.