Niciodată diferența între supraviețuire și colaps nu a fost mai bine trăită la Steaua. Clubul ăla care se lăuda cu cele mai bune condiții, cele mai mari salarii, cele mai de firmă cauciucuri la autocar și cele mai portocalii echipamente a ajuns să își joace viitorul într-un meci. Financiar, eliminarea Spartei înseamnă cel puțin grupele Europa League, deci 10 milioane de euro cu totul. Ratarea aduce emoții, un playoff și alte amenințări cu insolvența din partea finanțatorului. Asta se simte. Deși are avantajul acelui 1-1 din Cehia, Steaua joacă cu sete, se aruncă. Se aruncă într-un pressing avansat, semn că nu doar Tommy face pregătire fizică de top în România. Minutul 11, Momcilovic își aduce aminte că a fost ireproșabil în tur, recuperează o minge, se pleacă pe contraatac, mingea ajunge central la Stanciu însă decarul șutează cu piruetă, slab, în loc să-i paseze fugarului Hamroun. Se joacă de la poartă la poartă, respinsea se numea în copilărie, acum se numește joc pe contre. Cehii ajung și ei în poziție de finalizare, dar trag la fel de slab, și fluierăturile celor aproape 40.000 de spectatori bat recorduri de decibeli. Ca-n vremurile bune?
Cehii joacă tare, tehnica nu îi recomandă. Și nici firma pe care le-au făcut-o directorul sportiv și antrenorul Stelei. Sparta e o echipă moale, care lovește tare doar la propriu. Enache, Golubovic și Pintilii au nevoie de o mână pentru a se ridica după contrele fotbaliștilor din Cehia. Fotbalul însă e cu Steaua. Hamroun scapă singur în minutul 19, trage în blocaj, mingea ajunge tot la el, centrarea ajunge în marginea careului la Pintilii. Căpitanul trage cum o făcea, la aceeași poartă, cu Ungaria, însă acum mingea trece peste. Pintilii dă prea sus, Enache prea jos. Centrarea impecablilă a lui Hamroun din minutul 25 îi vine pe frunte fotbalistului dezertat de la Astra, însă Enache trimite în pământ și mingea este respinsă de un fundaș. Și vine minutul 31, adică momentul în care publicul, comentatorii, jurnaliștii, băieții de la SAS Security, până și vânzătorii de hot-dog la preț de caviar, toți primesc încă o dovadă a faptului că Stanciu e unicul fotbalist de superclasă rămas la Steaua. Nicușor prinde un șut demențial, un „agheu” din prima, cu dreptul, sub bară! Atmosfera chiar se simte ca pe vremurile în care un finanțator încăpățânat și niște ofițeri zeloși nu încercau să distrugă un club. Tamaș poate închide repriza cu un șut-lob de la 55 de metri, peste Bicik, care lovește transversala, iar bâlbele lui Niță fac ca Steaua să primească gol, însă tușierul îl anulează incorect? pentru ofsaid. La pauză, Steaua scapă din nou turma pentru România!
Șutul, una dintre calitățile pe care Stanciu trebuie să le sublinieze în CV-ul pe care, cu siguranță, îl va prezenta în curând cluburilor importante din Europa. Foto: Mediafax
Atenție, se trage! Trage Stanciu!
Hamrouuuuuuun! Se țipă de la tribuna 1, inelul 3, algerianul nu aude, însă momentul ratării sale din primele secunde ale părții a doua e marcat. Presiunea e la poarta cehilor care nu fac față, Steaua mai ratează ocazii. În minutul 51, Brabec cedează. Îl tăvălește din nou pe Golubovic și vede al doilea galben, plus instrucțiuni spre vestiare, zona dușuri și recuperare. Publicul pe care peluzarii răutăcioși îl indică a fi format din „cetățeni” e în delir, calificarea în playoff e rezolvată? Sau nu e? Greșeala arbitrului din prima repriză e recuperată. Popa are o acțiune derutantă în careu, Costa pune mâna pe minge, dar nu se dă penalty. Sparta e în corzi, primește pumni, are arcada deschisă, dar nu pică din picioare. Sau pică? Nicușor primește din nou la marginea careului, Bicik transpiră-n barbă, nu are timp decât să întindă pumnii printre care mingea plecată din piciorul mijlocașului trece fără probleme! 2-0, doar un miracol mai poate întoarce situația.
Benzina e scumpă și e conservată. După majorarea scorului cehii sunt lăsați să creadă că pot juca de la egal la egal și bântuie prin prajma porții unui Niță într-o seară slabă. Nici jurnaliștii veniți din Cehia nu mai cred, sunt cu ochii în tastatură, aruncă o mulțime de consoane pe foile albe, virtuale, ale Word-ului. Ridica privirea doar când Konate și Dockal ratează două șanse spre final. Și când Hamroun, scăpat pe contraatac, trimite pe lângă după un dribling din corp. Reghecampf e băiat deștept și, cu 10 minute înainte de final, îi oferă lui Stanciu ceea ce merită. Îl ridică de pe bancă pe Aganovic și îl cheamă pe Nicușor, prilej pentru aplauze în picioare.
Finalul înseamnă calificarea sigură măcar în grupele Europa League și unica veste bună pentru fotbalul românesc de foarte multă vreme încoace. Și, deloc de neglijat, înseamnă posibilitatea reunirii între clubul lui Becali și publicul numeros caracteristic epocii ce părea trecute. 37.127 plătitori de bilete au confirmat asta!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER