Sunt multe dezamăgiri românești apărute cu ocazia acestei ediții a Jocurilor Olimpice. Până la urmă, o asemenea delegație olimpică ruptă-n fund, la propriu, n-am mai avut în ultima jumătate de secol. Am avut așteptări mari când Ana Maria Popescu a concurat la simplu, când Andreea Chițu a intrat pe tatami, când Mihai Nistor a pătruns în ring, când Alin Moldoveanu s-a aflat în poligon, când Marian Oprea s-a înscris la triplusalt și a avut trei încercări de triplumers. Dar medalia de aur a dezamăgirilor a fost câștigată de echipa de handbal. Pentru că era o echipă, ceva atât de rar pentru noi la Jocurile Olimpice, pentru că venea după cea mai frumoasă poveste a unei echipe românești în orice sport în ultimii 20 de ani, bronzul de la Mondiale mai frumos chiar și decât argintul de la Mondialele de handbal de acum 11 ani, pentru că liderul acestei echipe este cea mai bună jucătoare a lumii, Cristina Neagu. Și totuși, această echipă, cea mai iubită din România, nu a putut trece de o grupă din care a mers mai departe Angola. O necalificare determinată în mare măsură fix de înfrângerea cu Angola. Doar încercați să vă imaginați Campionatul de handbal al Africii…
Cu naționala de handbal, pălește mitul antrenorului străin care vine și ne scoate din neștiință. Ryde este antrenorul pentru care această invenție atât de importantă în sporturile de sală, time-out-urile, reprezintă un coșmar. Problema este că ele sunt transmise în direct pe tv și poate vedea oricine că adevăratul antrenor este Neagu, așa cum despre Hagi se spunea că, deși era jucător, era adevăratul antrenor la EURO 2000. Doar că atunci nu se dădeau „time-out”-urile din vestiar la tv. Ryde este de multe ori inexistent în timpul pauzelor din interiorul reprizelor, iar când catadicsește să rostească două vorbe, le spune fără a și insufla ceva jucătoarelor. De multe ori pare a fi ignorat politicos. Într-un contrast evident, islandezul care ține Norvegia la nivel maxim de atâta timp are aura unui general adevărat, chiar dacă e mic de statură, nicio campioană olimpică și mondială nu suflă în fața lui în timp ce-și ține discursurile apăsat, dar fără isterii inutile. Pentru că Ryde e vizibil incomodat de aceste time-out-uri, el nici nu le mai solicită. În repriza care avea să se dovedească decisivă la aceste Jocuri Olimpice, cea secundă cu Angola, nu a cerut niciunul din cele două time-out-uri cuvenite. Nici în repriza finalmente fatală, cea secundă cu Norvegia, nu a cerut al doilea time-out la care avea dreptul. Nu a avut ce să le transmită jucătoarelor în momentele cheie de la acest turneu. Vedeau ele, „fetele”, cum se descurcă în teren.Problema este că nici pe teren nu a trimis fetele care ar fi putut descurca mai bine treaba. Ryde a rămas încremenit în ideea Brădeanu, deși veterana nu mai are pic de sclipire, de forță în jocul ofensiv.
Buceschi a primit mult mai puține minute pe ansamblul turneului în comparație cu fosta mare jucătoare Brădeanu și s-a văzut cât de mare a fost această eroare când Eliza a contribuit din plin în meciul cu Norvegia la prestația onorabilă pe care am reușit-o în fața campioanelor olimpice și mondiale. Același Ryde nu a avut curajul de a-i ura drum bun sau de a o ține lângă el pe bancă în postura de secundă pe Ardean, de mai mulți ani o umbră a jucătoarei mari care a fost.
E teribil să fii în pielea Cristinei Neagu, să simți că nu ești cu nimic inferioară oricărei jucătoare din lume și totuși să nu poți obține victoria pentru că în multe momente ești atât de singură în echipa României. Dacă un antrenor advers alege o tactică mai puțin convențională în apărare și o izolează pe Neagu, România este paralizată. Păcat de eforturile și intuiția extraordinare ale Paulei Ungureanu, bine secondată de Ionica Munteanu, atacul nu a fost pe măsura porții noastre. Am marcat 27 de goluri cu Norvegia, am primit un singur gol mai mult. Am ieșit din scenă cu onoare, dar și cu imense frustrări. Pentru fiecare din cele 27 de goluri a trebuit să muncim enorm în timp ce norvegienecele s-au aflat în luna cadourilor, au primit de la noi o mulțime de mingi pierdute naiv, o mulțime de șanse de a înscrie pe contraatac goluri lejere. Am fost precum Agassi sau Halep, neavând un serviciu deosebit a trebuit să muncim enorm pentru fiecare punct câștigat. Nu pentru că erau mai rafinate, dar pentru că erau mai sigure, mai concentrate, mai rapide, norvegiencele au făcut o mulțime de puncte ușoare. Ca un jucător de tenis cu un serviciu uriaș care îi aduce o mulțime de puncte din start.
România are în continuare un nucleu excelent la naționala de handbal. E timpul pentru un nou antrenor și pentru câteva fețe noi pe teren. E timpul să ne rupem de un trecut frumos, căruia însă i-am devenit prizonieri neputincioși.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER