Fotbalul românesc a produs în ultimii ani nenumărate situații uluitoare, întâmplări și reacții care te fac să te întrebi dacă nu cumva facem parte dintr-o zonă bananieră a acestui sport. Parcă am fost parașutați acum în mijlocul Europei și jucăm cu mingi de cârpă, în picioarele goale, că de maidane nu ducem lipsă.
Ultima situație, semnalată de Gică Hagi, e tulburătoare. Dincolo de subiectivismul firesc al tatălui Hagi în cazul Ianis, e de neînțeles cum un lider al generației sale, așa cum îl numește Aurel Țicleanu, fost manager al departamentului de scouting de la FRF, este ignorat de selecționerii loturilor mai mari ca vârstă, și chiar de cel al naționalei U21. Mă gândesc că liderii generațiilor de juniori ar trebui să fie monitorizați mai atent, ajutați să crească în valoare și să facă pasul spre un nivel superior, cu atât mai mult cu cât nu avem parte în România de o inflație de tineri valoroși, ba dimpotrivă. Și, atât timp cât un club mare, ca Fiorentina, simte potențialul acestui copil, înseamnă că nu mai e vorba de subiectivism în cazul lui Gică Hagi, ci de fapte concrete.
Mă întreba un prieten dacă am văzut ceva deosebit la Ianis Hagi în meciurile pe care le-a jucat în Liga 1. Și îi pot spune că da. În primul rând, nu e ușor să te bați cu bărbați de 25-35 de ani, când tu ai doar 17 și nici nu posezi un fizic impresionant. Apoi, am văzut un bun control al balonului, curajul de a trage la poartă, o viziune a jocului peste media campionatului nostru. Cred că sunt îndeajuns de multe calități pentru un tânăr fotbalist.
La fel și în cazul lui Florin Tănase, îi dau dreptate din nou lui Gică Hagi. Când ai în campionat un astfel de jucător, care marchează 16 goluri și mai dă și 8 pase decisive în sezonul 2015/2016, să mă scuze nenea Puiu, dar trebuie să fii orb ca să nu-l vezi și să nu-l iei la Euro, măcar așa, de încurajare. Și pentru ce? Ca să mergi pe mâna unor mâini moarte demult pentru națională…
Nefirească mi se pare și poziția lui Mircea Rednic în relația Dinamo – Gnohere. Fostul antrenor se comportă ca un impresar, își dă cu părerea despre ofertele de prelungire pe care le primește protejatul său de la clubul cu care acesta este sub contract, îl urmărește pe la meciurile de la echipa a doua, îi dă sfaturi, bagă strâmbe, ca s-o zic pe-aia dreaptă! În fotbalul de la noi se vorbește de multă vreme de comisioanele lui Rednic, dar acum e prea pe față, serios!
Și printre atâtea anomalii, un gest de normalitate: un antrenor are curajul să spună pe față că nu va mai lucra niciodată cu Gigi Becali, pe care îl consideră un turnător și un om lipsit de cuvânt și de onoare. E vorba de Victor Pițurcă. M-am săturat de șablonul „Niciodată să nu spui niciodată” al multor tehnicieni de la noi, care abia așteaptă să fie sunați de „turnător” și instalați la Steaua pentru a fi apoi călcați în picioare. Pițurcă e relaxat, pentru că stă, probabil, pe câteva milioane de euro, dar, oricum, curajul lui trebuie apreciat, Mister Piți are „cojones”, cum se spune.
În fotbalul românesc, e nevoie ca oameni precum Hagi și Pițurcă să spună lucrurilor pe nume, pentru că numai așa putem scăpa de anomalii gen antrenor-impresar sau patron-care-se-crede-stăpân-de-sclavi. Când mai mulți vor avea curaj, poate că fotbalul nostru va progresa. Până atunci, unii tac și înghit.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER