Constantin Anghelache, conducătorul echipei Dinamo în perioada 1985-1990 și personajul principal al unor povești teribile care circulă în fotbalul românesc despre perioada în care „roș-albii” și Steaua purtau războiul dintre Armată și Securitate pe terenul de fotbal, a acceptat să discute, la ProSport Live, despre acuzația că ar fi fost „creierul” Cooperativei.
Pomenit în cartea autobiografică a lui Cornel Dinu ca fiind ofițer al Securității care se ocupa de operațiunile valutare speciale la Londra, dar și de Mircea Angelescu, fostul președinte al FRF, ca fiind „eminența cenușie” a Cooperativei, Anghelache a susținut că acuzația că se ocupa cu aranjamente este nefondată: „Blaturile sunt niște termeni… Am văzut că a zis cineva că Dinamo și Steaua erau cele care făceau blaturi. (…) Era atunci sistemul de așa natură în care, într-adevăr, Dinamo și Steaua erau echipe departamentale, erau echipe cu un suport, niciun fel de problemă, erau celelalte echipe care erau sprijinite de prim-secretarii de județe, care n-aveau niciun fel de problemă, era Ministerul Învățământului care patrona un număr de echipe. Eu le spun, într-un anume fel, în carte. Mai sunt unele lucruri care merită puțin scuturate… (…) Eu am fost conducătorul echipei Dinamo între 1985 și 1990. Nu am fost niciodată la Piatra Neamț sau în altă parte și să spun «vedeți că trebuie să batem noi». Se întâmpla că bateam. Dacă erau lucruri făcute în altă parte, asta nu pot s-o pronunț”.
Constantin Anghelache este prieten, de peste patru decenii, cu Mircea Lucescu și știe aproape totul despre culisele fotbalului românesc de după 1980
„Surpriza mare a fost când Constantin Anghelache a devenit directorul general al clublui Rapid, în 1998, împreună cu Mircea Lucescu, antrenorul principal al formației feroviare. (…) În plus, Constantin Anghelache este și membru al Biroului Executiv al FRF din anul 2000, el a fost numărul unu înainte de Revoluția din 1989, considerat eminența cenușie a formațiilor care făceau parte din Securitate!” Mircea Angelescu, „35 de ani la pupitrul fotbalului”
„S-au întâmplat lucruri, se întâmplă și acum”
Același Mircea Angelescu afirma, în cartea „35 de ani la pupitrul fotbalului”, că ofițerul de Securitate Constantin Anghelache ar fi avut ideea de a înființa echipe-satelit pentru Dinamo care să fie urcate în Divizia A și care să-i ajute pe „roș-albi” în lupta cu Steaua. Anghelache neagă paternitatea ideii și spune că, din contră, relațiile cu Victoria și Dragomir erau tensionate, iar această echipă a ajutat Steaua: „Raportul meu cu Dumitru Dragomir a fost cel care este și astăzi. Dragomir avea problema lui cu echipa Victoria, care era înființată de Miliție. Era o echipă care nu mă interesează pe mine, nu am fost eu arhitectul acesteia, ca și Moreni, ca și Scornicești, o echipă care, aparent, lumea a crezut că a fost construită, creată pentru a-i da lui Dinamo un suport mai mare, sprijin, rezultate, meciuri. Urmăriți toată istoria echipei Victoria și dacă a luat un singur punct de la Steaua, înseamnă că eu spun o greșeală. Din acest punct de vedere, se mai întâmpla că noi trebuia să mai pierdem două puncte cu Victoria. Vă dau un caz, ca să vedeți că nu erau raporturi de subordonare. Era un fotbalist, Sorin Cigan, atacant de la FC Bihor. Eu discutasem toate condițiile ca să-l aduc și până să ajungă în București a fost luat de Victoria. Toată lumea l-a vrut pe Cigan, inclusiv Steaua. Stabilisem totul cu cine trebuia la Oradea, dar l-a luat Victoria. Deci n-a fost subordonare. Dacă vreți, un oarecare avantaj era, că trebuie să vorbim și despre așa ceva, că avea un lot foarte larg și putea să dea fotbaliști la niște cluburi. Dar cam atât. Puteți verifica, Dinamo a mai pierdut cu Victoria”.
„Dinamo București, Dinamo Victoria și Flacăra Moreni, toate aceste trei echipe, au fost și creația, construcția lui Constantin Anghelache. Caracatița dinamovistă a fost și rodul lui Constantin Anghelache. (…) Constantin Anghelache nu a fost un oarecare, dimpotrivă, el a știut să se bage sub aripa lui Tudor Postelnicu și să ia exemplul rău pe care îl reprezenta el” Mircea Angelescu, „35 de ani la pupitrul fotbalului”
Întrebat despre cazul concret al partidei Dinamo – Moreni 2-3, din campionatul 1986-1987, în care „roș-albii” s-au predat ca să ajute echipa generalului Ghenoiu, de la Pașapoarte, să supraviețuiască în Divizia A, Anghelache a explicat: „Lucrul ăsta (n.r. – spectatorii au râs copios la acel meci, văzând circul din teren) îl țin minte, dar dumneavoastră nu țineți minte că n-a fost Mircea Lucescu pe bancă. A fost Cheran, pentru că Mircea, știind ceva, probabil, a spus: stați un picuț… Ideea este clară. S-au întâmplat lucruri, se întâmplă și acum, dar suspiciunea e la noi o trăsătură națională. În concluzie, vreau să spun că aceste echipe, cum au apărut, așa au și dispărut. Nu a plâns nimeni. Întrebați-l pe Lucescu: câți nervi ți-au făcut ție cei de la Victoria? El avea o glumă, că stăteau amândouă în cantonament la Săftica, Dinamo și Victoria, când era programul comun, și Mircea spunea: nu mai știu cum să fac antrenamentul. Dacă ies la 10, ies și ei! Dacă fac eu în nocturnă, vor și ei!”.
„Deci, ca să lămurim, astea sunt anectode”
Mateuț, Lucescu și Cămătaru, trei oameni din echipa de aur a clubului dinamovist, într-o perioadă în care „roș-albii” își propuneau finale de cupe europene
O altă acuzație scrisă de Mircea Angelescu în cartea sa, aceea că Anghelache stabilea, împreună cu Lucescu, în biroul ministrului de interne Postelnicu ce jucători sunt aduși la Dinamo și la Victoria, rezultatele partidelor și alte lucruri, este întâmpinată astfel de Constantin Anghelache: „Am marele impediment că trebuie să aplic dictonul românesc «despre morți, numai de bine!». Și atunci trebuie să mă abțin și nu pot să spun decât atât: Dinamo nu mai avea nevoie de niciun jucător pentru că am luat ceea ce nici conducerea ministerului de atunci nu dorea. Imaginați-vă că pentru prima dată am luat un jucător neamț, pe Klein. Am avut atâtea opreliști până l-am adus… Ne spuneau toți că nu se poate, că e echipa ministerului, că e departamentală. Lucescu a spus: nu mă interesează, eu îl vreau pe acest jucător. Și l-am adus. Apoi a fost Meszaros, de la Bistrița. Aveam nevoie de o dublură pentru stânga-dreapta. La fel a fost problema. Ca atare, dacă ar fi fost discuțiile din biroul unde spune domnul Mircea Angelescu (n.r. – în cabinetului ministrului de interne Tudor Postelnicu), ar fi fost extraordinar. Acum, eu pun o întrebare retorică: dacă dânsul avea sau nu afinități față de Steaua și Dinamo. Și atunci eu spun că Da. Vă dau un alt exemplu. Cu mare chin, reușisem în toamna-iarna lui 1989 să-l aduc pe Selymes, care venea de la Brașov și întâmpinasem, tot așa, restricție, că nu, nu se poate! L-am adus, l-am legitimate, n-am avut nicio restricție, domnul Mircea Angelescu ne-a primit actele, și în ianuarie, când s-a întâmplat revoluția și a devenit ministru, ne-au dispărut actele cu transferul lui Selymes, iar el a fost dat înapoi, la Brașov! Deci, ca să lămurim, astea sunt anecdote”.
„Colonelul Constantin Anghelache a fost mâna dreaptă a lui Tudor Postelnicu (n.r. – ministrul de interne din regimul Ceaușescu) în Departamenul Securității Statului din Ministerul de Interne, în ceea ce privea fotbalul, și cred că mai mulți oameni din fotbal știu de amestecul lui. (…) În cartea sa (n.r. – „Prin Imperiul fotbalului”) nu se vorbește nimic de anumiți 10 ani, mai precis de anii ”80, când Constantin Anghelache activa în cadrul Ministerului de Interne, Departamentul Securității, fiind mâna dreaptă a lui Tudor Postelnicu în ceea ce privea fotbalul dinamovist. În toți acești ani, înainte de Revoluție, a fost umbra lui Tudor Postelnicu” Mircea Angelescu, „35 de ani la pupitrul fotbalului”
„Angelescu reușea să echilibreze între capii mai răi ai fotbalului românesc”
Mircea Angelescu (dreapta) l-a propulsat pe Mircea Sandu în fruntea FRF în 1990. Anghelache afirmă că fostul conducător al sportului era apropiat de Steaua
Invitatul din studioul ProSport Live a contraatacat, menționând că în acele timpuri toată lumea avea câte o proptea, inclusiv Craiova Maxima, care astăzi e privită ca un reper al luptei cu sistemul opresiv comunist: „Sigur, domnul Angelescu a scris o carte, eu recunosc meritele enorme pe care le-a avut în fotbalul românesc mai ales înainte. El reușea să echilibreze între capii mai răi ai fotbalului românesc. Steaua, Dinamo au fost toată viața lor în competiție. S-a interferat între ei Craiova Maxima, care a fost o echipă cu totul deosebită în fotbalul nostru. Aveau și ei destule intrări în piață, la Ministerul de Externe și în alte părți unde erau oameni amatori de fotbal și făceau bine acolo unde credeau că inima este mai aproape. Trebuie să ne gândim că erau alte vremuri. Trebuia să intri în albia respectivă, dacă nu voiai să te ia valul, să te îneci și să te duci înapoi. Dacă mergi pe val, s-ar putea să faci chiar o performanță, dar numai dacă mergi la vale, că în amonte nu reușești”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER