După numai trei-patru lovituri libere bătute cu har, brazilianul Boldrin și-a închipuit se pare că e deja în lucru statuia sa și că va ieși la pensie de la Steaua. Dacă e să se burzuluiască la cineva, atunci Boldrin e invitat să se rățoiască la oglindă. Adevărul gol-goluț e că, în afara câtorva prestații reușite imediat după transferul la Steaua, restul sezonului a fost mizerabil atât pentru Boldrin, cât și pentru De Amorim. Ultimul n-a făcut altceva decât să aducă aminte de Cristi Tănase, care tot năucea balonul în cinci metri pătrați în marginea careului și cam atât.
Atunci când mai toate scârțâie din încheieturi, la cald se spun vrute și nevrute. Pentru Boldrin pauza de iarnă trebuia să fie un sfetnic bun. N-a fost însă. De vreme ce impresarul jucătorului, fostul stelist Cătălin Liță, nu contenește să sugereze că prestația mijlocașului a fost bulversată de tentativa de racolare a jumătății agent de jucători din familia Reghecampf, atunci Boldrin își cam taie singur craca de sub crampoane. Tribunei și presei nu i-a cășunat chipurile din senin pe Boldrin pentru că n-a semnat cu Meduza-impresar (mulți habar n-aveau de disputa Liță – Prodan), ci au fost amendate jocul haotic, împleticit și în cele din urmă speranțele înșelate.
Cu alte cuvinte, se mută mortul pe „Academiei”. Cu siguranță că vă aduceți aminte de fostul fundaș al lui Dinamo sau al Argeșului de acum un deceniu, de Mariko Daouda. Către finalul etapei carpatine, atunci când se cam plictisise de fotbalul românesc, ivorianul n-a avut nicio ezitare în a poza în victimă a rasismului. Nici pomeneală, tribuna apostrofa de fapt bâlbâielile fundașului Daouda, nicidecum tuciuriul pielii.
Nu cred să fi văzut vreodată cineva din fotbalul nostru un brazilian întors la timp după Sărbători. S-a îmbolnăvit bunica, n-au mai fost bilete de avion, colecția pretextelor e vastă. Lui Boldrin i-a expirat pașaportul. Mai să fie! Nu se face gaură în cer pentru niște exerciții de dezmorțire și câteva sprinturi prin pădure ratate. Întârzierea spune însă exact ceea ce trebuie să spună, ceea ce a spus de altfel și cea mai bună parte din stagiunea trecută. Boldrin s-a văzut deja cu sacii în căruță. A semnat contractul, banii vin la timp, pa și pusi…
P.S.Apropo de sprinturi prin pădure, dar dintr-o altă categorie. L-am reîntâlnit deunăzi pe unul dintre conducătorii de asociație sportivă de pe vreme în care presa era generoasă în spațiu tipografic și cu eșaloanele inferioare. Gelu Ioniță era cătrănit: „Acum se fac doi ani de când i-a cedat genunchiul nepotului meu care juca la Rapid, la copii. Un neica-nimeni care nu mai antrenase vreodată, Nicolae Costache, l-a forțat, l-a alergat prin pădure la Mogoșoaia și s-a rupt. De atunci, operație după operație și refacere după refacere”. Ce rost mai are să te miri atunci că de la centrul de copii și juniori al Rapidului n-a mai rodit nimic de ani buni. Toți sunt actori desăvârșiți în vorbe meșteșugite. Bazele piramidei bla, bla, bla. Fără obligativitatea federală, multe divizionare s-ar lepăda degrabă de ceea ce ele consideră povara centrelor de copii și juniori.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER