Probabil cel mai așteptat meci al primei etape a play-off-ului, Viitorul – Dinamo, nu a adus ploaia de goluri anticipată de pariori și de majoritatea specialiștilor din fotbalul românesc. După 90 de minute dominate de un duel tactic aprig între Gică Hagi și Cosmin Contra, cele două echipe au remizat alb, punând în scenă cel mai bun scenariu pentru liderul FCSB, care poate primi premiul pentru marea câștigătoare a primei runde din mini campionatul care va decide câștigătoarea titlului.
La Ovidiu, pe o ploaie care a dat peste cap unele planuri și pe un stadion dominat de fanii dinamoviști veniți de la București, al doilea și al treilea cel mai bun atac al Ligii 1 (Dinamo și Viitorul au 40, respectiv 39 de goluri și sunt depășite doar de CFR Cluj, cu 42 de goluri) au încercat din răsputeri să găsească drumul spre gol, dar realitatea din teren a fost una surprinzătoare: Dinamo a tras un singur șut pe poarta lui Râmniceanu în prima repriză și trei până la final, iar Viitorul a avut mingea și a pedalat în mare parte ineficient, nereușind să profite de puținele ocazii cu adevărat mari.
Cu ce rămânem, însă, după egalul de la Ovidiu?
Istoria recentă a meciurilor directe dintre Viitorul lui Hagi și Dinamo a adus foarte multe încleștări spectaculoase, ultima având loc în returul sezonului regulat, în Ștefan cel Mare. Atunci, cu Ioan Andone pe bancă, alb-roșii au condus cu 1-0 după un gol superb al lui Nistor, dar Boli și Florinel Coman au răsturnat scorul, iar impresia a fost că „Fălcosul” a pierdut cele trei puncte pe mâna lui, refuzând să se închidă în momentul în care se afla la conducerea jocului.
Prin definiție un antrenor mai defensiv decât Andone, Contra a învățat din greșelile predecesorului său și, spre deosebire de „Fălcos”, a preferat să înceapă meciul cu o strategie bazată mai degrabă pe blocarea adversarului și nu pe o presiune constantă pusă pe o defensivă destul de șubredă precum cea a lui Hagi. Astfel, chiar dacă a păstrat rețeta care l-a dus în play-off și a luat startul în 4-3-3, Dinamo a arătat la Ovidiu ca o echipă defensivă, conștientă de forța ofensivă a adversarului și, implicit, inexistentă pe faza de atac. Asta în condițiile în care o victorie o aducea cu șanse reale în lupta la titlu.
Cosmin Contra, un antrenor mult mai precaut decât Ioan Andone. Cel puțin în meciurile contra Viitorului
Alegerile lui Contra, care a baricadat mijlocul cu Nistor, Busuladzic și Palic, au avut ca principal scop blocarea fundașilor laterali ai Viitorului și o grijă exagerată pentru Florinel Coman și Aurelian Chițu, cei mai periculoși oameni din ofensiva „Regelui”. Pe cale de consecință, mijlocul lui Dinamo a fost prins într-un duel foarte tare cu Vână, Nedelcu și Roșu, cei trei mijlocași ai Viitorului, și nu a mai putut produce nimic pentru faza ofensivă, lăsându-l pe Nemec izolat între Țîru și Boli. Evident, fără mingi utile, fără centrări pe care să le folosească, slovacul a făcut risipă de energie, s-a zbătut ineficient și a ieșit de pe teren în minutul 79, când a fost înlocuit cu Rivaldinho. Până în acel moment, Dinamo trăsese de două ori pe spațiul porții lui Râmniceanu, prin Hanca (minutul 22, după o centrare a lui Romera) și Nistor (minutul 78, cu un șut de la 30 de metri), semn că „Guriță” nu ar fi fost deranjat dacă pleca cu un punct de la Ovidiu. O a treia încercare a venit târziu, în minutul 87, când Nedelcearu a ratat incredibil, din câțiva metri.
Cu șapte goluri și 11 pase decisive în toate competițiile, Sergiu Hanca trece drept cel mai eficient jucător al lui Dinamo în acest sezon, dar meciul cu Viitorul i-a adus fostului mureșean un rol „de distrugere”, Hanca fiind omul sacrificat pentru ca Dinamo să fie sigură că acoperă cum trebuie pericolul reprezentat de banda stângă a atacului Viitorului.
Trimis în banda dreaptă alături de Romera, Hanca nu a existat din punct de vedere ofensiv, iar explicația e cât se poate de simplă. Centrul de greutate al echipei lui Hagi a fost, în cea mai mare parte a timpului, flancul stâng format din Cristi Ganea și Florinel Coman, iar jocul i-a dat dreptate lui Contra, pentru că de acolo au venit cele mai mari ocazii ale constănțenilor. Cu Ganea ca un piston care a presat fază după fază, Hanca a fost nevoit să strângă foarte mult, să coboare și să-l ajute pe Romera, iar faza edificatoare pentru „tema” primită de Sergiu s-a petrecut în minutul 39, când Hanca a fost nevoit să sprinteze 30 de metri pentru a opri o acțiune periculoasă a lui Coman plecată după o greșeală a lui Palic.
Sergiu Hanca, cel mai bun fotbalist al lui Dinamo în acest sezon, a fost pus la munca de jos de Cosmin Contra.
Pus sub o presiune continuă de urcările lui Ganea și acțiunile lui Coman, Hanca s-a epuizat și a oferit foarte mult pe faza defensivă, devenind un ajutor vital pentru Romera. Logic, cel mai bun pasator al lui Dinamo a ajuns foarte rar în poziție bună în terenul advers, nu a găsit zonele de centrare, nici pasele pentru Nemec și nu a reușit să „lege” jocul cu Palic sau Nistor, Dinamo pierzând, astfel, din start unul dintre cele mai importante argumente din acest sezon.
Un lucru e cert după Viitorul – Dinamo 0-0: Gică Hagi nu mai e antrenorul care în urmă cu 16 ani arunca tot ce avea ofensiv pe bancă într-un meci de tristă amintire cu Slovenia lui Rudonja și Zahovic. Pus în fața unei tactici defensive a lui Contra, „Regele” a avut răbdare, a mutat începând cu minutul 62, dar schimbările sale, ofensive pe hârtie, nu au adus forcing-ul așteptat pe finalul meciului.
La capătul unei ore în care echipa sa a ratat cele mai mari ocazii (Chițu în minutul 14, Ganea în minutul 34, Roșu minutul 49 sau Vână în minutul 53), Hagi a simțit nevoia să schimbe, iar prima modificare a avut un iz defensiv (Hodorogea pentru Roșu, în minutul 62). Dar Hodorogea a trecut fundaș dreapta, Benzar a urcat la mijloc pentru a „ține” o linie care dădea impresia că se prăbușește, iar jocul a continuat să meargă.
Gică Hagi, un antrenor din ce în ce mai matur.
Practic, în jocul în care o victorie l-ar fi ținut pe primul loc și ar fi scos Dinamo din lupta pentru titlu, Hagi a venit cu două schimbări ofensive spre final, în minutele 67 și 73, dând senzația că vrea să riște și să meargă „all in”, dar lucrurile nu au stat chiar așa, iar „Regele” a explicat la conferința de presă că nu era momentul să riște. Au ieșit Purece și Vână, au intrat Morar și Iancu, însă prima schimbare s-a dovedit o mutare post pe post, care nu a afectat sistemul, ci doar a adus mai multă viteză în atac, iar a doua a fost și singura schimbare cu adevărat ofensivă, „Regele” terminând meciul cu patru atacanți pe teren.
Cu o linie ofensivă în care și-au găsit locul Morar, Chițu, Iancu și Coman, deși de obicei doar trei dintre ei se află în același moment pe teren, Viitorul nu a găsit, însă, resursele pentru a crea pericol la poarta lui Penedo, iar efectul de bumerang nu a întârziat să apară. Pe final, descoperită la mijloc, de unde a lipsit al treilea jucător de meserie, Viitorul a fost aproape să primească gol la două ocazii ale lui Mihai Popescu și una a lui Nedelcearu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER