Cu Radu Voina ne întâlnim destul de des la meciurile din campionatul României care se desfășoară în general în București și la Chiajna (jocurile Stelei). Cu toate că s-a retras din antrenorat în urmă cu 5 ani, după semifinala Ligii Campionilor între Oltchim și Gyor, dar și turneul de calificare pentru Jocurile Olimpice de la Londra, continuă să „consume” handbal pe pâine , din postura unui spectator de lux. Ultima dată l-am regăsit la Cheile Grădiștei, la aniversarea Stelei a 40 de ani de la câștigarea Cupei Campionilor Europeni de la Sindelfingen.
„Am demonstrat încă o dată, nu numai declarativ, că am fost o echipă (n.r. cu referire la Steaua și la faptul că aproape toți campionii aflați în viață de la victoriile în CCE din 1968 și 1977 au fost prezenți la sărbătoarea de la Cheile Grădiștei) și pe teren, și în afara lui. Și am rămas și după 40 de ani, asta înseamnă mare lucru. Indiferent ce se întâmpla, noi jucam numai la victorie, locul 2 era o contraperformanță, apropo de ce se întâmplă astăzi la clubul Steaua. Nu e onorat pentru CSA, pentru că acolo au fost doar sportivi de mare valoare care jucat în partea de sus a clasamentului, nu în partea de jos”, a susținut Radu Voina, care a acceptat să vorbească mai în detaliu și despre prezentul handbalului românesc.
„În limita timpului disponibil mă mai duc la meciuri, iar lucrul care mă întristează în afară de handbalul care se joacă este penuria de spectatori. La Steaua se joacă cu 50 de spectatori, ceea ce spune totul. Spectatorii vin atunci când este spectacol, când văd jucători de valoare ori răspunsul este absolut simplu.
Fetele încă mai țin stindardul handbalului acolo sus, nu vreau să exagerez dar cred că sunt în primele 10 țări ale lumii. La masculin este puțin mai trist. Conform principiului că de la conducere pleacă totul, și aici mă gândesc categoric la federație, trebuie făcut ceva. La situația handbalului masculin, cred că unguentele nu își au rost. Trebuie niște lucruri concrete de lungă durată, nu cum se face de obicei la noi, ne adunăm astăzi și poimâine vrem performanță. Avem nevoie de seriozitate, stabilitate și valoare”, a afirmat fostul selecționer.
Radu Voina: „Sunt contra antrenorilor și jucătorilor străini. Tehnicienii români sunt demoralizați!”.
Radu Voina (66 ani) este o voce cât se poate de autorizată în handbalul românesc. A fost un jucător de excepție, chiar cel mai bun în finala Cupei Campionilor Europeni din 1977 (Steaua – ȚSKA Moscova 21-20) după cum a declarat antrenorul de atunci, Cornel Oțelea, deține un palmares cu multă greutate, cu trei medalii olimpice, dar și cu un titlu mondial (1974). Ca antrenor, el a trecut prin absolut toate etapele: a fost tehnician 10 ani în Franța, a fost selecționerul României atât la masculin, cât și la feminin, a câștigat medalia de bronz la Euro 2010 cu fetele, el fiind și ultimul român care a condus o echipă într-o finală a Ligii Campionilor, Oltchim în 2010. Deține în palmares alte rezultate notabile cu Steaua și Oltchim din poziția de antrenor. Acum, ca un fin observator, când a făcut o scurtă analiză a handbalului, a fost tranșant, încercând să apere „produsul românesc”, până la urmă identitatea echipelor naționale: „Sunt contra jucătorilor și antrenorilor străini. Și eu vin din tagma asta. Antrenorii români, ăia de care ne plângem noi că nu au valoare, au făcut și ei performanță la nivelul echipei naționale, la băieți și la fete. Sunt categoric demoralizați. Toate cluburile importante financiar își aduc antrenori străini, chiar mai mulți în același an, antrenorii români ce o să zică… Nu are rost să mai continui pentru că locurile sunt ocupate. Jucători, jucătoare străine cât cuprinde. Eu am avut și șansa sau neșansa să antrenez afară un număr de ani. Ca jucător străin, să vii să evoluezi aici este mare dragoste pentru România. Așa, dintr-o dată, de vreo 2 ani de zile vin și spun că s-au îndrăgostit de București, de România, de păduri și așa mai departe. Asta este pentru adormit copiii, s-au îndrăgostit de salariul pe care îl iau în fiecare lună și care este important, trebuie ca lucrurile să fie spuse pe nume.
Am avut o întrebare zilele trecute: > Pentru că toate jucătoarele de valoare au venit în România, să joace pentru salarii pe care nici nu le visează în toată viața din țările de unde vin. Asta e situația, iar dacă jucătorii și jucătoarele din țară sunt rezerve la club, primele reprezentative sunt formate din rezervele de la echipele de club. Și vrem performanță. Și la nivelul federației vrem numai medalii de aur, dar nu se poate pentru că lipsește valoarea”.
Cum l-a impresionat Per Johansson
Și totuși, un antrenor străin, Per Johansson (CSM București), l-a impresionat în puțin timp petrecut până acum pe banca tehnică a campioanei României: „Eu sunt contra antrenorilor străini, dar antrenorul actual de la CSM București m-a bucurat enorm că a băgat-o pe Bazaliu în teren. De câțiva ani eu spun că e mare păcat ca ea să nu joace. Iată, a venit un antrenor străin și o joacă, iar antrenorul român cu care a câștigat Campionatul Mondial de tineret (n.r. Aurelian Roșca) o băga un minut. Ai o Bazaliu cu calitățile pe care le are, e păcat de Dumnezeu să nu joace”.
Radu Voina a vorbit cu această ocazie și despre șansele echipei CSM București în turneul Final 4 al Ligii Campionilor, programat în 6-7 mai: „Faptul că au ajuns în Final 4 este deja o performanță foarte bună. Au câștigat anul trecut, puțină lume le vedeau să revină aici, iată că au ajuns, acum totul este posibil la fete. Și-au dorit Vardar, au picat cu ele, cred că fetele conducătorii se gândesc și cu cine joacă finala, dar înainte este Vardar. Să nu ne păcălim. Trebuie luat totul pas cu pas, la fete, la valoarea celor patru echipe, totul este posibil”.
La mijlocul acestei săptămâni, Steaua a sărbătorit la Cheile Grădiștei câștigarea celor două Cupe ale Campionilor la handbal masculin. Cu 1-2 excepții, la eveniment au participat toți eroii acelor finale din 1968 și 1977 aflați în viață.
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?
.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER