„Baciului” i-a fost greu să-și amintească o poveste cu fiecare în parte, dar a păstrat locuri special pentru patru dintre foștii săi colegi: Didi Prodan, Gheorghe Hagi, Dan Petrescu și Ilie Dumitrescu. Popescu a povestit momentul în care „l-a câștigat” de partea sa pe Didi Prodan la alegerile FRF din 2014, în campanie, și a vorbit despre ultimele mesaje schimbate în seara morții. Fostul fundaș central a dezvăluit cum s-a legat firul prieteniei de 30 de ani cu Dan Petrescu, care a început printr-o sfidare, iar, legat de Ilie Dumitrescu,”Baciul” a povestit un episod mai puțin plăcut, dar amuzant: o ceartă în timpul unui antrenament.
Ce jucător a lipsit „enorm” naționalei la CM 1994, mesajul lui Hagi înaintea meciului cu Argentina, ghinionul „Regelui” la Rummy, momentul psihologic care ar fi putut schimba destinul calificării pierdute în favoarea Suediei și „nebunia” pe care o aveau tricolorii înaintea fiecarei convocări, în perioada Generației de Aur. Toate, mai jos, din spusele lui Gică Popescu.
Didi Prodan – „El mi-a dat primul SMS (n.r. – în seara morții) și după aceea, ultimul, l-a dat în jur de și jumătate. L-a sunat pe fratele lui, i-a spus >. Mi-a dat ultimul mesaj >, la și jumătate aproape, și 28. La fără un sfert am înțeles că au chemat salvarea. A fost…
Ne-am întâlnit cu Didi de multe ori (n.r. – în perioada aceea). Avea o problemă, era tot timpul… >. Avea ceva împotriva actualei conduceri a federației. Pe bune dreptate până la urmă, l-au dat afară, l-au… Nu (n.r. – nu se putea detașa). I-am spus >. Era setat pe chestia asta.
Nu eram într-o apropiere foarte mare cu el, până în campanie, în 2014. Am plecat să facem campanie la Satu Mare, Oradea, în zona aceea. I-am zis >, mi-a zis >. A venit. Am fost la Baia Mare, am făcut prezentarea proiectului, am vorbit o oră și jumătate, era în dreaptea mea. N-a scos un cuvânt. A ascultat, răspuns la întrebări, a fost cea mai dificilă a proiectului pentru că ne-au pus probleme Balaj, care a organizat toată chestia asta. Ne-a pus într-o dificultate incredibilă. A fost cea mai complexă și cea mai dificlă prezentare.
Ne-am urcat în microbuz, am plecat către Sibiu. Am ajuns la hotel la Sibiu, Didi avea camera în fața mea. Eu îmi desfăceam bagajul și aud în ușă >. Deschid ușa, el… Foarte sobru, foarte serios. >, i-am zis >. Ne-am așezat, îmi spune >. De atunci… lângă mine până în clipa în care a murit. A fost un moment, pentru mine, foarte, foarte, foarte trist. Foarte trist!”
Povești despre grup – „Aurul fotbalului românesc. Și strălucește într-un mod fotografia asta. Lăcă (n.r. – Marius Lăcătuș) ar mai putea fi aici, Neluțu Sabău… Aici ne-a lipsit enorm (n.r. – la meciul cu Argentina) Sabău. Făceam tot timpul echipa cu mine și Lupescu mijlocași centrali, Hagi dreapta. Când auzea Petrescu înnebunea. Nici n-o gândea, nu s-o facă (n.r. – faza defensivă). Era absurd să-l pui pe Hagi să facă faza defensivă, eram destui care pedalam pentru el. Gică, în față. Petrescu înnebunea, îl prefera pe Dorinel Munteanu, să-l pună acolo. Cred că dacă era Neluțu Sabău puteam să avem performanțe mai bune la Mondialul ăsta (n.r. – CM 1994).
Dacă treceam de Suedia, jucam cu Brazilia, tot la Los Angeles, unde am câștigat trei meciuri din trei. Puteam bate pe oricine. Aveam o încredere, nu vă dați seama! În mod normal ar fi trebuit să jucăm contra Nigeriei, care juca împotriva Italiei, cred, în optimi. S-a întâmplat ceva, au dat în ultimul minut gol… Eram la antrenament și ascultam la radio. Se termină egal și… >. Ne-am înmuiat. Și Hagi spune >. Am avut noroc că n-a jucat Maradona. Era… Ne neapărat ca joc, dar în mijlocul lor era sufletul. Teatrul pe care îl juca el, era un foarte bun actor, monta publicul, monta echipa, era un motivator fantastic. L-ar fi ținut, probabil, Dorinel.
Mi-e greu, am sute de ore petrecute împreună, mii de ore. La Mondialul din ’94, ca să petrecem timp, așa se întâmpla atunci, jucam Rummy în cantonamentul echipei naționale. Jucam eu, Dan Petrescu, Gică (n.r. – Hagi), și cred că Ilie (n.r. – Dumitrescu) era al patrulea. De fiecare dată, seara înaintea meciului, Hagi pierdea, nu făcea un joc. La toate meciurile, și de pregătire, cele oficiale. Se enerva. Prima dată când a câștigat Hagi, înaintea meciului cu Suedia… Incredibil! Am zis >. Cred că n-am fost conștienți de valoarea noastră, nu eram atât de conștienți. După aceea am realizat cât de puternici eram.
Am câștigat cu Prunea meciul cu Argentina, Stelea a apărat fabulos cu Columbia. Fabulos, fabulos, fabulos! Amândoi erau portari buni. Insiprația lui Nea Puiu… Cred că trebuia să facă schimbare, imediat după gol, să-l bage pe Stelea la 11 metri. Cred că era… Florin era căzut, greșise, nici nu era un portar care la 11 metri nu avea acest talent, să apere. Stelică era mare, motivat. Cred că dacă era inspirat să-l bage pe Stelea…”
Dan Petrescu – „Cu Petrescu vă spun prima întâlnire. Cum ne-am cunoscut noi, a ieșit haios. Eram căpitanul echipei naționale de juniori UEFA ’86, el a venit la prima convocare, la Plopeni, în ziua în care făceam un antrenament fizic. Dădeam ture și el, pe exterior, a luat-o înainte și eu zic >. >„. Și pleacă! Hopa, zic >. Întâmplarea a făcut ca la masa de prânz, după antrenament, să fim trei inși la masă. Era un loc liber. I-am zis >. Mi-a plăcut că avea personalitate, s-a așezat, iar de atunci am rămas prieteni 30 de ani”.
Ilie Dumitrescu – „Toate-s legate de echipa națională, de cantonamente. Eram în teren la echipa națională și vociferam. Ilie într-o parte, eu în cealaltă. La un moment dat, ne luăm la ceartă, dar ceartă rău. Și Nea Puiu… >. >. Dușmănie?! Eram disperați să venim cu 2-3 înainte, să stăm împreună. Vă dau cuvântul meu de onoare. Ne sunam să venim. Unul dintre punctele importante ale generației noastre era faptul că eu și cu Hagi eram apropiați. Eu cu Hagi totul timpul ieșeam împreună. Voiam să fim impreună, era nebunia noastră. Să venim cu două zile înainte, să stăm împreună. Noi am iubit echipa națională enorm!”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER