O prea frumoasă fată, mândră-n toate cele, dar mai ales mândră ca nimeni alta pe bârna de doar zece centimetri lățime, sigură pe ea, grațioasă, energică, veșnic concentrată și mânată de o ambiție fenomenală. Cătălina Ponor a fermecat lumea gimnasticii din câteva mișcări perfect articulate, dar nu numai. Ca luna între stele, Cătălina a atras ca un magnet privirile, simpatia și dragostea fanilor dincolo de granițele gimnasticii, din șapte zări. Astăzi, pe 20 august, Cătălina Ponor împlinește 30 de ani, dintre care 26 au fost dedicați gimnasticii.
ProSport vă prezintă o super-retrospectivă cu zece momente pe care, cel mai probabil, le-ați trăit, le-ați savurat și care v-au răscolit adânc prin suflet cu ea, Cătălina de aur din sportul mondial.
1. 2003. Debutul internațional poleit cu argint: Campionatul Mondial de la Anaheim.
Cătălina Ponor, descoperită de antrenorii Mariana Bitang și Octavian Bellu în cadrul unei selecții la Constanța, și-a făcut debutul internațional la Campionatele Mondiale de Gimnastică din Stetele Unite, cu trei medalii de argint – cu echipa, la sol și bârnă. În exercițiul de la sol, Cătălina – îmbrăcată într-un costum negru, așa cum parcă am văzut-o strălucind în cele mai importante momente ale carierei sale, își punea numele pe lista gimnastelor „must-see”.
2. Primul titlu major: Campionatul European de la Amsterdam
Cătălina Ponor a câștigat cele dintâi medalii de aur în competițiile senioarelor, la nivel internațional, la etape de Cupa Mondială. Primul moment marca Ponor și primul succes major l-a înregistrat însă în Olanda, în luna mai a lui 2004. iar constănțeanca a reușit direct tripla: aur cu echipa, la sol și bârnă. Cătălina oprea o serie de patru victorii consecutive ale Rusiei la acest aparat, fiind a doua româncă după Gina Gogean care lua aurul pe puntea suspinelor, în istoria post-decembristă. Învinsele sale în finala de la bârnă: Alexandra Eremia și legendara Svetlana Khorkina (7 medalii olimpice, 20 medalii la Campionatele Mondiale și prima triplă campioană mondială la individual compus din istoria gimnasticii feminine).
„Cred că orice sportiv, la un moment dat, are acea frică de eșec, chiar dacă ești un sportiv care lucrează zi de zi, nu neapărat unul care se retrage și revine, pentru că e mai ușor să ajungi în vârf și e mai greu să te menții acolo. Frică de eșec am avut întotdeauna și în 2011, și în 2012, chiar și în 2004, când eram triplă campioană europeană și toată lumea se aștepta ca eu să dau un rezultat foarte bun la Jocurile Olimpice de la Atena. Pentru mine era frica aceea că poate nu reușesc să le arăt oamenilor că nu a fost o întâmplare că am luat trei medalii de aur la Europene”, Cătălina Ponor, într-un interviu acordat ProSport în aprilie 2015
3. Atena, titlul confirmat la echipe
Cu două note peste 9.7 la sol și bârnă, plus un 9,412 la sărituri, într-o eră a gimnasticii în care reperul perfecțiunii era sinonim cu 10, Cătălina Ponor a pus umărul decisiv la medalia de aur a României în concursul pe echipe. În formula Oana Ban, Alexandra Eremia, Cătălina Ponor, Monica Roșu, Daniela Sofronie și Silvia Stroescu, România apără, pentru prima dată în istorie, titlul olimpic cu echipa feminină de gimnastică artistică – înregistrând totodată al treilea succes din istoria participării olimpice a tricolorelor.
4. „Un vis împlinit”: aurul olimpic la bârnă
„Lady in black” a fost magică pe bârnă, la Atena. O zeiță coborâtă printre pământeni, Cătălina Ponor a primit un 9,80 în plus față de Carly Patterson, reprezentanta Statelor Unite – notată de același arbitru argentinian cu 9,75 – din 10. Aurul i-a revenit,cu 9,787 – argintul fiind adjudecat cu diferență de 0,012. „Este un vis devenit realitate. Am avut atâtea emoții când am câștigat bârna. Mi-am dorit dintotdeauna acea medalie”, declara atunci regina bârnei.
5. Cătălina Ponor a strălucit în Orașul zeilor cot la cot cu marele Phelps: exercițiul aplaudat de întreaga Atenă
Momentul care rămâne pe retina tuturor fanilor este exercițiul la sol, în care sala întreagă a aplaudat ritmic pe durata integralului Cătălinei, susținut perfect de „Gia” Despinei Vandi. A fost exercițiu de aur pentru Cătălina, prima gimnastă de la Daniela Silivaș (1988) care câștiga trei medalii de aur la o singură ediție a Jocurilor (performanță repetată de Zou Kai – China, în 2008 și de Simone Billes – în 2016). Gimnastica scria propria filă de istorie după destrămarea URSS-ului, în anul în care strălucea în premieră omul-pește, Michael Phelps (șase medalii de aur, cu una mai puțin decât reușise până atunci, la o singură ediție – Mark Spitz).
„Cred că gimnastica este viața mea exprimată fără cuvinte. Este totul, este sportul pe care l-am practicat de la vârsta de patru ani, sportul care mi-a intrat în sânge”, Cătălina Ponor, la 27 de ani – într-un interviu acordat ProSport în aprilie 2015
6. Momentul „Rise”
Accidentările și-au pus amprenta asupra carierei Cătălinei Ponor. Deși mai luase alte două titluri europene, zilele celor mai bune evoluții rămăseseră în urmă și, mai mult, în decembrie 2007, constănțeanca lua decizia de a se retrage din activitatea competițională, din cauza accidentărilor. În 2011 a venit momentul revenirii în sala de antrenament, o dată cu întoarcerea la lot a antrenorilor Bellu și Bitang. A fost momentul apariției integralului „Rise” de la sol – pe muzica celor de la Safri Duo – muzică folosită și de francezul Brian Joubert la patinaj artistic – un alt sport îndrăgit de Cătălina Ponor.
7. 2012: Mari cât China, cu Ponor tare
Cătălina Ponor a contribuit, din nou, decisiv la prezența pe podium a echipei României, la Jocurile Olimpice de la Londra: bronz, în fața Chinei, marcat cu o primă-pagină specială în ediția ProSport.
8. Egalitatea care ne-a frânt inimile, la bârnă
Arbitrii i-au smuls de la gât medalia de bronz, după contestații, și la capătul aplicării criteriilor de departajare, deși primise exact aceeași notă ca americanca Ally Raisman.
„Intrată a doua în concurs, gimnasta noastră a comis două erori și a obținut o notă care nu ne dădea mari speranțe. Totuși, ratările lui Afanaseva, Gabby Douglas și Victoria Komova (ultimele două s-au clasat pe 1 și 2 în concursul de individual) ne-au adus înaintea ultimei evoluții cu medalia de bronz în buzunar. Alexandra Raisman a obținut doar 14,966, astfel că Ponor a început să se bucure pentru o nouă medalie olimpică, a 9-a a delegației României, la Londra. Doar că americanii au făcut contestație și arbitrii le-au dat dreptate: nota de plecare a lui Raisman a fost modificată, astfel că gimnasta din SUA i-a egalat nota lui Ponor. Totuși, Cătă a rămas fără medalie, principalul criteriu de departajare în caz de egalitate fiind reprezentat de nota pentru execuție, unde Raisman a stat mai bine – 8.766, față de 8.466. De notat că persoana care a făcut contestație pentru ca dificultatea exercițiului lui Raisman să fie recalculată a fost un român: antrenorul Mihai Breștian, care a antrenat-o și pe celebra Alicia Sacramone, este acum în lotul Statelor Unite, la Olimpiadă„, relata ProSport în 2012.
„În general mă uit numai la evoluțiile corecte. Nu-mi place să mă uit la exercițiile nereușite. De exemplu, eu nu am văzut niciodată bârna din 2012 de la Jocurile Olimpice pentru că știu că am greșit. Nu-mi place să văd exercițiile greșite, îmi place să rămân cu acea imagine de perfect. În general sunt o perfecționistă în ce privește gimnastica și încerc să fac totul corect. Când mă uit pe youtube, mă uit la solul din finala de la 2014 și la evoluțiile de la Atena 2004”, Cătălina Ponor, într-un interviu acordat ProSport în aprilie 2015
9. Revanșă de argint a Cătălinei Ponor, la Londra.
„Cu un exercițiu aproape perfect la sol, Cătălina Ponor a obținut medalia de argint, aducând a noua medalie pentru delegația României la competiția de la Londra. Ponor a obținut 15.200, cu doar patru zecimi mai puțin decât aceeași Alexandra Raisman (15.600), cea care a obținut, după contestație, bronzul la bârnă, în detrimentul româncei. De menționat că spectatorii prezenți la Londra i-au fluierat pe arbitri, Cătă efectuând, în opinia lor, un exercițiu superior sportivei din SUA„, notau corespondenții ProSport la Londra, în 2012. Deși s-a ținut tare la conferința de presă, anunțând că nu are regrete și că se retrage împăcată, pentru Cătălina Ponor urma o noapte plină de lacrimi în capitala Angliei.
„E adevărat 100%, nu am ratat până acum niciodată la bârnă și sper să mă ferească Dumnezeu de așa ceva. De când am fost mică am deprins o tehnică specială: mă țin cu degetele de marginea bârnei”, Cătălina Ponor, într-un interviu acordat ProSport în aprilie 2015
10. Aur la 13 ani distanță de la primul succes: medalie câștigată acasă, pentru istorie, care o duce peste Nadia
La Cluj, pe teren propriu, Cătălina Ponor a ieșit în evidență din nou, într-un superb costum negru. Apăsată de o ratare în calificările de la sol, reacția Cătălinei de la bârnă a fost fantastică: a câștigat pentru a cincea oară titlul european la bârnă, corectându-și propriul record, de patru victorii continentale. Ponor este din nou stăpână absolută peste „puntea suspinelor”, la 13 ani distanță de la primul succes, de la Amsterdam (2004). Ponor a mai câștigat aurul la acest aparat în 2005 – la Debrecen, în 2006 – la Volos, în 2012 la Bruxelles și în 2017, pe teren propriu, la Cluj. Iar per total, a 13-a medalie a sa în istoria participărilor la Campionatele Europene a dus-o pe Cătălina pe prima poziție în clasamentul all-time al celor mai medaliate gimnaste românce la CE, peste Nadia Comăneci.
Iar povestea Cătălinei continuă. Vrea medalie de aur la Mondiale – singura care îi lipsește din palmares, la fel ca și în cazul Sandrei Izbașa.
„Toată lumea știe că nu mă voi retrage. Primul obiectiv în 2017 a fost la Cluj, al doilea va veni, este vorba de Campionatul Mondial din Canada”, Cătălina Ponor, după Europeanul de la Cluj
Cătălina, o prea frumoasă campioană a României. Foto: Mihai Dăscălescu
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER