Sub comanda unui german vrem noi în Rusia? Amuzant popor… Ne-am împotmolit de ceva vreme, însă e de datoria noastră, ne e scris în ADN să sperăm până la capăt, să ne agățăm de ultima dâră de miros de calificare, să trăim ultimele minute intens. Clasamentul ne dă o palmă dură, cu dosul, adică și umilitor, nu doar dureros, însă îl ignorăm. Și ce dacă avem patru puncte mai puțin decât Danemarca și Muntenegru cu trei etape înainte de final? Și de dacă danezii câștigă în Armenia și se duc la șapte puncte cu câteva minute înainte de startul meciului de la Podgorica? Noi sperăm, doar avem un joc „fantastich”. Sperăm doar să ne dea voie Chiricheș, căpitanul echipei naționale! Pentru că el nu mai crede, deh.
La cum arată formula de start, nici Daum nu se întrebuințează prea tare. Precum un savant scăpat de sub control, singur într-un subsol insalubru și cu resurse de calitate îndoielnică, neamțul se joacă cu substanțele. Găman e mijlocaș central lângă Răzvan Marin, Moți e în centrul apărării lângă Chiricheș. Dar pe teren suntem plictisitori ca întotdeauna. Jovetic se descotorosește de Chiricheș cu efortul pe care îl face o vacă vara, pe tarla, ca să scape de muște. Căpitanul nostru care penibil în spatele jucătorului lui AS Monaco, cel care alege să fie altruist și îi pasează lui Beciraj. Acesta nu șutează, fentează, întoarce, apoi trage pe lângă. Cum replicăm? Maxim vine după o sesiune de clipuri YouTube cu Juninho și trage de la mare distanță… la mare distanță de poartă. Continuăm cu Benzar, dar centrarea lui perfectă e reluată peste poartă de Chipciu. Suntem o echipă de contraatac, teoretic. Adică nu avem inițiativă, ne mulăm pe jocul adversarului, suntem un fel de Cipru de pe vremuri, un fel de Estonia. Primim și un gol după jumătate de oră, dar e anulat după ce arbitrii se sincronizează. Muntenegrenii sunt mai vii, stăm la mila lui Jovetic și mai contăm doar atunci când Maxim iese cu mingea la picior.
Maxim, printre puținii tricolori care au încercat să amenințe poarta gazdelor FOTO www.frf.ro
Nu ai cum să câștigi atunci când nu joci fotbal
Probabil că Daum e mulțumit, că nu schimbă nimic la pauză. Rămânem cu același Găman supus ridicolului la centru, cu același spațiu între Andone și mijlocași. Rezistăm, nu ne bate Muntenegru. Amuzant, nu? Avem noroc că nici Muntenegru nu mai joacă mare lucru, sunt momente în care pe teren vedem un fotbal precum cel din liga a doua a României, într-o dimineață plictisitoare de duminică atunci când și reluările la Familia Bundy par mai atractive decât așa-zisul spectacol fotbalistic. Găman e de neatins, iese Marin și intră Stanciu. Plus Băluță, în locul lui Andone. Suntem ținuți în joc de glezne până la mijlocul reprizei, atunci când vine o centrare de pe partea stângă, Toșca e adormit în post, iar Jovetic îl execută pe Tătărușanu. E 1-0, perfect normal, și începem să ne dăm seama cine suntem de fapt. Și în mâinile cui am căzut.
Minutele până la final curg greu, dar cui îi mai pasă. Românul merge la frigider, scoate o bere și își analizează situația. Am ajuns în ultimul hal, iar perspectivele nu sunt deloc roz. Cum să fie? De pe fotoliul sponsorizat de puteri dubioase, Răzvan Burleanu se pregătește de un nou mandat, iar consilierul său pe probleme de tehnică, tactică și numărat cifre de pe rapoartele InStat, fostul jurnalist Andrei Vochin, a pornit deja căutările pentru un nou selecționer. Nu are cum să iasă ceva bun din combinația asta, dar, să nu uităm, suntem țara care trăiește din drame. Suntem în lumea a treia, obișnuiți-vă cu peisajul!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER