Câteva observații înaintea ultimelor 180 de minute din era Daum:
1. De acord, Daum ne-a decepționat mai demult, poate chiar de la primul meci cu Muntenegru, dar să nu-i punem în cârcă și dezamăgirea nostră pentru că n-a izbutit miracole. Fie și într-o grupă nu tocmai complicată. N-au avut însă bagheta magică nici Pițurcă, nici Răzvan Lucescu, nici Iordănescu, selecționerii ultimului deceniu. În primăvară sau acum, jucătorii erau pleoștiți înaintea primului fluier al lui Daum la antrenamentul de la Mogoșoaia. Cum să-i ștergi din memorie lui Bogdan Stancu apăsarea că n-a mai dat gol de un an, căpitanului Chiricheș că prinde prima echipă a lui Napoli doar în Cupa Italiei și din când în când în cupele europene, că Stanciu e fixat de camerele TV doar la marginea terenului când e introdus la Anderlecht în ultimele 20 de minute? Dacă ne mai îndoim și de evaluările tehnicienilor stranierilor noștri, atunci nu mai e decât un pas până să născocim și o conspirație continentală. Porțile de la Bălăceanca ne sunt atunci larg deschise. Fără să vrea, Daum a creionat astfel și o radiografie a fotbalului nostru, care nu diferă nicicum de cele realizate de predecesori în ultimul deceniu.
2. Daum n-a venit în România de capul lui. Firma de impresariat care l-a propus pe banca selecționatei se presupune că ar putea fi mai grijulie cu imaginea lui Daum, mototolită, nu glumă. Carevasăzică ni-l putea lua de pe cap mai demult. Așa, în clipa de față, Daum aduce cu Bulă din bancul cu bunica moartă pe care a așezat-o în fereastră ca să-i mai ia pensia două luni.
3. S-a deschis sezonul la propuneri de selecționer. Se fac liste. Un lucru pare să fie cert. Urmașul lui Daum va fi un tehnician român. Poate astfel mai scăpăm teferi și de stupizenia vânturată prin felurite studiouri de televiziune de figuri simandicoase și interesate nevoie mare din fotbalul nostru potrivit căreia nu poate fi selecționer decât un fost selecționer. Nicidecum unul care a pregătit doar echipe de club. Unul dintre capetele de acuzare ale lui Daum. Nu trec prin aceste furci caudine nici Contra, nici Dan Petrescu, nici mulți alții…
4. FRF a luat una dintre cele mai bizare poziții cu vreo doi ani în urmă. A pitit naționala în tufișuri. Niciun amical, doar meciuri oficiale. Chipurile, rețeta ideală pentru a-i sălta pe tricolori în clasamentul FIFA, care conta la următoarea tragere la sorți. Am urcat, ce-i drept, în rankingul FIFA, am ajuns în urna valorică visată și la ce ne-a folosit? N-am bătut decât Armenia. Și încă ceva. Am întors spatele partenerilor, ignorând că partidele amicale au și ele rostul lor. Inclusiv financiar. Am înfruntat în iunie Chile numai și numei pentru că sud-americanii erau prin zonă și aveau nevoie de încă un examen înaintea Cupei Confederațiilor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER