Alexandra Ianculescu (26 de ani), singura reprezentantă a României în proba de patinaj viteză la Jocurile Olimpice de iarnă de la PyeongChang, are în spate o poveste fascinantă. S-a născut la Sibiu, pe 21 octombrie 1991, dar de 16 ani este stabilită în Canada, unde și-a clădit o carieră în patinajul viteză. Este frumoasă, motiv pentru care apare în reclamele unor firme celebre, dar și în calendare „tematice”. În curând, va lansa în Canada o carte de bucate cu rețete de peste o sută de ani (evident, românești!) și a plătit pentru a putea reprezenta România la Jocurile Olimpice. Bani investiți în pregătire și în participarea la competiții! Alexandra este ea însăși un personaj fascinant, tonic și încrezător, un model pentru orice tânăr care dorește să ia calea sportului.
Moștenire de familie: mama ei a fost campioană a României la patinaj viteză
Alexandra Ianculescu a pus România pe harta olimpică a patinajului viteză în condițiile în care la noi în țară nu există piste speciale pentru acest sport! S-a născut la Sibiu, pe 21 octombrie 1991, iar încă din copilărie a luat drumul patinoarului, continuând o tradiție moștenită din familie. Mama sa a fost în 1968 campioana României la această disciplină. „Am făcut multe sporturi când eram mică, și tenis, și schi, și ceva patinaj. Dar când m-am mutat la Toronto, cu familia, în 2001, am început serios să practic short-track. În 2005, la 13 ani, am avut șansa de reprezenta provincia Ontario la o selecție desfășurată la Calgary, la un test de long track. Un concurs, Own the Podium, unde fiecare provincie a trimis câte doi reprezentanți. Din Ontario am fost eu și Jordan Belchos. Este și el prezent la Jocurile Olimpice, reprezintă Canada la 10.000 de metri și la Team pursuit. La acel concurs mi s-a spus că am viitor în long-track. În 2008, la 15 ani și jumătate, am aplicat la Calgary, pentru a continua în această direcție. La nici 15 ani am plecat de acasă, a doua oară. De data aceasta singură”, spune Alexandra.
Ce e mult strică! Plan de pregătire inadecvat în 2015
Rezultatele nu au întârziat să apară. În 2011, a fost selectată pentru participarea la cupa mondială în echipa de juniori a Canadei, iar în 2013, 2014 și 2015 în echipa de seniori, la aceeași competiție. Au urmat titlurile naționale ale Canadei la 500 și 1.000 de metri. Rezultatele au adus-o în centrul atenției și i s-a propus intrarea într-un program special de pregătire, cu alt antrenor decât cel cu care lucrează din 2013, Gregg Planert (65 de ani), cel care îi este alături și acum, la Jocurile Olimpice de la PyeongChang.
„A fost un program extrem de dur, care nu mi s-a potrivit. După două luni nu mă mai puteam da jos din pat, din cauza unei stări de supra-antrenament. Am fost obligată să renunț, iar după acea perioadă nici acum nu mi-am revenit pe deplin. Sunt mult mai bine, dar încă mai am până la forma sportivă dinainte. Nu aș fi crezut că-mi va lua atât de mult timp să-mi revin”, spune Alexandra.
Peste 50.000 de dolari în pregătire și competiții în ultimii doi ani
Pentru PyeongChang, ea a început pregătirea alături de Gregg Planert, iar punctele câștigate la cupele mondiale din Olanda, Canada și SUA i-au adus un loc între primele 32 din lume pe distanța de 500 de metri și implicit calificarea la PyeongChang. „Visul meu a fost să particip la Jocurile Olimpice. Când eram mai mică m-am întâlnit cu idolul meu, Catriona Le May Doan, o canadiancă dublă campioană olimpică la patinaj viteză în 1988 și 2002, și i-am spus că într-o zi voi ajunge și eu la Jocurile Olimpice. Chiar m-am întâlnit cu ea în Satul Olimpic și am vorbit despre asta”, povestește Alexandra Ianculescu.
Ea ar fi putut să opteze și pentru a concura sub steagul Canadei, dar nu ar fi fost sigură că și-ar fi împlinit visul. „În primul rând, ei nu ar fi fost de acord să lucrez cu Gregg, ceea ce pentru mine ar fi inacceptabil. Gregg este mai mult decât un antrenor, îmi este ca un tată. Mă antrenează fără să-mi ceară niciun ban. Dacă aș fi ales Canada poate că mi-ar fi fost bine din punct de vedere financiar, dar nu aș fi fost sigură că aș fi ajuns la Jocurile Olimpice”, punctează sportiva tricoloră.
Alexandra și-a plătit singură pregătirea și participarea la competiții în ultimii doi ani, peste 50.000 de dolari, bani pe care i-a strâns de la sponsori din Canada. Și-a încercat șansa și cu ceva companii din România, dar nu a primit niciun răspuns! „Eu am plătit totul. Din păcate, federația română de patinaj nu are de unde. Comitetul Olimpic și Sportiv Român m-a ajutat cu biletele de avion pentru Coreea de Sud și mă bucur pentru acest lucru”, punctează sportiva.
„Voi trece linia de sosire cu zâmbetul pe buze”
La JO, ea va concura pe 18 februarie, în proba de 500 de metri. „Dacă nu ar fi fost problema din 2015 aș fi putut spera la un loc între primele zece, dar m-aș bucura pentru o poziție între primele 25. Indiferent ce va fi voi trece linia de sosire cu zâmbetul pe buze. Am viitorul înainte, sper să ajung și la ediția următoare, cu perspective mai bune. Mă gândesc că prin tot ceea ce fac deschid poarta și pentru alți tineri din România care pot alege patinajul viteză. Mai am prieteni români care practică acest sport, dar sunt nevoiți să se antreneze în Germania”, afirmă Alexandra.
Alexandra mai are o soră, Caroll, în vârstă de 20 de ani, care locuiește la Toronto. Mama lor, Sanda, își împlinește și ea visul: este studentă la medicină. „Are 47 de ani, dar a spus că niciodată nu e târziu să-și urmeze drumul”, spune Alexandra. În țară, mai are bunicii la Sibiu și o mătușă la București.
Duce tradițiile culinare românești în Canada
Alexandra și-a canalizat întreaga atenție asupra sportului de performanță, motiv pentru care nu are în acest moment un job stabil. Lucrează în schimb cu o agenție care îi găsește contracte în publicitate. A apărut într-o reclamă la VISA și a avut o propunere pentru un spot la berea Coors Light. În 2014, a apărut în colecția „The Beauty of sport” (foto jos), un top al celor mai arătoși zece sportivi (femei și bărbați) din sportul canadian. După Jocurile Olimpice își va deschide un business ca personal trainer (are deja atestat) și are pregătită lansarea unei cărți de bucate tradiționale. „Sunt rețete vechi, de la bunica și tatăl ei, începând cu 1890. Le-am transformat în rețete moderne. Sunt convinsă că va avea succes”, spune ea.
Pe lângă aceste proiecte, ce pot fi influențate de noua ei calitate de olimpiană, Alexandra Ianculescu se gândește deja la Jocurile Olimpice următoare, când va concura tot sub steagul României. „Este o onoare pentru mine să reprezint țara unde m-am născut, să le dau speranțe copiilor din România”, mai spune frumoasa sportivă în vârstă de 26 de ani, care are ca pasiuni pictura, gătitul și sportul de calitate.
Jocurile Olimpice nasc întotdeauna povești fascinante de viață…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER