Lupta electorală pentru președinția FRF a ajuns deja la faza pe grădiniță. Oameni în toată firea, tobă de fotbal, aduc în discuție teme ridicole și toată lumea nu mai prididește să le dezbată. Se face deja săptămâna de la disputa dintre Andrei Vochin și Gică Popescu, pe subiectul „care antrenor a fost mai prost, Daum adus de Burleanu sau Lucescu jr. adus de Lupescu”, dar polemica încinge mai departe paginile publicațiilor, forumurile, rețelele sociale și studiourile TV, unde inclusiv antrenorii dau verdicte.
Trecând peste ridicolul absolut la subiectului, premisa dialogului neverosimil de la Telekom Sport a fost eronată. Ceea ce n-au spus nici consilierul lui Burleanu, nici fostul internațional, acum consilier al primului ministru, este că niciun antrenor din lume, indiferent cum s-ar numi, nu poate garanta rezultatele. Poți să-l angajezi pe Unai Emery și să bagi 400 de milioane în jucători, iar la jumătatea sezonului să fii eliminat în „optimi”. Ca PSG și șeicii săi din Qatar, să zicem.
Ceea ce poți să faci tu, însă, ca manager, este să încerci să optimizezi șansele de reușită selectând oameni cât mai potriviți pentru treaba pe care le-o încredințezi. În cazul de față, e o diferență enormă între opțiunea Răzvan Lucescu, a lui Lupescu în 2009, și opțiunea Christoph Daum, a lui Răzvan Burleanu în 2016, pentru banca „tricolorilor”. Sigur că rezultatul a fost cam același, dar modul în care au gândit cei doi manageri la momentele respective nu suferă comparație.
În 2009, atunci când Lupescu îl aducea pe Lucescu jr. pe banca tricolorilor, aproape toată lumea fotbalului saluta această decizie care părea, în acea clipă, foarte potrivită. Lucescu jr. era un antrenor tânăr, pe val, apreciat și respectat de jucători. Eliminase relativ recent, cu Rapid, echipe precum Feyenoord, Hamburg și Hertha Berlin, jucase sfert de finală în Cupa UEFA cu trei ani mai devreme, echipele antrenate de el erau foarte greu de învins, impresarii atotputernici atunci (frații Becali) și patronii de cluburi nu reușeau să-l pună sub control. Ca o experiență strict personală, absolut toți fotbaliștii care au lucrat cu el și pe care i-am întrebat mi-au povestit același lucru: pregătește foarte bine, tactic, meciurile. Deci, la acel moment, Răzvan Lucescu părea o soluție fiabilă și de perspectivă. Rezultatele au fost dezamăgitoare, dar acest deznodământ este și azi greu de explicat în totalitate. Pe scurt, operația lui Lupescu reușise, dar pacientul a murit.
De ce a mers așa prost România în mandatul lui Răzvan Lucescu? Multe întrebări din acel moment nu-și găsesc nici azi răspunsul. Antrenorul nu avea experiență, era obsedat de conspirații și se temea prea mult să nu piardă. În același timp, patronii de cluburi și impresarii îl urau, pentru că nu le lua la lot jucătorii de vânzare. Și episodul escapadei lui Mutu, după 0-5 cu Serbia, este unul tenebros. FOTO: Mediafax
În 2016, atunci când Răzvan Burleanu l-a adus pe Christoph Daum pe banca tricolorilor, germanul nu mai antrenase pe nimeni de aproape doi ani, iar ultimele rezultate notabile trebuiau căutate în urmă cu peste un deceniu (2005), când câștigase titlul în Turcia, cu Fenerbahce. Daum (62 de ani în momentul angajării) nu cunoștea deloc fotbalul românesc și, avea să se dovedească ulterior, nu mai era la curent nici măcar cu ce se întâmplă în fotbalul mare. Dintre meciurile României la Euro 2016, îl urmărise doar pe cel din deschiderea competiției, cu Franța (și atunci, probabil, interesat de ce jucau francezii, nu românii). Nu era familiarizat în niciun fel cu mentalitatea și specificul fotbalului de aici. Încă din prima zi a surprins permanent prin inadecvarea modului în care s-a raportat la realitate. Când a semnat contractul, a promis că România va juca ultraofensiv și a garantat calificarea – nu oricum, ci de o manieră spectaculoasă! – lăsându-i cu gura căscată pe toți. Ulterior, pe măsură ce jocurile proaste s-au înșirat, iar rezultatele au întârziat să apară, Daum a continuat cu discursul ultraoptimist până când, brusc, a căzut în cealaltă extremă. Și a ajuns să spună că fotbaliștii n-au pic de valoare, că avusese altă imagine despre fotbalul nostru și ca el și cu Burleanu au popularizat fotbalul în România. În cazul lui Daum, au existat semne de întrebare din momentul instalării lui ca selecționer. Concluzionând, Burleanu nu i-a lăsat pacientului nicio șansă încă de la început.
De ce s-a comportat atât de mizerabil România cu Christoph Daum pe bancă? Neamțul nu a intrat nicio secundă în rezonanță cu jucătorii. A devenit imediat evident că nu știe fotbalul românesc, că nu cunoaște jucătorii, că nu mai este racordat la ce se joacă în lume. Daum nu a avut soluții în niciunul din meciurile pe care le-a petrecut ca selecționer al tricolorilor. România lui Daum n-a câștigat niciun meci jucat în egalitate numerică. FOTO: Mediafax
Dialogul dintre Andrei Vochin și Gică Popescu, al Telekom Sport:
Andrei Vochin: Rezultatele vorbesc. Răzvan Lucescu a plecat de la națională de pe 5 în grupă, Daum a plecat de pe locul 4. Decizia lui Burleanu de a-l aduce pe Daum e mai bună decât cea a lui Lupescu de a-l aduce pe Lucescu.
Gică Popescu: Să luați un antrenor care n-a fost niciodată selecționer a fost o decizie greșită. A încercat să joace nemțește cu jucători români. Sunt niște ipostaze cu Daum pe care nu le pot proba, dar sunt niște întâlniri pe care Daum le-a avut cu anumite persoane în privat! Nu le pot proba, deci nu le spun.
Andrei Vochin: Strategia noastră a fost greșită, dar cea a lui Lupescu, cu Răzvan Lucescu, a fost catastrofală.
P.S.1 Consilierul lui Burleanu și-a susținut afirmația cu argumente eronate. Răzvan Lucescu a stat pe banca tricolorilor în a doua jumătate a campaniei pentru Mondialele din 2010 și în prima jumătate a campaniei pentru Euro 2012. Probabil că Vochin s-a referit la prima din cele două campanii, când România a terminat, într-adevăr, pe locul 5 în grupă, dar:
1. Lucescu jr. n-a plecat atunci de la națională.
2. Principala vină pentru acel loc i-a aparținut precedentului selecționer, Victor Pițurcă. Acesta îi lăsase lui Lucescu jr. echipa pe locul 5, fără șanse de a mai prinde măcar poziția a doua. Lucescu a terminat jumătatea lui de campanie pe locul 3, dar insuficient, ca număr de puncte, pentru a urca în clasamentul final.
3. Nu se poate compara, în niciun caz, dificultatea grupei pentru Mondialele din 2010 cu cea a grupei pentru Mondialele din 2018. Atunci am jucat cu Serbia, Franța, Austria, Lituania, Insulele Feroe, acum cu Polonia, Danemarca, Muntenegru, Armenia și Kazahstan.
În sfârșit, dacă Vochin a făcut referire la calificările pentru Euro 2012, când Răzvan Lucescu a plecat după 6 meciuri, el a lăsat echipa pe locul 4 în clasament, cu 8 puncte în 6 meciuri, dar la 4 puncte de ocupanta locului 2, Belarus (care avea și un meci în plus disputat la acea oră), cu șanse la această poziție care ne ducea la baraj (deci, n-a plecat când echipa era pe locul 5, așa cum a acuzat Vochin).
Prin comparație, Christoph Daum a obținut 9 puncte în 8 meciuri și a plecat lăsându-ne tot pe locul 4, la 7 puncte de locul 2 (Danemarca) și 10 puncte de primul loc (Polonia), fără nicio șansă, măcar teoretică, de calificare.
P.S.2 Federația l-a plătit pe german cu 45.000 de euro net pe lună, 78.752 de euro cu tot cu taxe, timp de 15 luni. În total, aproape 1,2 milioane de euro. A fost cel mai scump antrenor din istoria naționalei României.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER