Ionuț Lupescu e singurul român care a jucat cu Robert Enke, fostul portar al naționalei Germaniei. Cei doi s-au cunoscut la Borussia Monchengladbach, când fostul mijlocaș al tricolorilor se despărțise de Bayer Leverkusen, iar Enke făcea pași mari în Bundesliga. Drama lui Enke, cel care s-a sinucis în 2009, a devenit unul dintre cazurile emblematice pentru sportivii mari care suferă de depresie.
„Am rămas uimit când am auzit, când jucam eu cu el, Robert era foarte tânăr, avea 18 ani, începuse să debuteze la Borussia, era un portar foarte valoros. Nu am simțit nimic”, a spus Lupescu pentru ProSport.
Pe 10 noiembrie 2009, Robert Enke, pe atunci la Hanovra, titular în naționala Germaniei și favorit pentru tricoul cu numărul 1 la Mondialul din Africa de Sud, a condus opt ore până a ajuns în Neustatdt am Reuberbege. S-a sinucis aruncându-se în fața unui tren și a lăsat un bilet de adio. Poliția germană n-a făcut vreodată public conținutul biletului de adio. Căsătorit cu Teresa Reim, una dintre cele mai valoroase exponenente ale pentatlonului modern din Germania, goalkeeperul cu 8 selecții în națională suferea de depresie, boala care macină o persoană din 10, potrivit The Telegraph. Momentul care i-a subțiat mentalul lui Enke l-a reprezentat moatea primei sale fiice. Născută cu probleme la inimă, Lara și-a pierdut auzul din cauza medicamentelor ototoxice care i-au afectat nervul auditiv. Și-a pierdut auzul, dar după o intervenție la nivelul urechii interne, micuța și-a recăpătat auzul prin implant cohlear. La un an de zile distanțăde la intervenția chirurgicală, afecțiunea cardiacă i-a revenit, determinându-i decesul. În mai 2009, Robert și Teresa au adoptat-o pe Leila.
Pe 15 noiembrie 2009, 40.000 de oameni au asistat pe stadionul grupării Hanovra la ceremonia în care sicriul lui Enke a fost purtat învelit în trandifiri albi de șase coechipieri. Enke, fost portar la Benifica și Barcelona, a fost înmormânat într-un cimitir din Neustadt, lângă Hanovra, în apropierea mormântului fiicei sale, Lara.
ULTIMELE ORE DIN VIAȚA LUI ENKE
Ora 18.30 Enke parchează mașina pe un drum închis, la numai 10 metri de calea ferată. Cum nu mai avea nevoie de portmoneu, îl lasă pe scaunul din dreapta șoferului. Coboară din Mercedes și lasă ușa să se închidă încet. De încuiat, nu o mai încuie. Pe o ploaie mocănească, se îndreaptă către șine. Se pare că se afla sub efectul medicamentelor.
Ora 19.17 Enke duce la bun sfârșit planul pe care îl pusese la cale. Portarul se aruncă pe calea ferată. Trenul Regional – Express 4427 (Bremen – Hanovra) trece peste el cu 160 km / h și îl mai duce câteva sute de metri până când este acționată frâna de urgență. Robert Enke moare pe loc!
Ora 20.00 Poliția criminalistă o informează pe Teresa asupra celor întâmplate. Soția lui Enke își dă seama imediat că bărbatul ei s-a sinucis, știa că depresiile lui Enke sunt o formă severă a bolii psihice de care suferea acesta. Teresa se duce la locul accidentului și la vederea cadavrului, leșină.
Ora 22.48 O salvare duce trupul neînsuflețit al lui Enke la Institutul de Medicină Legală. Fostul portar pusese la punct în cele mai mici detalii sinuciderea și nimeni nu a putut să-l oprească.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER