Regina Parisului. Acum, Simona a Grande, e campioană la Roland Garros! Izbânda și împlinirea unui vis. Cronica unui meci în care numărul unu mondial a avut tribuna la degetul mic

9 iunie 2018. Aceasta este ziua în care Simona Halep a câștigat primul titlu de Mare Șlem al carierei. A făcut-o ca ea. Cu un hop incredibil în start de partidă, cu emoții, cu sprijin uriaș din partea fanilor. Numărul unu mondial a avut arena la degetul mic și, când s-a liniștit puțin, când a simțit înfrângerea pe șina spinării, a reușit să folosească acest lucru. Și a semnat cea mai importnată revenire din cariera ei. Sleită în primul set de o Sloane Stephens cumpătată, sigură pe ea, agresivă și stăpânită, Simona Halep a răzbit și s-a impus, după 2 ore și 3 minute, cu scorul de 3-6, 6-4, 6-1.

ProSport vă propune să revedem cadru cu cadru filmul unui meci cu Happy Ending, la a patra ecranizare.

Primii care au ajuns în tribună au fost fanii români. Cu două ore înainte de startul finalei, suficient pentru a face primele selfie-uri, cu steagul României, cu Simona – pe fundal, antrenându-se, cu Cahill și cu frumoasele scaune verzi ale Chatrier-ului. Românii vin pe rând pe rând. Cu ii, cu steaguri. Un domn și-a înfrumusețat chelia cu un steag tricolor pictat. Se vede că sunt proaspăt-ajunși sau au bilete diferite față de zilele anterioare, pentru că au nevoie de explicații repetate din partea fetelor, îmbrăcate exact la fel ca și copiii de mingi, care au rolul de ‘mise en place‘.

Simona Halep ține steagul României pe Philippe Chatrier, sus, dar – în același timp, i-a făcut pe organizatori să lipească și șase abțibilduri albe, cu un ROM clar, care anunță că cele mai bune locuri din tribuna presei, centrale, doar puțin la dreapta față de fileu, sunt ale reporterilor români, care trebuie să relateze despre finala conaționalei lor. Da, la dreapta scaunul arbitrului sunt zece abțibilduri cu SUA – dar cine se plânge? Simona Halep a pus România, oficial, la vedere, alături de Reuters, AFP. În cea mai bună companie. Desigur, există și superstiții printre ziarișii români, așa că este bine și să păstrezi locul câștigător – timp de două săptămâni – dar și mai apropiat de rooter-ul de internet.

Finala este mai mult decât un meci, la Paris. Este un spectacol. Organizatorii proiectează, cu 20 de minute înainte, pe ecran, imagini cu protagonistele, din meciuri, din coferințele de presă. Se vorbește despre meci. În tribună, românii dau telefoane acasă. De la masa presei se aude clar o poveste despre cum finala asta și – mai ales victoria Simonei – va fi ”cadou de ziua mea’. Protagonista vorbește cu cineva care se află, de asemnea, în complex. Își promit că se vor vedea la finalul partidei.

Halep fans getting hyped outside Chatrier less an hour before the Women”s Final @rolandgarros 🇷🇴 pic.twitter.com/uglLMFcyIl

— Steve Weissman (@Steve_Weissman) June 9, 2018

O arenă la degetul mic pentru numărul unu mondial

Protagonistele au ajuns. Sloane Stephens primește aplauze, dar mai cu seamă, Simona. Tribuna este tricoloră. Peste tot – la peluză, la tribuna 1 și la a 2-a. Simona își pune cozoroc – pentru prima dată la această ediție a Roland Garros-ului. Întârzie un pic la scaun, față de Stephens, înaintea tragerii la sorți a ordinii de intrare în meci. Să fie emoțiile? Pentru că racheta îi alunecă și ajunge pe zgură. Dar asta contează mai puțin. Va conta ca racheta să stea fermă în punctele decisive.

Galeria are două recitaluri înainte de primul punct al meciului. Galeria Simonei.

Halep, în primul game, pe retur, nu are prea multe de făcut cu mingea. Trece cu emoții de prima tură pe lansare. Stephens s-a proptit pe linia de fund a terenului, returnează spre linii, iar Simona este cea care aleargă dincolo de linia de fund a terenului. Trece printr-o egalitate, dar ajunge la egalitate la game-uri, 1-1. Pe returul primului serviciu al româncei au venit punctele campioanei de la US Open. Stephens ajunge din nou la linia de serviciu – Hai Simona, poți s-o bați! Încurajarea vine, cumva, într-un moment ciudat – la 40-15 pentru americancă. Sloane are dreapta atât de agresivă în acest start de meci. Și calibrată, deja. Halep strânge scorul, trimițând din defensivă o minge pe tușa din spate care, în sfârșit, o trimite mai înapoi pe Stephens. Dar, după încă un serviciu, tabela indică imediat 2-1 pentru Sloane Stephens.

„Da… ea, Stephens, nu ezită”. Și are break. Și 4-1

„Da… ea nu a ezitat”. O româncă ajunge să comenteze partida în engleză, cu un jurnalist aflat cu laptopul în față. Sloane Stephens o agresează pe Simona, pe serviciu. Pentru Halep, tura de serviciu este din nou complicată. Încearcă un lung de linie cu reverul. E frumos, e tare, dar e și out. Iar Stephens seamănă sămânță de neîncredere, câștigând primul break în meci.

Este agresivă. Este ca o hienă. Care își simte prada. Are 3-1, 30-15 pe serviciu. Se joacă un punct în care, pur și simplu, tribuna nu poate păstra liniștea. Americanca vine la fileu, Simona se încovoaie, prelungește schimbul, Sloane revine pe linia de fund și tot închide punctul. Simona își pune mâinile în șold. Nu îi vine să creadă. Are tribuna la degetul mic, are numărul unu mondial, are toate argumentele, dar pe tabelă – totul se pune la Sloane. Lasă capul în pământ și se îndoaie din mijloc. Ca într-un exercițiu de gimnastică.

Stephens merge la 4-1 pe tabelă.

„Sloane, will you marry me?”

Fanii români sunt mai mulți, mai implicați. Mai uniți. Așa că americanii sunt inventivi. Și îi servesc lui Sloane o propunere – vrei să te căsătorești cu mine? Simona face game-ul pe serviciu. Simonei i se reamințește din tribună – ești cea mai bună. Dar pe teren, dreapta lui Sloane Stephens rămâne enervant de bună. Țintită spre tușă. Este în control. Simona, tot în spate, crispată. Apăsată de presiune. Încearcă să o pună în dificultate pe Stephens cu minge tăiată. Nici asta nu funcționează. Stephens arată ca o jucătoare care știe ce face. Ce vrea să facă și pune în aplicare. Are 5-2 și este la un game de câștigarea primului set.

Si-mo-na! Da, tribuna e clară înainte de game-ul în care Stephens servește pentru set. După 35 de minute… Stephens ia primul punct, după un raliu (vă aduceți aminte cum Craig O’Shannesy spunea pentru ProSport că Simona ar face bine să nu mizeze pe ele?). Îl dă pe al doilea cu o scurtă ratată, în plasă. Pe următorul îl ia cu winner. Pe următorul îl dă. Eeee… și vine un schimb în care Simona chiar urlă. Stephens parcă scâncește. E lung punctul – una dintre acele excepții. Sloane pune scurtă, Simona răspunde-cross, perfect. Și americanca e KO. Dar, Simona nu poate face nimic pe minge de break. Urmează un retur complet ratat, care scutură fileul.

Nimic nu iese pentru Simona. Sloane Stephens închide manșa, 6-3, după 42 de minute, lovind plat, razant pe fileu, însă fără a scutura plasa. Simona lovește ultima – dincolo de culoarul de dublu.

Unde ești, tu ploaie?

Prognoza anunța ploaie pentru ora locală 16:00. Dar, ca în toate cele 13 zile precedente de turneu, prognoza este pe lângă. Nu, ploaia nu o va salva pe Simona. Fanii români și-ar dori, evident, ca Simona să aibă ceva din șansa lui Nadal. Cel căruia unchiul său, Toni, îi spunea în glumă în perioada junioratului – joacă liniștit, Rafa, dacă vei avea probleme, voi adusce eu ploaia. Lui Nadal i s-a întâmplat asta de două ori la Paris – într-o finală cu Djokovic trimisă luni și în acest an, la meciul cu Schwartzman. Dar, sâmbătă, 9 iunie 2018, în ciuda prognozei, e soare. Dar ceva în atmosferă a devenit apăsător. Se strigă din când în când în română – însă entuziasmul nu mai este același.

Simona începe cum nu se poate mai slab. Servește, nu ratează nici măcar o primă minge, anulează trei mingi de break, dar la egalitate, stăpâna terenului, Sloane Stephens, reușește o scurtă în cross de excepție. Cu care a smuls cele mai tari aplauze. Apoi, ține la lungimea mingii. Simona vine în față, încearcă un smash. Și îl ratează. 6-3, 1-0 cu break pentru campioana de la US Open. Americanca pare să confirme spusele lui O’Shannessy: știe, ca în jocul de Monopoly să pună banii în seif.

Zece minute din manța a doua, 2-0 pentru Stephens. Tribuna se încăpățânează să creadă că se poate. Sfidează vibe-ul venit din teren.

Se bucură tribuna. Dar tu, Simona, de ce nu sărbătorești defel?

Simona Halep pare că are o prăjină, cu ajutorul căreia a săltat de la 0-2, la 3-2. Peste capul lui Sloane Stephens. Americanca dă semne că se clatină, cu o primă dublă greșeală a meciului. Și, din nou, așa cum spunea același Craig O’Shannessy pentru ProSport, game-ul e pierdut. Fanii se animă. Îi strigă de-a valma. Hai, că poți! Agresivă! Se poate! Ei se bucură, când se face 2-2 pe tabelă. Simona nu strânge nici măcar pumnul. Fanii se bucurâ când dreapta lui Sloane Stephens ratează, în sfârșit, consecutiv. Dar nu și Simona.

Suporterii stau pe trepte între puncte, cu steagurile în mână. Tabela arată 4-2. Da, pentru Simona. Da, după al patrulea game la rând. Dar Simona e la fel de tensionată. Și nu se bucură. Nu o lasă să se vadă.

Stephens face uitată seria de patru game-uri pierdute cu rebreak la ZERO! Cum? Pe succesiune de erori din partea Simonei. Din nou, sindromul Paris: conduce și se sperie de scor. 3-4. Și repede la 4-4.

Tribuna o învinge de Stephens în final de set doi și o duce pe Halep în decisiv

Simona Halep ajunge să lovească mai din spate decât o face Rafael Nadal. La 30-30, joacă ceva mai bine punctul și Stephens înalță mingea, dar scurt – și Simona are minge de game. Tribuna a scăpat de sub control. Se strigă în timpul punctului, când lucrurile nu sunt încă încheiate – un davai, atunci când Halep era cu talpa pantofului aproape de plăcuța protectoare a arbitrului și un haide! atunci când Stephens era cu fruntea înspre zgură.

Halep are 5-4 în setul doi. I se strigă – fii calmă! Ești cea mai bună! Asta ești tu! Replica, de la masa presei, e exasperată – mai și taci! Dacă auzi aplauze pe Central, sunt pentru eroare a lui Sloane Stephens. Anti-tenis – am spune. E minge de set și tribuna îi scandează numele numărului unu mondial – Si-mo-na! Si-mo-na! Sunt peste 10 secunde. Stephens a ratat de două ori, în vacarm.

La vestiar, toată lumea la vestiar!

După o oră și 31 de minute de joc, la 6-3, 4-6, Sloane Stephens ia geanta pe umăr și pleacă la vestiare. Simona Halep nu mai vrea să pățească la fel ca în 2014, împotriva Șarapovei. Merge și ea la vestiare. Și stă cât de mult poate. Ai timp să mergi să iei o apă, o cafea. O prăjitură. Dacă ai putea mânca. Emoțiile sunt însă mari. Fanii petrec primele minute în picioare, se așează apoi și așteaptă revenirea Simonei. Apoi reiau încurajările.

După patru puncte în setul decisiv, arbitrul de scaun cere publicului liniște. Și respect pentru ambele jucătoare.

Vestea excelentă: Simona este acum cea care controlează schimbul de mingi. Și chiar dacă de două ori, dominând punctul, Simona pierde – pentru că vine un punch pe forehand imparabil de la Sloane, această răsturnare de balanță în construcția și în susținerea punctului îi aduce break-ul în start de set trei. Și un 2-0 estetic pe tabelă.

Acum, Simona!

Acum, Simona domină. Și câștigă raliurile lungi. Acum, Simona arată ca o campioană. Și încurajările din tribună vin mănușă. Acum, Simona are 3-0 pe tabelă și doar trei game-uri de câștigat până la primul titlu de Mare Șlem al carierei. Acum, Simona câștigă?

Punctele sunt emoție. Punctele transmit emoție. Sunt intense, fizice, dar mai ales încărcate de emoție. Publicul nu tace. Suspină, țipă, icnește, tresare, aplaudă fără oprire. Tastele calculatoarelor au luat foc și ele. Totul este intens. Pe teren se văd scurte, contra-scurte, raiduri ca ale lui Bolt, contre. Mingi luate din zgură. E 5-0 pentru Simona Halep.

Stephens face serviciul. Finalul e aproape. Simona servește apăsat la 5-1. Nu mai are cozorocul în cap. Serva fermă o duce la 30-15, Sloane Stephens își amintește însă cum a rănit-o pe Simona în primul set și în mare parte din al doilea. Penultimul punct – Simona îl face jucând agresiv. Urcă la plasă și îngroapă mingea. Ia prima minge de meci. Scurt. Racheta îi cade din mână, pentru a doua oară în această zi/. Mâinile încremenesc în aer. Are victorie, cu 6-1 în decisiv.

Și primul titlu de Mare Șlem în CV.