Ultimul meci mare al României. Partida pe care o revedem la nesfârșit. 18 ani de când tricolorii au arătat ce înseamnă mentalitate de fotbalist adevărat

Perioada „Generației de Aur” e de mult apusă, dar marile performanțe ale României se identifică cu perioada ei, perioada anilor 90. Ieșirea din scenă a avut loc la Campionatul European din 2000. Data de 20 iunie va rămâne în mintea suporterilor români, datorită meciului cu Anglia. România avea să se impună în ultimul minut, cu scorul de 3-2, într-un meci spectacol.

 

Belgia, Charleroi, 2000.  România joacă meciul decisiv pentru accederea în sferturile de finală ale Campionatului European. În tribună sunt 27.000 de oamneni, iar arbitrul este Urs Meier, omul care avea să ne îngoape trei ani mai târziu, la un meci cu Danemarca. Dar acesta nu este despre acel meci care să ne reamintească de episoadele urâte. E despre seara noastră, seara învingătorilor. 

 

Adversara României este Anglia, o națională care îi ține rezerve pe marii Robie Fowler, Emile Heskey, David Seaman și Steven Gerrard. Echipele sunt pe tunel, așteptând începerea duelului care va hotârî naționala din sferturi. Pentru România încep ca titulari Chivu și Mutu, fotbaliștii prin care naționala României a mai scos, timid ce-i drept, capul în competiția europeană. Pentru Chivu este evoluția care-i va deschide cariera.

 

Anglia – România a început. În fața televizoarelor sunt milioane de români care așteaptă să iasă, din nou, în piețele marilor orașe. Bucureștiul e plin. Vuiește dorința de a vedea România învingătoare chiar și fără Hagi, eliminat în primul meci al grupei. Totul a început cum nimeni nu se aștepta. România a debutat curajos și reușește să deschidă scorul în minutul 22, după o execuție tehnică a lui Chivu. Aflat pe partea stângă a centrat, dar balonul s-a dus și mai bine. În plasa porții apărate de Nigel Martyn, după ce a lovit mai întâi bara. Bucuria de după gol e neprețuită pentru fundaș, aflat la prima sa reușită. 

 

Retragerea României de după deschiderea scorului i-a dat Angliei ocazia să vină peste ai noștri, iar până la pauză marca prin Alan Shearer (min. 41; pen.) și Michael Owen (min. 45).

 

Repriza veteranilor

De la mii de kilometri depărtare, românii privesc deznădăjduiți din fața televizoarelor, încă o posibilă campanie de necalificare în fazele eliminatorii. Parcă revăd EURO 1996, turneu la care Hagi și co. nu au reușit să aducă punct. La pauză, Emeric Ienei i-a resuscitat pe tricolori, care vor face o repriză mare. Ies motivați de la vestiare și, după numai 3 minute, Dorinel Munteanu reia imparabil de la marginea careului, după o ieșire neispirată a nefericitului Nigel Martin.

 

Timpul se scurge. Mai sunt două minute, scorul este 2-2, iar suporterii părăsesc dezamăgiți barurile, ascunzând steagurile. Aceleași steaguri fluturate energic înaintea partidei. Anglia merge în sferturile turneului. Așa cred toți, poate și cei 11 jucători ai naționalei. Sau nu. Viorel Modovan nu vrea să plece de pe teren cu capul în pământ și cu gândul că putea face mai mult. Preia balonul în banda dreaptă și îl i-a „la mână” pe Phil Neville. Și trece pe lângă el ca un uragan. Pătrunde în careu. Neville revine și se aruncă disperat într-o alunecare. Urs Meier nu stă pe gânduri. „E penalty!”, Au strigat la unison puținii suporteri rămași în fața micrului ecran. Ganea își ia responsabilitatea executării loviturii de departajare. Clipele dinaintea fluierului arbitrului trec din ce în ce mai greu. Are pulsul 200. Bucuria unei națiuni stă în piciorul său. Se îndreaptă spre balon într-o secvență care se scurge în slow-motion. Lovește balonul cu piciorul drept. E gol! Portarul se aruncă în colțul opus. România merge în sferturile competiției. Suporterii sunt în delir și așteaptă să petreacă încă o noapte albă în Piața Universității. „Generația de Aur” nu i-a dezamăgit și a luptat până la ultima fază. Și a reușit.

 

Perfomanța României s-a închiat în următoarea etapă, când a întâlnit Italia în sferturi. Nu am avut mari șanse în fața lui Totti și Inzaghi, care au decis meciul încă de la pauză.  EURO 2000 este ultimul turneu final în care România a trecut de faza grupelor.

 

Articol scris de Răzvan STÂNGĂ‚