Marea problemă a handbalului românesc în clipa de față este lipsa specialiștilor, a susținut Rareș Fortuneanu, antrenor secund la St. Raphael și coordonator al unuei Centru de formare din localitate, într-un interviu acordat pentru ProSport. Fostul internațional român a exemplicat în detaliu drumul de formare al unui specialist în Franța. Cu această ocazie, a vorbit și despre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un club din prima ligă pentru a fi primi licența de participare.
După ce am aflat de la Rareș Fortuneanu câteva lucruri importante din organizarea handbalului francez la nivel de copii și juniori, în acest articol vom relata alte lucruri interesante, văzute din perspectiva unui român care activează de 14 ani fără întrerupere în Franța la același club (până în 2013 ca jucător). Una din temele de discuție a plecat de la înfrângerile suferite de România în fața statului Israel în ultimele 10 luni la nivelul naționalelor de tineret și juniori (în număr de patru!) Practic, națiunea pentru care lucrează și Alexandru Buligan a învins România pe unde a prins-o, în meci amical și turnee finale.
Formarea lui ca specialist a costat 14.000 de euro
„Pentru orice problemă trebuie făcut un diagnostic. Așa cum se întâmplă atunci când te duci la medic, la fel mi se pare și cu handbalul. Fiecare are dreptul să își dea cu părerea și să propună soluții, dar pentru mine cel mai important aspect în handbal, în afară de selecție, este formarea unui antrenor. Ori la acest capitol nu că este dezastru, ci suntem inexistenți”, este primul „verdict” dat de Rareș Fortuneanu. Fostul jucător de la Dinamo este ferm convins că România încă mai are specialiști bine pregătiți, sunt câțiva antrenori care mai merg la studii afară, care se informează, dar asta înseamnă mult prea puțin pentru un sistem sănătos: „Dacă ai specialiști bine pregătiți, se poate pune pe picioare și un sistem foarte bun. De la specialiști se poate regenera tot handbalul românesc. Eu sunt ferm convins că în România sunt oameni capabili care vor să formeze antrenori, dar în același timp trebuie aduși la Federație și ajutați să se formeze un organism pentru așa ceva. Mai ales că nu este nicio cheltuială, acest organism se autofinanțează. Antrenorii care vor să se formeze, cluburile lor sau chiar ei trebuie să plătească bani. Pentru mine, clubul St. Raphael a plătit aproximativ 14.000 de euro, pentru cursuri și deplasări. Dar și-au format un specialist care intervine în echipa lor, care formează și promovează jucători. Au format la club un specialist pe care îl exploatează. Bineînțeles, ești și plătit pentru asta. Toată lumea spune că nu avem arie de selecție, că nu avem infrastructiură. În primul trebuie să avem însă specialiști care să formeze jucători. Dacă ai 5 copii, iar din aceștia ai scos 2-3 este foarte bine. Dacă fiecare club face asta, o să vezi unde se află echipa națională peste câțiva ani”.
Rareș Fortuneanu a dezvăluit apoi și cum stă treaba cu formarea unui antrenor în Franța: „Înainte să mă apuc să fac cursul acesta de antrenori din Franța, nu eram convins că trebuie să-l fac. După ce am început, după primele două sesiuni am venit dezamăgit și am spus că ăștia nu mă învață nimic. Dar mai târziu am realizat cât de important a fost fiecare detaliu. Ca să obții jucători buni, trebuie să ai antrenori buni. Și ca să ai antrenori buni, aceștia trebuie formați pe două categorii: ramura tânără și ramura adultă. Jucătorii tineri au nevoie de formare, jucătorii tineri au nevoie să fie ghidați, au nevoie să învețe gesturile și biomecanica handbalului, au nevoie să fie puternici individual, au nevoie de preparatori fizici, au nevoie de tehnică individuală, au nevoie să învețe depășire, au nevoie să învețe șut de la șold, etc. Copiii, când îi aduci la handbal, sunt ca un om simplu, dezbrăcat, care are în mână doar o trusă. Iar tu când îi pui scule în ea, începe să se dezvolte, să se „îmbrace”. Bineînțeles, la început trebuie să pui fizic pe el, să fie apt să joace, să dai cardio, îl echipezi să fie puternic, andurant, să fie tehnic. Îi dai apoi viziune de joc, să fie capabil să ia deczii și abia apoi îi dai nivel de joc, apropiat de ce poate el. Pentru că dacă ai un jucător puternic la un nivel mai slab, el nu o să progreseze niciodată. Și la fel, dacă ai un jucător slab care evoluează la un nivel mai mare decât el, nu o să joace. De ce spun asta, pentru că ar trebui să se pună mai mare accent pe formarea antrenorilor. Un antrenor bun care știe și face diagnostic la copii”.
Exemplu concret, cum lucrează cu juniorii în Franța
Mai mult decât atât, Rareș Fortuneanu a venit cu exemplu concret, cum lucrează cu jucătorul francez la Centrul de Formare din St. Raphael și a dat exemplul unui pivot: „La început am discutat și i-am spus: >. Este un dialog între noi și copii. Ei trebuie să-și dea acceptul , ei trebuie să aibă o viziune despre cum vor să fie. Îi pui apoi la teste, le prezinți care-i potențialul unui jucător de prima ligă, apoi le arăți că nu poate să ajungă acolo față dacă nu fac anumite lucruri.
Cel mai important, pleci de la punctul A, ajungi la punctul Z, dar trebuie să treci prin B, C, D, peste tot. Le facem diagnosticul la început, fotografii la câte 2 luni și le dăm obiective pe termen scurt, termen mediu și temen lung, unde vrem să-i aducem. Dar trebuie să știm ce trebuie să facem până într-un anumit punct intermediar. Iar atunci când îi evaluăm, vedem unde a progresat, unde a stagnat și în funcție de acest lucru știm cum să mergem mai departe, unde mai trebuie lucrat la forță, tehnică. Peste 2 luni facem o nouă fotografie. Dacă au luat în forță, dar au scăzut puțin la tehnică, nu sunt probleme. Se simt mai sigur pe ei, apoi le dăm tehnică individuală și așa îi aducem până la final.
Lucrăm foarte mult individual. Programul pentru juniorii de la centrul de formare este următorul: luni – antrenament de forță și apoi altul de tehnică individuală; marți – antrenament de forță și apoi altul de tehnică individuală. De miercuri intrăm pe antrenamente colective. Într-o săptămână, facem cam 2-3 ședințe de pregătire specifice, 3 antrenamente colective, 3-4 antrenamente de forță și meciul. Suntem limitați de federație la 12 ore de lucru efectiv, dar de comun acord mai ajungem la 13-14 ore”.
Drumul de formare al unui specialist în Franța
Cu această ocazie, Rareș Fortuneanu a prezentat și drumul de formare al unui antrenor în Franța. Pentru a se „califica” în domeniu, fostul internațional a trebuit să urmeze câțiva ani buni de studiu. „Pentru formarea antrenorilor, sunt două filiere, una federală și alta de stat. Filiera federală pleacă de la animator, regional, interegional, expert. Ar dura cam 5 ani dacă pleci de la zero. Apoi, antrenorii sunt formați pentru două categorii, tânăr și adult, nu se lucrează la fel, sunt domenii distincte. Pentru categoria adult se lucrează pe exploatare, iar pentru categoria tânăr, pe formare. Dacă ai trecut prin toate etapele pentru expert, ai voie să antrenezi la oricare echipă din Franța, dar nu ai voie să primești bani, lucrezi benevol. Ca să poți să fii antrenor profesionist, trebuie să ai toate aceste nivele și să ai și o diplomă de stat. Iar ca să ai o diplomă de stat, trebuie să dai examen la Ministerul Sportului. Exact ce am făcut eu pentru o diplomă de stat, specialitatea handbal. Asta a durat cam 18 luni și am avut de făcut trei dosare. Un dosar de formare de cadre, cum formezi cadrele. Un dosar de performanță sportivă, acesta a fost și cel mai mare, de vreo 80 de pagini, și a constat în programare, antrenamente, echipă, construcție de echipă, tot, un fel de manager. Și încă un dosar despre club, cum pot să-l ajut să se dezvolte, pe buget, marketing, cum știu să vând produsele, antrenorii trebuie să știe tot. Încet-încet ne vom apropia de modelul anglo-saxon”, ne-a relatat Rareș Fortuneanu, care a avut nevoie de vreo 3 ani de studii pentru a obține diploma de stat, pentru că a plecat de la nivelul interegional. Iar cursurile pentru nivelul expert le-a făcut în același timp cu cele pentru diploma de stat.
CE A MAI SPUS RAREȘ FORTUNEANU
„Nu o să vezi în Franța niciodată un sportiv care nu este plătit până la capăt”
Antrenor secund la echipa de primă ligă St. Raphael (formație la care activează și românii Mihai Popescu și Alexandru Șimicu), formație care vine imediat după trio-ul PSG, Montpellier, Nantes, Rareș Fortuneanu ne-a relatat și modul cum este organizat un club din prima ligă a Franței:
„Ca să participi în prima ligă, ai un buget minim de respectat. Acesta trebuie să fie de cel puțin 1,5-1,7 milioane de euro. Fără banii aceștia nu te primește. Toate cluburile, inclusiv PSG, Montpellier, după ce își depun bugetul, vine un organism și le controlează. Le ia bilanțul, le verifică conturile în bancă, se uită la masa salarială, deplasări, alte cheltuieli. Dacă au depășit cu o sumă considerabilă, adică 50.000-100.000 de euro, li se spune: aveți o săptămână să găsiți banii acești, faceți alt buget și veniți apoi din nou la cotrol. Altfel nu primesc licența. Toate cluburile din Franța sunt controlatre și dacă nu îndeplinesc această limită de buget, nu primesc dreptul să participe în prima ligă. De aceea, nu o să vezi în Franța niciodată un sportiv care nu este plătit până la capăt. Acolo când ai semnat un an de contract, poți să fii accidentat, tu un an îți iei banii. Ai contract de muncă, iar legile protejează lucrătorul.
Bugetul unui club este construit din bani de la autoritățile locale plus sponsori. La noi, jumătate vine de la Primărie plus Consiliul Departamental (n.r. Consiliul Județean în variante românească), iar apoi mai avem vreo 50 de sponsori privați. Noi suntem o comunitate de 35.000 de locuitori. Cu excepția PSG, toate cluburile sunt susținute și de autoritățile locale
O parte din buget vine și din drepturile TV. Fiecare club primește cam 200.000-300.000 de euro pe sezon. Noi am fost echipa cea mai televizată în ultimul sezon, 20 de apariții din 26. Banii se împart în funcție și de cum apari la televizor”.
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?
.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER