Faptul că România nu știe să-și prețuiască valorile nu mai este o noutate. Și nu neapărat în sport, ci în mai toate domeniile. De-a lungul anilor, mai multe personalități din lumea sportivă, culturală sau academică au fost ignorate de către autoritățile statului. Ba chiar batjocorite. Sportul a oferit multe exemple în acest sens și cu siguranță va mai oferi, atâta timp cât acest fenomen va fi condus în continuare de persoane incompetente, rupte de realitate.
Vorbim despre rezultate atunci când le avem, ne ridicăm performerii în slăvi, le întindem covoare roșii la aeroport, ne fotografiem cu ei. Atât! Când avem parte de rateuri, căutăm vinovații. Dar în altă parte decât acolo unde ar trebui.
În spatele performanțelor sportivilor stau ani de muncă, de sacrificii, de chinuri, de suferințe… Și nu doar din partea principalilor eroi, ci și ale antrenorilor. Mai întâi cei de la cluburi, care îi formează, apoi cei de la loturi, care le netezesc drumul către marea performanță.
Din păcate, mulți antrenori sunt lăsați de izbeliște la echipele de club, iar după pensionare rămân cu amintirile, cu fotografiile, ori cu câte un telefon din partea campionilor. Atât. Fără, însă, o recunoaștere și din partea statului, așa cum ar trebui și așa cum se întâmplă în multe alte state.
ProSport vă face cunoscută povestea unui antrenor emerit ieșean, care în cei peste 35 de ani de carieră a dat României campioni pe bandă rulantă, medaliați la Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale și Europene de juniori și seniori.
Cele mai sonore nume sunt Tiberiu Dolniceanu, Florin Zalomir, Alexandru Sirițeanu, Cosmin Hânceanu sau Alin Lupeică, sabreri de top ai lumii, crescuți la CSM Iași de către antrenorul emerit Iulian Bițucă. Ieșit la pensie în urmă cu patru ani, Iulian Bițucă, 69 de ani, se luptă cu morile de vânt și încearcă să obțină o indemnizație de merit pentru formarea acestor sportivi de top, pentru a-și completa veniturile din pensie. S-a lovit, însă, de aceeași indiferență din partea MTS, indiferent de numele celor care s-au perindat pe la șefia ministerului. Fie că a fost vorba de Elisabeta Lipă, Gabriela Szabo, Marius Dunca, ori Ioana Bran, răspunsul a fost același.
Amenință cu greva foamei
Antrenorul ieșean a depus la MTS un dosar cu toată documentația necesară, cu rezultatele obținute în cei aproape 35 de ani de activitate, dar dosarul său s-a rătăcit probabil prin teancurile de astfel de cereri de la minister. E blocat de legi proaste și birocrație. Încă nu a primit vreun răspuns oficial. Neoficial, mai multe. Și sună de-a dreptul incredibil!
„Se pare că trebuie să aștept să moară alte persoane care primesc acești bani, pentru a intra și eu pe listă. Așa mi s-a spus. Nu cunosc legile, dar dacă așa e, mi se pare aberant să stau să aștept să moară cineva, ca să iau eu banii lui. Am muncit aproape 40 de ani, sportivii pe care i-am descoperit și crescut la Iași au ieșit campioni mondiali, europeni și vicecampioni oplimpici și cred că merit să primesc o indemnizație pentru aceste performanțe”, a declarat antrenorul emerit ieșean, care amenință cu greva foamei în fața sediului MTS: „Mă doare sufletul când văd că nu îmi este apreciată munca. De patru ani am depus acest dosar și cred că s-a așternut praful peste el. În cei 35 de ani de antrenorat am scos mulți scrimeri de valoare la CSM Iași, sportivi care au făcut cinste sportului românesc, României. Iar acum, când solicit o indemnizație pentru formarea lor, pe care consider că o merit, sunt tratat cu dispreț. Mi se pare bătaie de joc! Dacă nu se va rezolva nimic, vreau să fac greva foamei în fața sediului MTS”.
Semnal de alarmă
Tehnicianul spune că vrea să tragă astfel un semnal de alarmă, iar sportivii și antrenorii de valoare ai României să fie respectați de către autoritățile statului. „Nu neapărat pentru mine fac acest gest extrem, ci pentru a schimba ceva. Pentru ca antrenorii, nu neapărat din scrimă, să nu mai pățească ce pățesc eu, să nu mai fie batjocoriți. Fac greva foamei în numele tuturor celor care părăsesc România și merg să antreneze în alte țări, pentru că nu au loc aici sau pentru că nu au condițiile necesare”, continuă Bițucă.
Un exemplu este Marius Gălățeanu, un antrenor ieșean în vârstă de 33 de anni stabilit de mai mulți ani în Brașov, care a ales să plece să antreneze în Germania. „Marius Gălățeanu, un sportiv pe care eu l-am avut la Iași, acum antrenor, a decis să plece din Brașov, unde era stabilit cu familia, în Germania. Acolo are condiții mult mai bune, salarizare, casă, masă, serviciu pentru soție, grădiniță pentru copil. La noi, în schimb, primești bătaie de joc. Mi-a spus că nu vrea să pățească exact ca mine, să nu-i fie recunoscută munca. De aceea pleacă”.
35 de ani de antrenorat, peste 1500 de medalii
Timișorean la origine, dar mutat în Iași încă de mic copil, Bițucă și-a început aventura în scrimă la vârsta de 13 ani. A tras primele asalturi la clubul CSM, sub îndrumarea regretatului antrenor Nicolae Pufnei. Nu a reușit să iasă campion național ca sportiv, dar a fost mai mulți ani la rând vicecampion. La 18 ani, a luat argintul în Divizia A alături de Dan Irimiciuc, Ioan Țârdea, Dan Popescu și Victor Olaru. În 1976 a început cursurile școlii de antrenor, iar în 1979, la 30 de ani, și-a început cariera de antrenor, la CS Politehnica Iași. A urmat un drum lung și frumos, de aproape 35 de ani, presărat cu performanțe, peste 1.500 de medalii, sacrificii, lacrimi, emoții. O carieră frumoasă în care a scos campioni pe bandă rulantă la Clubul Sportiv Școlar Unirea Iași și Clubul Sportiv Municipal Iași, grupări pe care le-a slujit până la ieșirea la pensie.
Cifrele par seci, dar vorbesc de la sine despre cariera antrenorului Iulian Bițucă: 350 de medalii de aur la competițiile interne, 400 de argint, 600 de bronz, zeci de medalii la Campionatele Europene și Mondiale de cadeți, juniori, tineret și seniori, Jocuri Olimpice, Grand-Prix-uri, Cupe Mondiale, Jocuri Balcanice și alte turnee internaționale.
Început de drum cu Alin Lupeică
Alin Lupeică a fost primul mare campion dat scrimei românești de către Iulian Bițucă. Sabrerul de la CSM-CSS Unirea Iași a participat la trei Jocuri Olimpice, Barcelona 1992, Atlanta 1996 și Sydney 2000, competiții la care a obținut două locuri 4 și un loc 7. Primul mare rezultat al lui Lupeică a fost argintul cucerit la Mondialele de cadeți de la Lyon, în 1991, după care au urmat alte patru medalii de bronz la Campionate Mondiale de juniori și seniori.
Trei vicecampioni olimpici în echipa de la Londra
Trei dintre elevii lui Iulian Bițucă au atins vârful carierei la Jocurile Olimpice de la Londra, în 2012. Echipa de sabie a României formată din Rareș Dumitrescu și ieșenii Florin Zalomir, Tiberiu Dolniceanu și Alexandru Sirițeanu cucerea argintul olimpic, o performanță care l-a făcut pe antrenorul ieșean să plângă minute în șir în fața televizorului. A fost un moment magic pentru sabrerii ieșeni, anunțat de alte performanțe obținute în anii anteriori. În 2009, Zalomir, Cosmin Hânceanu și Tiberiu Dolniceanu cucereau titlul mondial pe echipe alături de Rareș Dumitrescu, iar un an mai târziu cei patru deveneau campioni europeni. La individual, Tiberiu Dolniceanu și-a reconfirmat valoarea la un an după Olimpiadă, cucerind medalia de aur la Europenele din 2013.
A format echipa de fete la Iași
Bițucă este primul antrenor din țară care a pus pe picioare o echipă feminină de sabie, cu care a obținut, de asemenea, performanțe. „Am avut niște fete extraordinare, care ulterior au ajuns la cluburi din Capitală. Am format o echipă cu Elena Munteanu, medaliată la Campionatele Mondiale de junioare, Georgiana Vicol, Elena Olaru și Bianca Pascu. Cu această echipă am câștigat Campionatele Naționale și Campionatele Balcanice”, își amintește antrenorul ieșean.
Crește copii la clubul „Mușchetarul”
După aproape 35 de ani de antrenorat, Iulian Bițucă s-a pensionat în 2014. Dar nu a stat acasă. A continuat să vină la sală și a pus pe picioare clubul „Mușchetarul”. Acum antrenează de trei ori pe săptămână 30 de copii pe care speră să-i ducă mai întâi pe podiumurile Campionatelor Europene și Mondiale, iar apoi la medalii Olimpice.
„Sunt câțiva sportivi promițători cu care sper să ajung pe podium la competițiile internaționale. Deocamdată avem medalii la Campionatele Naționale de copii, dar pe viitor ne dorim să urcăm pe podium la Campionatele Europene și Mondiale de cadeți. Avem de muncă, dar copiii sunt serioși, vor să facă scrimă și acesta e un lucru important”.
A refuzat oferte din mai multe țări
În cariera sa, Bițucă a avut oferte de a antrena în Italia, Turcia, Iran și Bulgaria. Le-a refuzat de fiecare dată și s-a încăpățânat să rămână în Iași, pentru a face ceea ce a știut mai bine. Să scoată campioni pentru România.
„Am refuzat aceste oferte pentru că am vrut să fac performanță pentru orașul meu, pentru țara mea. Dar nu îmi pare rău. Sunt mândru când mă uit în spate și văd ce am realizat ca antrenor. Elevii meu au făcut performanță la cel mai înalt nivel. Este o bucurie imensă să-ți vezi elevii pe care i-ai crescut de mici la sală urcând pe podium la Europene, Mondiale și Jocuri Olimpice. Este tot ce își poate dori un antrenor. Păcat că nu toate aceste performanțe au fost realizate pentru Iași”, a conchis antrenorul emerit Iulian Bițucă.
Cele mai importante performanțe obținute la seniori de sportivii descoperiți și crescuți la Iași de către antrenorul Iulian Bițucă:
2009 – Echipa formata din Florin Zalomir, Cosmin Hânceanu, Tiberiu Dolniceanu și Rareș Dumitrescu – campioană mondială de seniori. Primii trei sportivi sunt ieșeni. 2010 – Echipa formată din Florin Zalomir, Cosmin Hânceanu, Tiberiu Dolniceanu și Rareș Dumitrescu – campioană europeană de seniori. Primii trei sportivi sunt ieșeni. 2012 – Echipa formată din Florin Zalomir, Tiberiu Dolniceanu, Alexandru Sirițeanu și Rareș Dumitrescu – vicecampioană olimpică la Londra. Primii trei sportivi sunt ieșeni. 2013 – Tiberiu Dolniceanu – campion european de seniori la individual.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER