Cum devine cu adevărat memorabil un RPG din Țara Soarelui Răsare? Poate datorită poveștilor care nu se mai termină? Poate prin personajele cu adevărat adorabile? Sau poate grație unui sistem de lupte care reușește să ofere noi provocări fără să devină frustrant? Dar ce ați zice de toate aceste elemente combinate într-un singur joc nemuritor?
Este vorba de Tales of Vesperia: Definitive Edition, remasterizarea jocului apărut inițial în 2008. Noua versiune își propune să ne facă să uităm că a trecut mai bine de un deceniu de la lansare prin operații estetice efectuate la capitolul grafică și prin implanturi de conținut extra până la refuz. Mai mult, fanii înrăiți pot să renunțe la dublajul în limba engleză și să savureze vocile originale care turuie în japoneză, dovedindu-se astfel că producătorii au făcut toate eforturile posibile să reaprindă pasiunea jucătorilor pentru unul dintre cele mai populare JRPG-uri de la vremea lui.
Seria Tales, adusă la viață de Namco Tales Studio (studio care încă activează sub denumirea de Bandai Namco Studios), este compusă din mai multe jocuri independente. Astfel, nu trebuie să fi jucat titlurile anterioare pentru a înțelege ce se întâmplă într-un anumit joc al seriei. Această regulă se aplică și în cazul Tales of Vesperia: Definitive Edition, care respectă și rețeta de bază a jocurilor din serie: după ce faci cunoștință cu protagoniștii vei ajunge să te implici într-o aventură care va influența soarta întregii lumi. Pentru a nu da spoilere despre povestea tipic japoneză, plină de răsturnări de situație, ne ferim să oferim mai multe detalii, deoarece chiar și cel mai mic aspect, aparent nesemnificativ, are un rol important în cadrul narațiunii țesute cu măiestria unui păianjen.
Un subiect despre care am putea scrie însă volume întregi este sistemul de luptă, botezat, „succint” și „prietenos”, Evolved Flex-Range Linear Motion Battle System. În spatele acestei denumiri științifice se ascunde un sistem de lupte de tip arenă, care permite două metode diferite de desfășurare a confruntărilor armate. Totul pornește de la așa numitele „Encounters”, un fel de întâlniri mai mult sau mai puțin aleatorii, cu cete de oponenți iritați, care pot fi pacificați doar prin cafteală. Deznodământul fiecărui astfel de encounter are loc într-o arenă în care, folosind modul „Semi-automatic”, te poți mișca în două dimensiuni și îți poți măsura puterile oponent cu oponent deplasându-te înainte sau înapoi ori sărind peste oponentul din fața ta. În acest mod de luptă, prin acționarea unei taste poți fugări liber orice oponent din arenă, dar prețul plătit pentru această libertate este simplificarea luptei prin eliminarea unor opțiuni cât se poate de utile. În modul „Manual” ești liber să cutreieri arena fără să fie nevoie de apăsarea vreunui buton, dar acuratețea atacurilor este redusă prin eliminarea selectării automate a țintelor chiar dacă acestea sunt marcate. În modul automat inteligența artificială preia complet frâiele bătăliei, transformând jucătorul într-un simplu spectator.
Per ansamblu sistemul este bine echilibrat și modurile diferite asigură o abordare corectă a luptelor, încât să poți trece, fără să pierzi prea mult timp, de confruntările de nivel mic, păstrând controlul și abordarea tactică în timpul bătăliilor mai solicitante. După ce te obișnuiești cu mișcarea în arene și atacurile de bază, poți purcede spre însușirea diferitelor combo-uri rezultate din combinarea atacurilor de bază și a mișcărilor speciale numite Arte, care transformă orice nou venit într-un adevărat maestru al confruntărilor. Sistemul complex de luptă, compus din mai multe subsisteme antrenante (precum mișcările speciale Arte), este explicat pas cu pas sub în cadrul unor tutoriale, care, dacă le parcurgi cu atenție, te vor face să te simți mai versat în arta luptei decât Sun-Tzu.
Oponenții mai evoluați nu se vor lăsa doborâți ușor: astfel, va trebui să petreci destul de mult timp antrenându-te pentru aceste confruntări. În special boșii de nivel se vor lăsa greu convinși să plece spre tărâmuri mai liniștite, iar, pentru a avea o șansă de izbândă, nivelul echipei de eroi controlată de tine trebuie să fie cel puțin egală cu a oponentului special. Povestea captivantă, împreună cu necesitatea de a te angaja în nenumărate lupte pentru a putea progresa, rezultă într-o durată de joc care îi va încânta pe fanii JRPG-urilor și îi va speria pe cei nou veniți: vorbim cu ușurință de câteva sute de ore de gameplay. Timpul va trece însă fără să-ți dai seama, deoarece lumea de joc este plină de activități: misiuni secundare, minigames, caverne de explorat și nenumărate comori de adunat.
Pe partea acustică nu ne putem plânge nici de coloana sonoră și nici de vocile actorilor. Activând dublajul în japoneză, fanii anime vor recunoaște vocile mai multor actori talentați din serialele de desene animate faimoase. Grafica a fost îmbunătățită prin creșterea rezoluției și adoptarea unui framerate potrivit zilelor noastre, dar chiar și așa jocul își cam arată vârsta. Stilul vizual în general ne amintește puternic de era PS3, în timp ce dialogurile dintre personaje, desfășurate în mici ferestre în care parcă discută păpuși de mână, par chiar antice.
Chiar și cu aceste mici neajunsuri, Tales of Vesperia: Definitive Edition merită fiecare bănuț, mai ales în condițiile în care lansat la un preț mai „prietenos” decât un joc nou. Luptele necesită o investiție serioasă de timp, dar oferă satisfacții pe măsura provocărilor, iar personajele sunt cu adevărat memorabile și reușesc să aducă culoare și umor într-o poveste nu tocmai optimistă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER