Craiova n-a avut nicio clipă de gând să încurce CFR-ul. Lua cu amândouă mâinile egalul care le mulțumea pe ambele. Numai că oltenii nu au fost capabili nici măcar să prindă punctul oferit pe final, care le-a scăpat printre degete. Chiar și fanii olteni au îndemnat la „omenie”, pentru un rezultat anti-FCSB. CFR nu era nici ea împotriva unei remize profitabile pentru toți cei prezenți, dar a vrut să-și ia o garanție.
Un gol din start, pentru a nu avea surprize mai târziu. A marcat dintr-un penalty care n-a fost, deși avusese mai devreme un gol valabil anulat aiurea. Hațegan, obosit de prelungirile de pe Stamford Bridge, a arbitrat prost și acest meci foarte ușor. Un meci care se dorea strategic, dar n-a ieșit. N-a fost win-win în Gruia, dar numai pentru că oltenii n-au fost capabili să marcheze la invitațiile repetate ale gazdelor, pe final. Fără Mitriță, Koljic, Bancu sau Mihăilă, U Craiova asta este – o echipă care nu poate da gol nici când i se deschide poarta. O echipă care a început campionatul cu Răzvan Popa și l-a terminat cu Donkor și Acka, adică niște fundași de ligă județeană. O echipă care putea să-i aibă în ofensivă pe Mitriță, Băluță, Koljic și Gustavo, dar a ajuns să atace pe final de sezon cu Baicu și Carlos Fortes.
Atuurile CFR-ului: omogenitatea, Țucudean și Petrescu
Acum 12 ani, Craiova vs CFR era 4-0 la titluri. Acum, ardelenii au 5-4. U Craiova a trecut prin niște cataclisme, unice poate, dar și CFR a era în insolvență acum doi ani, înainte de aceste ultime două campionate însușite. CFR ia titlul, deși a avut câte un antrenor pentru fiecare anotimp. Edy Iordănescu a fost antrenorul pentru prologul sezonului, stagiul de vară și Supercupă. Conceicao și Minteuan au performat, au făcut și spectacol pe alocuri, dar n-a fost de-ajuns. Dan Petrescu e omul care-ți oferă garanția trofeelor. Iar când i se mai oferă și avantaj la plecarea în cursă, cum a fost cazul acum, „Bursucului” îi este ușor să omoare competiția. Pe parcursul sezonului, campioana a dar senzația că se destramă pe stilul Unirii Urziceni. L-a avut pe Țucudean care a ținut-o sus. Iar când golgheterul a avut probleme, a apărut Petrescu. Lotul a rămas intact, iar sezonul este încheiat în aceeași formulă ca precedentul. CFR n-a vândut nimic, dar a luat două titluri în doi ani.
Craiova a vândut tot ce a putut și e în pericol să piardă podiumul
Craiova termină în genunchi sezonul, în timp ce acționarii se laudă că au bugetul asigurat până în 2022. Echipa e debusolată, lumea e dezamăgită de ratarea tuturor obiectivelor. Dacă nu bat Viitorul în ultima etapă, oltenii trebuie să fie fanii echipei lui Hagi în finala Cupei, pentru a mai avea parte de o excursie în Europa. La finalul unui an în care nu câștigi nimic, în care ai șanse mari să ratezi podiumul, în care FCSB te bate pe unde te prinde, în care Viitorul se distrează cu tine de 3 ori într-o lună, în care până și Dinamo, în cel mai prost moment din istoria sa, îți dă cu terenul înghețat în cap, la Craiova trebuie să se schimbe multe. În Bănie, când nu vii cu un trofeu și te mai bat măr și marile rivale, sezon ratat e o catalogare prea blândă. Finanțatorul Rotaru vorbește despre titlu la anul, dar și-a pierdut credibilitatea, cum și-a pierdut și vedetele. Acum câțiva ani, clubul din Bănie anunța că nu cedează mai mult de un jucător pe sezon, iar numai în ultimul an au fost vânduți Mitriță, Băluță, Gustavo și Screciu. Paradoxal, Craiova a declanșat „Bătălia pentru titlu” tocmai atunci când a ieșit din ea. Precauți în speech până atunci, oltenii au anunțat că vor campionatul după ce l-au vândut pe Mitriță și chiar înainte să li se accidenteze Koljic. Ori, fără aceștia, echipa n-ar fi fost nici măcar în play-off, cu Mangia, Papură, Rotaru sau ce alt „strateg” ar fi avut la cârmă, pe bancă sau în lojă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER