Încărcați cu sete de trofee după finala Ligii Campionilor de anul trecut, pierdută cu Real Madrid, și după ratarea incredibilă a titlului de campioană a Angliei, în condițiile în care a încheiat sezonul cu 97 de puncte, Liverpool s-a revanșat cum nu se putea mai bine și a cucerit cel mai râvnit trofeu din Europa: Liga Campionilor, al șaselea trofeu de acest gen din istoria clubului.
Unde? Chiar la Madrid, orașul echipei care i-a refuzat succesul din finala de anul trecut. Meciul a început cum nu se putea mai bine pentru elevii lui Klopp. Arbitrul Skomina fruiera startul partidei, iar la 30 de secunde distanță, Sissoko atinge mingea cu mâna în interiorul careului, acesta dorind, probabil, să dea indicații unui coleg aflat în spatele său. Salah a transformat, fără nicio șansă pentru Lloris, iar meciul începea, practic, de la 1-0.
Și acum ce facem, nea Jurgen?
Fanii fotbalului din întreaga lume au trăit, preț de câteva minute, cu impresia că acest gol va da startul unui adevărat festival ofensiv. La ambele porți. Ei bine, nu a fost așa, cel puțin în prima parte a jocului. Trent Alexander-Arnold a bifat următoarea ocazie notabilă în minutul 17, cu un șut puternic de la distanță, dar mingea a trecut la un metru pe lângă poarta lui Lloris, campionul mondial, obișnuit cu astfel de meciuri.
Pe parcursul primei reprize, Liverpool a beneficiat de mai multe lovituri de la colț, dar echipa lui Pochettino s-a apărat exemplar și nu a mai greșit precum Barcelona pe Anfield. Robertson și Salah și-au încercat și ei norocul cu șuturi de la distanță, dar tabela a rămas intactă. Chiar și după șutul expediat de Eriksen în peluză, la finalul primei reprize.
Odată cu partea secundă a venit și prima mare ocazie a lui Tottenham. Dele Alli, cu fața la poartă, a fost blocat în ultima secundă de Trent Alexander-Arnold, unul dintre cei mai buni oameni ai lui Klopp din această partidă. Nu înainte ca Salah să-și mai încerce odată norocul cu un șut din careu, blocat de defensiva londoneză.
Jocul s-a domolit, iar ambii antrenori au mutat. Klopp l-a trimis pe Origi în teren în locul lui Firmino, nu înainte de o îmbrățișare părintească. L-a urmat și Milner, la trei minute distanță. Nici Pochettino nu s-a lăsat mai prejos. L-a ridicat de pe bancă pe Lucas, omul căruia i se datorează, practic, această finală de Liga Campionilor.
Rezultatul?
S-a lăsat așteptat. Publicul de pe Metropolitano s-a mulțumit cu acțiunile persoanale ale lui Mane. De aici a venit și următoarea ocazie mare a meciului. Milner a tras puternic pe jos, dar mingea a trecut puțin pe lângă poarta unui Lloris rămas fără replică. Acțiunea s-a mutat la poarta lui Alisson.
Dele Alli și Son s-au întrecut în ratări, Liverpool a dat senzație că nu mai poate ieși din propria jumătate de teren. Lucas Moura a fost aproape de a da lovitura în minutul 80, dar colegul său din naționala Braziliei a reținut. Pochettino a simțit că echipa sa poate să egaleze, iar el este aproape de primul trofeu major din carieră. Și-a suflecat mânecile de la clasica sa cămașă neagră și l-a scos pe Alli. Llorente a fost ultima carte a sud-americanului. Eriksen a fost aproape de a puncta din lovitură liberă, dar Alisson s-a opus din nou.
Concluzie? Inspirația lui Klopp a făcut diferența. Origi dă lovitura pe finalul partidei. Matip scoate mingea către atacantul belgian, iar acesta șutează puternic la colțul lung și îl învinge pe Lloris, închide tabela, meciul, și trimite cel mai important trofeu din Europa pe Anfield, pentru a șasea oară în istorie. Da, Klopp și ai lui au intrat, în sfârșit, în istorie, după ce au pierdut ultimele două finale europene. A treia oară chiar e cu noroc.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER