După doi ani petrecuți la Iași, cu bune, chiar foarte bune, dar și cu rele, cu amintiri plăcute, dar și triste, Flavius Stoican s-a despărțit, vineri, de echipa din Copou. A fost o despărțire emoționantă, cum era și firesc. Au fost doi ani intenși pentru toți cei implicați. De la jucători, antrenori, conducere și până la cei din „exterior”, suporteri, jurnaliști, simpli ieșeni consumatori de fotbal. Cu siguranță, Flavius și-ar fi dorit un stadion plin sau măcar pe jumătate plin la ultima sa reprezentație. Și-ar fi dorit mai mulți suporteri care să-l aclame la ultimul său meci pe banca Iașiului. Așa cum se obișnuiește. Dar nu a fost așa, iar în Copou au urcat doar câteva sute de suporteri.
Pe tehnician nu l-au ajutat nici jucătorii folosiți în ultimul meci. Și nici rezultatul, Poli cedând cu 0-2 în fața Botoșaniului! Astfel că aplauzele din tribune pe parcursul jocului au fost înlocuite mai mult de fluierături. Cu excepția momentului de final al galeriei, care i-a scandat numele secunde în șir lui Stoican. Un gest normal.
După un loc 6 în ediția trecută și un loc 10 în actuala stagiune, una plină de frământări, firesc, Flavius poate că merita mai mult la ultimul său meci. Un public mai entuziast, aplauze, scandări, ole-uri… Dar, mai important, o altă atitudine din partea unor jucători cărora tehnicianul le-a dat poate mai mult credit decât ar fi meritat.
Stoican a avut la îndemână varianta de a trimite mai mulți copii în teren în acest ultim meci și ar fi putut debuta în Liga I cel puțin un junior. Dar nu a făcut-o. A mers până la capăt pe mâna unor jucăori care au dezamăgit crunt la Iași, iar ultima reprezentație a fost pe măsură.
Rezutatul final de 2-0 pentru Botoșani este scuzabil, până la un anumit punct, în condițiile unui meci lipsit de miză, dar mai ales prin faptul că Stoican nu a avut în teren mai muți titulari, între care Mihalache, Frăsinescu, Cioinac, Sin, Nascimento sau Platini. Nu trebuie omise, însă, nici absențele unor titulari la echipa oaspete, între care Roman, Fabrini, Ongenda sau Golofca!
Conferința răfuielilor
Flavius Stoican a surprins neplăcut după ultimul său meci pe banca Iașiului. Deși nu-și avea rostul, Flavius a dedicat jumătate din conferința de presă de după meciul cu Botoșaniul, ultima sa în Copou, răfuielii cu un jurnalist local. Poate că ar fi fost mai elegant să fie scurt, concis, să mulțumească tuturor pentru colaborarea din cei doi ani, chiar și celor care nu l-au plăcut. Și invers. Pentru că, atunci când te desparți de un loc care ți-a fost atât de drag și unde ai realizat o performanță istorică, pleci cu zâmbetul pe buze și rememorezi doar momentele frumoase. Flavius, însă, a ținut să plătească polițe, să rememoreze momentele negative, să readucă în față tensiunile. Ceea ce nu se face.
Profesionist într-o mare de amatori…
În plus, la microfonul Telekomsport, după meci, Stoican a făcut o remarcă cel puțin deplasată, jignindu-i pe ieșeni. Cel puțin asta reiese din afirmația dânsului: „Am ales să fiu profesionist până la capăt, într-o mare de amatori”.
Dacă s-a referit la ieșeni, la clubul de fotbal, la conducere, la jurnaliști, la oraș, îi amintim lui Flavius că alături de toți acești „amatori” a reușit să ducă echipa în play-off în sezonul trecut. Și este și meritul amatorilor despre care a amintit, nu doar al său sau al jucătorilor. Cu toți acești amatori s-a bucurat la victorii, cu ei s-a întristat la eșecuri. Acești „amatori” ieșeni l-au primit în casa lor, l-au adoptat în urmă cu doi ani și l-au ajutat să obțină o performanță. Acea conducere „amatoare” a fost alături de el și l-a susținut. Și a făcut eforturi pentru ca dânsul, singurul profesionist din tot acest decor, să-și poată atinge obiectivele. Acei jurnaliști „amatori” i-au dedicat spații ample atunci când a dus Poli în play-off, l-au aplaudat când a meritat, dar l-au și criticat, cum era și firesc, la eșecuri. Și pentru asta au deranjat. La victorii au fost profesioniști, iar la înfrângeri amatori! Și tot acei jurnaliști „amatori” l-au declarat antrenorul anului atunci când Poli a încheiat pe locul 6!
În fine, amatorii din tribune au fost și ei părtași și la cele bune, și la eșecuri. Au taxat unele aspecte pe care nu le-au considerat în regulă. Pentru că țin la această echipă. Au taxat prezența în teren a unor jucători care au demonstrat că nu sunt de nivelul Ligii I, lipsa de determinare în unele meciuri, dar au și apreciat jocul echipei atunci când a fost cazul. Pentru că sunt profesioniști, nu amatori!
În antiteză, Liviu Ciobotariu s-a despărțit altfel de FC Botoșani. Sigur, ajutat și de rezultatele din ultima perioadă. Dar tehnicianul a știut să-și facă despărțirea frumoasă. A avut tăria de a gestiona un moment la fel de critic precum cel din Copou și a încheiat en-fanfare acest play-out. Și la conferința de final nu a tunat și fulgerat la adresa celor care l-au criticat sau a patronului care l-a desființat în direct la TV la un moment dat, amenințându-l cu demiterea chiar înaintea unui meci.
Exemplul lui Denis Zmeu
Nu ar fi fost rău ca Flavius să-l copie pe colaboratorul său Denis Zmeu, un membru al staff-ului care a avut de îndurat mult mai multe critici la Iași. În ciuda acestora, Denis Zmeu a avut un mesaj frumos pentru ieșeni la finalul celor doi ani petrecuți în Copou. „Mulțumesc Politehnica Iași pentru 2 ani frumoși petrecuți alături de voi. Aici m-am simțit ca acasă, aici am cunoscut oameni deosebiți, aici am obținut performanțe istorice. Vă doresc să continuați pe același drum, să aveți parte de realizări cât mai notabile pe plan professional”, a scris preparatorul fizic Denis Zmeu pe pagina sa de socializare. Scurt și la obiect, la inima fanilor! Mult succes, Flavius, oriunde vei merge, din partea tuturor amatorilor din Copou!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER