Miodrag Belodedici este singurul jucător care a câștigat Cupa Campionilor Europeni cu două echipe diferite din Europa de Est: Steaua București (1986) și Steaua Roșie Belgrad (1991). Mai are în palmares în tricoul Stelei din București: Supercupa Europei, 6 titluri de campion al României, 5 Cupe ale României. Cu Steaua Roșie din Belgrad a mai câștigat: Cupa Intercontinentală, 3 titluri de campion al Serbiei și o Cupă a Serbiei.
Într-un interviu pentru elitaromaniei.ro, Miodrag Belodedici afirmă că ne putem gândi cu optimism la viitorul fotbalului românesc: „Trebuie să îi învățăm pe copii să aibă tehnică colectivă. Individuală avem. Ne putem gândi cu optimism pentru echipa mare. Acum ar fi bine să ne calificăm la Euro 2020″.
Dublul câștigător al Cupei Campionilor Europeni le dă un sfat de luat în seamă tinerilor fotbaliști: „Dacă vor să ajungă mari, trebuie să muncească mult, mai ales la 16-17-18 ani. Eu jucam și două meciuri într-o zi! Și nu mi s-a-ntâmplat nimic. Și să ne mai ceară și nouă sfaturi, cum trebuie să se odihnească, ce trebuie să facă înainte de meci, cum trebuie să se încălzească, pentru că am trecut prin toate acestea. Să muncească și să nu se mai plângă!”.
Povestea de succes a lui „Belo” a început pe maidanul din satul natal. Fugea „să bată mingea”, spre supărarea bunicului care era cojocar și care avea nevoie de ajutorul lui. „Lasă mingea, că nu o să-ți dea mingea să mănânci”, îi spunea bătrânul. „Când eram la Steaua, veneam acasă și număram bani, iar bunicul îmi spunea: . Eu îi spuneam: Bunicule, dacă eram cojocar, aveam și eu ungiile negre, ca și tine”, și-a amintit „Belo”, într-un interviu acordat pentru elitaromaniei.ro.
La București, i se spunea „Belo” sau „Sârbule”. Peste ani, când evolua pentru Steaua Roșie Belgrad, i se spunea „Românule!”.
La Steaua, se antrena cu echipa mare, dar mai întâi a jucat pentru tineret. Emeric Jenei „l-a debutat”, pentru că fundașii centrali de atunci, Florin Marin și Ștefan Sameș, erau spre finalull carierei. A venit foarte repede finala Cupei Campionilor Europeni, de la Sevilia, cu FC Barcelona. Oficialii catalani deja pregătiseră petrecerea de după meci, iar fanii spanioli erau la fel de optimiști: „Pe stradă, lumea ne arăta trei degete, patru, câte goluri vom primi. „Dacă ai emoții, e mai greu să joci. La fiecare meci aveam emoții, chiar și în campionat. Luam aer în piept. Treceau după prima transpirație. Abia așteptam să ieșim la încălzire. Florentin Marinescu ne învăța cum se ne eliberăm de emoții, cum să respirăm”.
Momentul trăit la întoarcerea în țară este una dintre cele mai de preț amintiri pentru fostul libero: „Când am ieșit din avion, la întoarcerea de la Sevilla, era întuneric, dar am simțit o mare de oameni, care scandau, strigau. Unii dintre noi au aruncat sacoul, cravata către acei oameni care ne aclamau. Cred că e una dintre cele mai frumoase aminitiri care mi-au rămas, acea mare de oameni fericiți”.
A ales, totuși, să fugă în Serbia, din cauza sistemului: „Aveam nevoie de o canistră de benzină ca să ajung acasă, mă uitam la ce coadă era la benzinărie, îmi spunea lumea să mă bag în față, îmi era rușine”. S-a enervat și atunci când nu i s-a permis să meargă cu familia peste graniță, în vacanță. După ce și-a scos pașaportul, a fugit la rude. Un verișor a sunat la Steaua Roșie Belgrad, iar clubul din capitală și-a trimis emisarii în satul unde se afla fotbalistul.
La Steaua Roșie, antrenorul îl dădea exemplu celorlalți fundași: „Uitați-vă la Belodedici cum joacă simplu, din prima, se vede că vine de la o echipă militară… Nea Imi îmi spunea: dacă ai mai mult de trei atingeri, te omor”. La Steaua primise un Aro pentru succesul de la Sevilia, la Steaua Roșie a primit în jur de 80.000 de mărci pentru campania triumfătoare din Cupa Campionilor Europeni.
Puteți citi întregul interviu pe Elita României.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER