România a învins-o pe Malta, duminică seară, scor 1-0, însă succesul nu a fost nici pe departe convingător, speranțele pentru adevăratele meciuri din preliminariile EURO 2020, cu Norvegia și Suedia, scăzând dramatic.
După un meci cu Spania în urma căruia Cosmin Contra a recunoscut public că jucătorii săi au fost fricoși, naționala României a venit la Ploiești, pentru meciul cu Malta, o națională modestă, care face sărbătoare din orice punct obținut. Începem cu trei debutanți, renunțăm la sistemul cu cinci fundași care n-a dat niciun fel de satisfacție în meciul cu Spania, iar Tătărușanu, eroul de pe Arena Națională, își menține postul de titular, deși nu puțini erau cei care l-ar fi văzut pe Ionuț Radu în premieră în poartă.
Începem destul de avântat, galeriile aduc aminte de atmosfera de la EURO U21, maltezii ies foarte rar din jumătatea proprie, apare prima petardă din peluză dar și prima ocazie a tricolorilor. Lui Andone pare că îi priește să intre doar după pauză, ratând de două ori singur cu portarul. Noul jucător de la Galatasaray are privilegiul de a fi lăsat în centrul atacului, în timp ce Pușcaș are tentative multle de pătrundere din flancul stâng, însă realizările nu-și fac apariția.
„UEFA=Mafia” și România=Malta?
După o serie de scandări împotriva Ungariei, FRF și UEFA, România mai apare de două ori periculos în fața porții adverse. Ianis îl întinde serios pe Bonello, care trimite cu piciorul în corner, iar Pușcaș, câteva secunde mai târziu, trimite puțin pe lângă bară. La jumătatea primei reprize, clișeul conform căruia „ocaziile se răzbună” este aproape să devină o realitate. O nesincronizare între debutanții Rus și Ștefan îl lasă singur cu Tătărușanu pe Corbolan, însă portarul lui Lyon e din nou providențial, evitând un scor umilitor. Limitele maltezilor sunt vizibile, Bonello încasează galbenul după 40 de minute, însă nu profităm, deși Cicâldău și Bordeianu au fost aproape să deschidă scorul. Încheiem repriza fără gol marcat și dăm senzația că suntem obligați să fim conduși pentru a riposta în vreun fel.
Tremurăm până la final
Startul reprizei secunde ține să ne contrazică. După doar un minut, se reface unul dintre trasele câștigătore din Italia și San Marino. Ianis centrează bine din corner, iar Pușcaș, nermarcat, reia cu capul în plasă. Entuziasmul din tribune pare să-l egaleze pe cel de după marcarea golului contra Spaniei. Se fac valuri, se aprind blițurile telefoanelor și se cântă în cor. Pe teren nu beneficiem de aceeași spectaculozitate România măcinând în gol. Traseul cel mai întâlnit pare cel în care Pușcaș primește de la mijlocul terenului și încearcă să trimită din prima spre linia mediană, însă ceva se rupe pe drum. Benzile nu produc nimic, iar timpul trece fără a exista modificări pe tabelă. O adevărată sperietură apare în minutul 88, când maltezii înscriu, spre stupoarea tuturor, dar golul este anulat pentru ofsaid. Oaspeții rămân sus și speră până în ultima secundă, însă România pleacă de la Ploiești cu 3 puncte.
Statisticile arată că am dominat clar, însă, concret, portarul Maltei nu a fost solicitat așa cum a fost Tătărușanu, spre exemplu, în meciul cu Spania. Stanciu declara înaintea jocului că „jucătorii naționalei ar trebui să se lase dacă nu bat Malta”. Întrebările care rezultă sunt ce ar trebui să facem în cazul în care învingem chinuit una dintre cele mai slabe națiuni din Europa și ce ne determină să sperăm în continuare la calificare?
CLASAMENTUL GRUPEI F:
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER