Mai talentat ca Gabriel Torje. Aşa era considerat Adrian Zaluschi (29 de ani) de mulţi oameni de fotbal din Timişoara, în frunte cu Miroslav Ghiuhici, cel care a lucrat la juniori şi cu Torje. Mijlocaşul central nu a avut însă norocul unei ascensiuni fulminante, iar în 2014, accidentare sa la cap şoca fotbalul românesc. Decarul Ripensiei juca pe atunci la UTA, cea veche, şi a suferit o triplă fractură craniană într-un meci la Bistriţa. Era pe val atunci, iar după o pauză de aproape un an şi o operaţie complicată, a început cu paşi mici să joace din nou la Ripensia. Recent, timişoreanul a mai suferit o accidentare ce putea să-l facă să rateze mare parte din tur.
De data aceasta însă, nu a mai fost vorba de o operaţie de 6 ore, titan şi o recuperare grea. Pentru o ruptură musculară de 1,5 cm, Zaluschi a fost trimis de Ripensia la Belgrad, la celebra Marijana, iar în patru zile, vindecătoarea sârbă i-a rezolvat definitiv problema! ”Mi-am revenit foarte repede. Am avut o ruptură de un centimetru şi jumătate, iar după patru şedinţe la ea, ruptura s-a închis şi mi-a rămas o cicatrice de 5 mm. O experienţă bună şi benefică”, spune Zaluschi despre vizita în Serbia. De cum a ajuns, jucătorul s-a cazat în hotelul unde şi există cabinetul vindecătoarei. Acolo, mai erau la tratamente doi jucători din ţări din regiune, unul fiind din Ungaria.
Despre vindecarea rupturilor musculare realizată de Marijana Kovacevic circulă multe legende. Ba că foloseşte placenta de om, ba de cal. Zaluschi a explicat că i s-a făcut o electrostimulare cu o soluţie. ”Aşa spune toată lumea. Dacă s-ar spune că e cu placentă, toată lumea ar încerca, nu? Eu zic că nu e cu placenta. Nu ştiu ce să zic. Îţi pune un aparat de electrostimulare, iar în capăt are un tub în care e o soluţie roz. Te apasă pe ruptură direct şi îţi face masaj timp de o oră. Doare, pentru te apasă pe ruptură, dar suporţi. Mă gândesc că acea soluţie intră în muşchi”, a povestit decarul.
La început şi după a patra şedinţă, Marijana i-a făcut ecografii, iar după a patra şedinţa, ruptura a dispărut! Mulţi o numesc „vrăjitoare” pe sârboaică, dar timişoreanul spune că e o femeie foarte caldă. ”E o femeie normală, de treabă. Când am ajuns acolo în prima zi aveam impresia că o ştiu de o grămadă de ani. Chiar te simţi ok la ea. Nu e vrăjtioare şi ce mai spune lumea. Din ce am înţeles, reţeta soluţiei a moştenit-o de la tatăl ei, că şi el făcea acelaşi lucru înainte. Nu e vrăjitorie. Şi eu auzisem că trebuie să mergi acolo, să fii pozitiv, să te gândeşti că îţi va trece. Eu, sincer să fiu, în primele două zile am crezut că nu îmi va repara ruptura, la cum simţeam durerea. Când plecam de la ea îmi era bine, după primele zile, dar spre seară mă luau durerile. Prima zi la fel, a doua zi la fel. Am cedat puţin ca moral. Am făcut şi a treia şedinţă şi a patra şi ultimele două au fost extraordinare. Când m-am ridicat de pe scaun am zis că nu mai aveam nimic. Am condus spre casă şi am mai simţit durerea după, şi acum mai simt, pentru că muşchiul e rigid şi mă mai doare. Dar important e că pe ecografie nu mai e ruptură”, a povestit Zaluschi.
Adrian Zaluschi a avut acum o ruptură la aductori, la piciorul stâng. În trecut a mai avut o accidentare similară, dar la dreptul, şi vindecarea ”clasică” l-a mai lăsat cu dureri. Acum, va fi precaut, urmând şi sfaturile kinetoterapetului Adrian Gherovăţ. ”Ea mi-a zis că poate relua activitatea, dar uşor. Fără şuturi la poartă, schimbări de direcţii. Dar nu m-am băgat direct, fac nişte antrenamente cu kinetoterapeutul nostru care e şi la echipa naţională. Nu e chiar cum zice ea, că după patru zile întinereşti. Mi-au mai rămas nişte hematoame, cicatrici, care se duc încet-încet”, spune fotbalistul.
Oricum ar fi recuperarea după ruptură, cu siguranţă după accidentare din 2014, acum lui Zaluschi totul i se va părea suportabil. Era minutul 78 al meciului Gloria Bistriţa – UTA, iar Zaluschi s-a ciocnit de Olimpiu Bucur. A suferit o triplă fractură craniană cu hematom subsudural. Medicii i-au montat o plăcuţă de tian, cu care e obişnuit. ”Am o meşă de titan, un fel de sită, ca să crească ţesut prin ea. Atâta timp cât o protejez, e ok. O port toata viaţa, pentru că nu mă deranjează. Am mai fost cu avionul, nu am treabă. Mi se spunea că voi avea probleme cu presiunea, dar nu e aşa. Uneori, mă mai doare când se schimbă brusc vremea”, spune fotbalistul Ripensiei.
A fost o cumpănă mare pentru timişorean, poate cea mai mare a vieţii. Un club de Liga I dorea să-l transfere. ”M-am gândit în zilele de după dacă să mai joc fotbal sau nu. Dar nu-mi vedeam altfel viaţa fără fotbal. Aveam 24 de ani, eram la UTA, am avut meci cu Bistriţa. Jucam bine, eram pe val. La Bistriţa mi-au făcut un CT, au văzut că e hematom şi se umflă şi m-au dus rapid la Cluj. Acolo m-au ţinut până dimineaţa, când m-am operat. Am stat 6 ore în operaţie. Psihic am trecut peste mulţimită familie şi prietenei mele, că au fost lângă mine şi m-au ajutat mult. Când eram la UTA aveam promisiuni că voi ajunge în Liga i. Dar s-a întâmplat acea accidentare şi m-a dat înapoi foarte mult. Asta este, nu ai ce să faci. În viaţă ba esti sus, ba eşti jos”, a rememorat Zaluschi.
După ce a stat pe tuşă. Delegatul echipei, Adrian Onica, l-a convins să vină la Ripensia, în Liga a IV-a. Era anul 2015. Zaluschi are acum 30 de ani, joacă cu ripensiştii în Liga 2 şi pentru jumătate de sezon, a fost împrumutat la ACS Poli, chiar înainte ca echipa să retrogradeze. A prins câteva meciuri în primul eşalon, dar nu suficient. Zaluschi e convins că nu acela a fost ”ultimul tren”. ”Cred că aş putea să mai duc, mai ales că fizic, nu sunt genul care imediat pune kilograme. De ce nu, cu Ripensia. Deşi e greu, dacă nu faci investiţii şi aduci echipa la un nivel de Liga I e greu. Eu m-aş bucura foarte mult să ajungă orice echipă timişoreană”, crede mijlocaşul.
Iar spre finalul carierei, „Zalu” de gândeşte chiar să joace pe noul stadion promis Timişoarei, deşi nici el, la fel ca mulţi timişoreni, nu e convins de intenţiile autorităţilor. ”Nu ştiu, ei tot promit şi nimic nu se întâmplă. Ba că-l demolează, ba că-l fac. Sper să facă un stadion frumos, pentru că e nevoie pentru public, şi pentru fotbalişti”, a mărturisit Zaluschi.
Cât despre UTA, chiar după accidentare lui, ”Francisc Neuman” s-a dărâmat, iar la primăvară, se promite inaugurarea noii arene. Zaluschi le doreşte doar binele arădenilor. ”Eu le ţin pumnii şi în campionat, sunt o echipă candidată la promovare”, a adăugat jucătorul.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER