Echipa națională a servit o nouă porție de amar suporterilor români, iar în negura provocată de „dubla” cu Suedia și Spania, atmosfera din jurul primei reprezentative este una de deznădejde totală.
ProSport a găsit tocmai în Argentina un suporter al tricolorilor care, în limba spaniolă, ne învață o lecție de devotament și iubire față de cei de la care aștepți să-ți ofere momente de bucurie cum e greu să găsești altcumva în afara fotbalului.
„Sunt aproape 30 de ani de iubire pentru România” e deschiderea ca de șahist cu ajutorul căreia Paul Ferreiro pare să încerce să ajungă rapid la inima noastră. E profesor de geografie, are 39 de ani și susține că, de la 12 mii de kilometri, simte ceva ce mulți dintre noi, de aici de aproape, ne e rușine că simțim: dragoste pentru echipa națională a țării noastre.
Bărbatul de 39 de ani cu zâmbet cald și siluetă de alergător pare să aibă un arsenal întreg de argumente și niciun fel de gând de laudă. Bucuria de a vorbi cu cineva din țara a cărei națională de fotbal a intrat în sufletul său de microbist înveterat se simte însă și din câteva rânduri scrise cu titlu introductiv, așa că începem să săpăm.
Povestea a început în 1990, atunci când România apărea la un Mondial după 20 de ani de ascunziș în spatele cortinei de fier a fotbalului și era trimisă fix în grupa Argentinei. „Când s-au tras la sorți grupele pentru Mondialul din 1990, habar nu aveam cine e România, aveam 9 ani. Apoi, când am început să completez albumul Panini cu abțibilduri, primul a fost Marius Lăcătuș”, ne spune Paul.
Lăcătuș, acel jucător care prin cele două ghiulele trimise în poarta lui Dasaev i-a implantat lui Ferreiro dragostea pentru România în sufletul său de argentinian. Lăcătuș și stema liptă din tricolor. „Mi-a plăcut foarte mult tricoul tricolor și mi-au atras atenția steagurile cu gaură în mijloc.
Apoi am aflat despre Revoluția din 1989 și despre Nicolae și ele Ceaușescu. Asta și faptul că ați făcut un Mondial foarte bun – pentru că îmi aduc aminte și acum victoria cu URSS – au ajutat ca dragostea să fie un veșnică”, spune acum profesorul de geografie ce locuiește în apropiere de Buenos Aires.
Discuția continuă, iar Paul ne arată caietele sale cu însemnări despre România. „Am două caiete: unul cu rezultatele din perioada 1922-1979 și un altul cu cele din perioada 1980-2009. Aș mai vrea să fac unul despre campionatul românesc al perioadei 1970-80”, ne spune argentinianul.
Acesta pare a fi o enciclopedie ambulantă a fotbalului românesc, pentru că atunci când îl întrebăm despre jucătorii pe care îi apreciază, pare a nu se mai putea opri. Îi enumeră pe Hagi, Popescu, Lăcătuș, Balint, Sabău, Petrescu, Răduciou, Adrian Ilie, Ilie Dumitrescu, Moldovan, Bodola, Dobay, Baratki și mulți alții.
Pe unii îi știe, ca și cei mai tineri dintre suporterii români, doar din povești sau din câteva înregistrări găsite pe Youtube. Pe alții i-a văzut în direct, cum ar fi Sănmărtean, de exemplu, o slăbiciune a „românului” Paul Ferreiro. „M-a încântat cât a jucat, chiar dacă a făcut-o rar la echipa națională, este Lucian Sănmărtean, un mare strateg. Dribling, finalizare, o plăcere să-l vezi jucând, fantezie pură!
Noroc că a mai prins o perioadă la Utrecht, la Vaslui și la Steaua. Dar mai ales bine că a prins Euro 2016. Pe el l-au distrus accidentările, pe alții lipsa de profesionalism”, spune cumva melancolic Ferreiro.
Profesorul de geografie din Avellaneda și-a dezvăluit sentimentele și pentru o altă parte din România: FCSB. Sau Steaua, așa cum o numește, asta deși e la curent cu toate detaliile poveștii care au transformat echipa lui Gigi Becali într-un acronim.
„Bineînțeles că cealaltă dragoste a mea este Steaua. Sufăr din cauza campionatelor consecutive în care a terminat pe locul doi, mai ales că sezonul acesta a început foarte prost, dar văd că acum își revin. Am auzit de mii de ori că FCSB nu e Steaua, dar mie așa mi se pare.
Asta e ceea ce urăsc cel mai mult la fotbalul românesc. Cum pot să dispară cluburi mari, unele și foste campioane, gen Urziceni, Oțelul Galați, Vaslui, Corvinul Hunedoara sau să fie obligate să își schimbe numele? În Argentina e imposibil să se întâmple ce a pățit Rapid, adică un mare club care din cauza unor datorii a fost retrogradat în liga a cincea”, își arată furia Ferreiro.
Argentinianul nu îl iartă nici pe Gigi Becali, dar spune că deși nu are cum să înțeleagă cum se simte un suporter român care a avut de ales între cele două entități, e cumva ilogică susținerea de care are parte echipa din liga a patra.
„De acord, Gigi (n.r. – Becali) este un tip care murdărește istoria. Am auzit mulți oameni care spun că nu mai susțin Steaua din cauza lui sau pentru că au pierdut sigla, dar eu nu mi-aș putea lăsa echipa din asemenea motive.
Echipa mea este viața mea și poate să-și schimbe și sigla, și culorile, că tot voi continua să fiu alături de ea. Dar fiecare țară are obiceiurile ei, așa că nu pot eu să comentez ce fac alții. În Argentina, cei care ne uităm la fotbal știm că FCSB e Steaua.
Tocmai pentru că sunt la curent cu toată povestea cu Armata, nu îmi place deloc situația și nici nu-mi pot imagina cum se simte un adevărat român care ține cu Steaua” e perspectiva argentiniană a conflictului FCSB – Steaua pe care-o ne-o oferă Paul.
Am văzut că nu susțin echipa, râd de jucători din fața televizorului. Da, într-adevăr, sunt ani grei, înfrângerea de ieri a fost una foarte dureroasă. Speranța e în cei de la U21. Coman, Mihăilă… Există viitor. Pușcaș este deja titular, Ianis Hagi este în lot, dar ceva lipsește pentru a deveni iar o echipă respectată Îl iubesc pe Messi, chiar dacă în Argentina se discută mult și este comparat cu Maradona. Pentru că nu a câștigat încă un Mondial, Messi are aproximativ o treime din țară care nu-l vrea, dar eu îl iubesc. E cel mai bun! – Paul Ferreiro
Am văzut că nu susțin echipa, râd de jucători din fața televizorului. Da, într-adevăr, sunt ani grei, înfrângerea de ieri a fost una foarte dureroasă.
Speranța e în cei de la U21. Coman, Mihăilă… Există viitor. Pușcaș este deja titular, Ianis Hagi este în lot, dar ceva lipsește pentru a deveni iar o echipă respectată
Îl iubesc pe Messi, chiar dacă în Argentina se discută mult și este comparat cu Maradona. Pentru că nu a câștigat încă un Mondial, Messi are aproximativ o treime din țară care nu-l vrea, dar eu îl iubesc. E cel mai bun! – Paul Ferreiro
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER