Orice club sportiv se bazează pe ambiția și puterea de anduranță a unui individ, care în mijlocul haosului din jurul său reușește să răzbească și să meargă înainte trecând peste greutăți ca un veritabil supraviețuitor. Deși de multe ori, supraviețuirea îi costă multe elemente secundare – precum sănătatea sau principii morale, confortul de moment este plin de adrenalină și sportivul se află într-un sevraj rarisim pentru un om obișnuit.
Una dintre acele povești se leagă de numele lui Luigi Bigiarelli – unul dintre fondatorii clubului sportiv Lazio și considerat de mulți ca un simbol al acestuia pentru spiritul său de competiție. Născut în 1875, acesta a participat la doar 21 de ani, ca ofițer în rezervă în armata italiană (Bersaglieri), la Bătălia de la Adua (din 1896), în care au murit mai mulți de 5.000 de soldați italieni în confruntările cu trupele etiopiene – care au ieșit învingătoare.
Fascinat de sport
Primele competiții de atletism au fost ținute la Roma în zona Villa Pamphilli al Gianicolo, unde se presupune că Luigi a început să urmărească și să practice acest sport la nivel de amator. În parcul Piazza d Armi, frații Luigi și Giacomo Bigiarelli au luat parte la antrenamente de anduranță, viteză și natație. În 1899, eroul poveștii noastre a reușit să câștige campionatul local de viteză, fiind unul dintre fondătorii mișcării romane de atletism, ca apoi să devină directorul competițional al acesteia.
Luigi a fost un avid iubitor al gimnasticii, excursiilor și plimbărilor cu barca pe care le-a realizat alături de prietenii săi, mulți dintre care vor deveni la un moment dat co-fondatori ai clubului sportiv Lazio în ianuarie 1900. De altfel, el a preferat natura vie în defavoarea unei vieți sociale de tip aristocratic, așa cum nota în jurnalul său pe 21 aprilie 1899: Vreau să abandonez viața asta galantă plină de țigări și cafele în schimbul unor activități sportive – prin care să mă pot descărca și exterioriza.
Cum a fondat Lazio Roma și de ce a ales vulturul imperial drept emblemă
Având o natură ambițioasă și o carismă naturală, Luigi a vrut să fondeze un club sportiv axat de alergare, deoarece a crezut că era cel mai modern sport al epocii – iar ocazia s-a ivit mai repede decât se aștepta. Dorind să participe la Giro di Castel Giubileo (programată pe 21 aprilie 1900), acesta nu se putea înscrie și participa decât dacă era un atlet legitimat la un club profesionist de profil.
În consecință, la finalul anului 1899 alături de fratele său Giacomo și un grup de prieteni format din Odoacre Aloisi, Arturo Balestrieri, Alceste Grifoni, Giulio Lefevre, Galileo Massa, Alberto Mesones, Enrico Venier, Guido Annibaldi, Olindo Bitetti, Tito Masini, Raffaello Mazzolani, Tullio Mestorino și Giuseppe Valle au decis să înființeze propriul lor club sportiv.
Astfel, pe 9 ianuarie 1900, în Piața Libertății din Roma aceștia au fondat Clubul Atletic Lazio (Societa Podestica Lazio), axat pe sporturile de alergare, devenind mai târziu un club sportiv în toată regula cu multe ramuri nișate. Pentru sigla clubului a fost ales vulturul imperial ca emblemă – simbol al legiunilor imperiale romane – iar ca și culori – alb-albastru, care evocau steagul Greciei – patria Jocurilor Olimpice.
Printre primele activități ale clubului sportiv Lazio s-au regăsit alergările, atletismul, natația și, la câțiva ani după înființare, fotbalul, care a crescut așa de mult încât a devenit sportul fanion al clubului Lazio. Luigi nu a vrut să devină președinte al clubului roman, deoarece nu se considera superior colegilor și prietenilor săi – încercând să pastreze un nivel de apropiere atât între el și ceilalți membri.
Din păcate, viața nu îi ferește pe toți de greutățile cotidiene și acesta a fost și cazul fraților Bigiarelli. Giacomo a plecat la muncă în Belgia, unde Luigi i s-a alăturat pe finalul vieții sale. Totuși, el are încă două recorduri valabile – de jumătate de oră la distanță de 6,7 km și de o oră la distanța de 11,2 km, reușind să câștige o altă cursă de 30 km în două ore și 28 de minute.
Conform ziarelor vremii, Luigi Bigiarelli a murit la doar 32 de ani din cauza pneumoniei – o boală fatală frecventă epocii – la data de 16 februarie 1908. La mai bine de 100 de ani, pe 16 februarie 2011 s-a descoperit locația mormântului său – în cimitirul orașului belgian Ixelles – una din cele 19 municipalități ale capitalei Bruxelles.
Azi, 9 ianuarie – se împlinesc 120 de la acel moment când un tânăr visător alături de un grup de alți nebuni frumoși au fondat unul dintre cele mai iubite cluburi de fotbal italiene, recunoscut pentru ultrașii lui (în pofida manifestărilor lor controversate), dar și pentru performanțele sportive care au pus în pericol hegemonia unor cluburi-titan ca Milan, Juventus sau Internazionale.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER