Este în topul miliardarilor din România şi speranţele fanilor din Ştefan cel Mare s-au agăţat, în repetate rânduri, de iluzia că ar putea deveni patronul echipei.
ProSport a stat de vorbă cu Ion Ţiriac, magnatul care a transformat în succes majoritatea afacerilor în care a investit, despre preluarea clubului Dinamo. Ţiriac are un discurs concis şi „taie”, cu o precizie de bisturiu, elanul visătorilor: de ce nu e atras de fotbal, de ce i se pare ciudată cedarea acţiunilor către suporteri şi cu cine ar fi dispus să cumpere o echipă de fotbal, în speţă Dinamo.
Domnule Ţiriac, fanii lui Dinamo vă roagă să deveniţi acţionar al clubului. Au trimis şi o cerere publică să vă alăturaţi proiectului “Doar Dinamo Bucureşti”. Ce părere aveţi despre aceste lucruri?
– Nu știu ce e Doar Dinamo București. Asta înseamnă că mă închid undeva pe Ștefan cel Mare și nu mai ies de acolo că Doar Dinamo București? Probabil că e vorba de logo-ul lor, a fost pus și așa mai departe, chiar nu ştiu detalii. Nu m-a excitat niciodată să devin acționar al unui club de fotbal.
De ce? Pentru că sunt singurul român din țara asta ca nu se pricepe la fotbal. Adică toți românii, de la A la Z, se pricep la fotbal, doar eu nu mă pricep. Am spus-o sus și tare. Să se ducă la Hagi, la Petrescu, la cei care se pricep.
Cum vi se pare gestul suporterilor de a strânge bani şi de a cumpăra 10 la sută din acţiunile clubului Dinamo?
– Gestul suporterilor este în regulă, dar ce înseamnă 10 la sută din acțiunile lui Dinamo? Eu nu știam că Dinamo e pe Bursă. E pe Bursă? Dacă nu e scoasă la Bursă, ce fel de acțiuni sunt? De unde le iau? Le iau pe stradă, le iau în buzunar? Sau a spus Dinamo că face un inside deal cu cineva care cumpără o bucată din club… Nu înțeleg ce înseamnă să cumpere 10 la sută…
Probabil că au dat niște bani și vor înapoi o bomboană, ceva, ca să fie parte din asta. Cu tot respectul că au făcut 100.000 de euro, din câte știu eu, un club costă milioane și milioane de euro în fiecare an. Nu îmi dau seama cum cumpără 10 la sută din acțiuni cu 100.000 de euro.
Practic, clubul costă un milion, net! Clean! Curat! Dar, după câte știu eu, clubul Dinamo are vreo 8 milioane datorii. Eu nu mă pricep, citesc și eu printre liniuțe. Asta e datoria? Dacă nimeni nu știe cât este exact, înseamnă că e mult mai mare!
Sunteţi un afacerist de top: poate fi Dinamo o afacere pentru un investitor puternic financiar sau pare mai degrabă un business din care se pierde?
– Eu nu cunosc niciun club de fotbal care să câștige bani, cu toate că se spune că Steaua câștigă foarte mulți bani. Și mă refer în toată lumea asta, începând cu Real Madrid și cu PSG, cluburi ale căror suporter sunt. Suporter, adică mă duc spectator, asta înseamnă să îți placă și să te duci să stai liniștit, nu dau cu petarde, nu dau cu foc.
Nici Real și PSG, care au un revenue de peste jumătate de miliard de euro! În lumea sportului de azi, fotbalul este Regele, este sub-regele, este sub-sub-regele și apoi vine tenisul. Fotbalul este sportul cu cei mai mulți bani adunați la un loc, iar tenisul este sportul cu cei mai mulți bani pe cap de jucător.
Revenind, la un revenue de 500-600 de milioane cum are Real Madrid, costurile sunt tot pe acolo sau mai mult. Un club cu care să câștigi bani… Da, dacă vinzi Real Madrid și PSG poți să ceri între 3 și 4 miliarde și găsești cumpărători căcălău.
Aţi avut vreodată sau aveţi în intenţie să deveniţi acţionar sau patron la Dinamo? Cornel Dinu susţine că la începutul anilor 2000 eraţi interesat să preluaţi clubul.
– Pe domnul Cornel Dinu îl cunosc de când era ministru adjunct la Sport și de când era marea generație de aur a fotbalului. E un om cu mintea la el și lui îi aparține fotbalul și, în general, Dinamo, dar, după cum ați văzut, nu s-a prea băgat în acționariat sau în alte treburi. Am discutat și acum trei săptămâni, și de fotbal și de altele. Cum să preluăm clubul? Îl luăm în spate și îl ducem acasă?
Eu, ca să fac o echipă de fotbal, nu știu. Nu m-am priceput nici în 1973 când mi-au propus să fiu Ministrul Sporturilor și le-am zis că nu sunt în stare să fac echipa națională. Atunci mi-au spus tovarășii că suntem toți un grup de oameni care pricepem și facem noi echipa națională. Le-am zis: ‘Aia e problema, că suntem un grup de tovarăși’. Ca să nu deviem de la subiect, nu eram interesat în niciun caz să preiau clubul sau să fac nu știu ce…
Aţi purtat discuţii cu domnul Ionuţ Negoiţă în acest sens sau despre subiectul Dinamo?
– Nu am purtat negocieri cu domnul Negoiță. Cred că l-am văzut o dată sau de două ori în viața mea: ‘Bună ziua, domnule’. Atâta. Am citit că era dispus să îmi dea clubul cu un leu. Dacă e dispus să îl dea, foarte bine, dar ce facem cu datoriile? Asta este o întrebare. S-ar putea întâmpla, dacă aș avea partenerul corect, așa… să mă distrez…
Ce înseamnă partenerul corect pentru Ion Ţiriac?
– Partenerul corect, adică unul care știe fotbal, că e Real Madrid, că e PSG, că e Bayern Munchen sau Schalke, de exemplu, cu proprietarul căruia sunt bun prieten și care are multe afaceri în România. Sigur că așa se poate, dar să fie unul care vine din acel branch (n.r. ramură)! Nu ca domnul Pique, care e fotbalist şi se bagă la tenis: ce a făcut el e cel mai mare dezastru care s-a făcut în sport în 120 de ani!
Un mesaj pentru fanii lui Dinamo, care v-au solicitat ajutorul prin mesajul: “Dacă Dinamo ți-a dat o șansă în tinerețe, acum e timpul să-i dai și tu o șansă lui Dinamo. Mr. Țiriac, ai fost provocat de suporteri!”?
– Nu știu ce șansă mi-a dat Dinamo în tinerețe. Mi-a dat o șansă să fiu milițian, care e în regulă și am respectat-o! Și azi sunt foarte mândru că am fost milițian, dar șansa mi-am făcut-o eu, cu mâinile mele. Deci, despre ce e vorba? Despre caritate? Fac caritate în fiecare zi a vieții mele! Dar nu cred că la fotbal e vorba de caritate.
Aici, trebuie să le dai undița să pescuiască. Dacă le dai un pește, le mai dai un pește și mâine, și poimâine, au ce să mănânce trei zile, dar tot nu au învățat să-și facă treaba singuri. Nu știu eu ce vor fanii, suporterii. Foarte frumos din partea lor că se gândesc la mine. Pentru fanii lui Dinamo sigur, am fost dinamovist, la fotbal, la tenis.
Dacă mi se spune despre ce e vorba exact, v-am zis, mă gândesc. Dacă e vorba de caritate, nu i-o dau lui Dinamo, o dau copiilor săraci! Sunt prea bătrân ca să mai fiu provocat de ceva, iar fotbalul, la modul general, nu mă interesează, pentru că nu mă pricep! Și, dacă nu mă pricep, voi da numai cu bâta în baltă și numai greșeli o să fac și eu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER