Cristina Vărzaru, secretarul general al Federației Române de Handbal, are un program intens în această perioadă. Trebuie să găsească alături de colegi cele mai bune opțiuni pentru terminarea sezonului intern. Cvadrupla câștigătoare a Ligii Campionilor a acceptat să acorde un interviu pentru ProSport, ocazie cu care a prezentat și câteva planuri. Cristina Vărzaru a susținut ferm că opțiunea principală a FRH în acest moment este de a se decide totul pe teren. Oficialul a întocmit un plan de bătaie, expus și în acest interviu, dar a întărit faptul că acesta trebuie întâi aprobat de Consiliul de Administrație.
Toată discuția cu Cristina a pleacat însă de la un moment memorabil pentru istoria recentă a handbalului feminin, returul sfertului de finală dintre CSM București și Rostov Don din 2016, în urma căruia „tigroaicele” s-au calificat în premieră în turneul Final Four al Ligii Campionilor. Azi se împlinesc fix 4 ani. În 2016, reprezentanta României a terminat pe locul 4 în grupă, cea a Rusiei pe locul 1, dar Cristina Vărzaru & Co au reușit să răstoarne toate calculele în respectivul „sfert”, iar în luna mai să obțină și trofeul Ligii Campionilor.
Cristina, ce îți mai aduci aminte de la acea partidă retur cu Rostov Don (n.r. câștigată de CSM București cu 29-28)? Îmi aduc aminte când am intrat la încălzire, față în față cu Rostov, că am simțit frica din partea lor. Este un sentiment despre care am discutat după meci și toată lumea a avut această impresie. Am simțit un pic de rezervare din partea lor. Meciul a fost nebun, dar și unul dintre cele mai bune făcute de CM București de la înființare (n.r. „tigraicele” au condus atunci cu 7 goluri diferență în repriza secundă).
Ulterior, ați jucat în Final Four și ați câștigat și trofeul… A fost o minune din punctul meu de vedere. Nu știu de câte ori în viață se întâmplă unui club să câștige Liga Campionilor la primul an de participare. Clubul fiind recent înființat. În general, rezultatele astea mari vin după ani și ani de zile, după muncă și investiții de toate felurile, financiare, personale, de energie, de competențe și așa mai departe. Chiar a fost o minune, o excepție de la regulă.
Am făcut un fel de „recensământ” și am constatat că ești singura mare jucătoare a României care a câștigat Liga Campionilor în străinătate, apoi a revenit acasă și a reușit același lucru și cu un club din țară. În „cursă” mai sunt azi Cristina Neagu, Crina Pintea și Adriana Țăcălie-Crăciun. Reprezintă ceva pentru tine acest lucru? Nu știam de această statistică. Ideea este că la sfârșit de carieră, când am pus ghetele în cui, am fost și sunt în continuare mândră de tot ce am realizat împreună cu echipele pe unde am fost, împreună cu antrenorii. Am cunoscut o grămadă de oameni, antrenori, președinți de cluburi, colege care m-au făcut să-mi formez caracterul așa cum îl am azi. Și faptul că am jucat în două țări cu mentalități diferite m-au făcut să văd și plusurile și minusurile, dintr-o parte și din cealaltă. Am încercat să iau ce este bun din ambele părți și practic omul care sunt eu azi se datorează momentelor și experiențelor trăite cu oamenii pe care i-am întâlnit și i-am avut alături pe parcursul celor 27 de ani de jucat handbal. Mulți ani (n.r. zâmbește)! Am văzut acum câteva zile pe Facebook un meci al României împotriva Ungariei de la Jocurile Olimpice din 2000. Și mă gândesc că au trecut 20 de ani de atunci! Nu îmi vine să cred că au trecut 20 de ani de la respectiva întâlnire!
Foto: Sabin Malisevschi / CSM București
Apropo de acest moment de care ai amintit, profitând de această perioadă, ai revăzut și alte meciuri? Să știi că foarte mult timp nu am, programul meu nu este foarte mult schimbat. În afara faptului că îmi permit luxul să mă trezesc cu o oră mai târziu, la ora 8:00, în loc de 7:00. Mai îmi permit două luxuri. Mănânc mic dejun, ceea ce nu făceam înainte, sper să nu citească mama interviul (n.r. se amuză), și fac sport în fiecare zi. În rest am același program. În ultimii 2 ani de când sunt la federație, stau foarte mult cu calculatorul în față. Lucrez foarte mult, în această perioadă m-am preocupat pe opțiunile pe care le avem pentru a încheia acest sezon. Ne dorim foarte mult să încheiem campionatele pe teren, la seniori și la juniori. Lucrez la regulamente pentru sezonul următor, am mai aplicat împreună cu antrenorul federal Iulian Stamate pe niște proiecte pentru a accesa fonduri europene. Plimbarea pe jos până la supermarket este cel mai plăcut moment al zilei, mai intru și pe platforma online a UNEFS. Programul este foarte încărcat, atât doar că îmi lipsește handbalul, să mă duc în sală la meciuri, să mă uit la jucători de valoare din campionatul României, îmi lipsește nepotul, familia și prietenii, pe care îi mai văd însă în conferințe video.
Legat de ce urmează să se întâmple cu sezonul intern de handbal, cu siguranță că toată lumea așteaptă niște răspunsuri. Ce opțiuni ar avea Federația Română de Handbal? Presupun, că trageți cu ochiul și la ce se întâmplă afară. Da, suntem atenți și la ce se întâmplă afară, dar în primul suntem cu ochii la ce ne transmit autoritățile. Dacă luăm ca și plan ieșirea din Starea de Urgență în 16 mai, iar din 18 mai toată lumea ar putea să intre în săli, să reînceapă antrenamentele, atunci în situația asta avem opțiunea de a încheia campionatele până la sfârșitul lunii iunie. La masculin este mai puțin complicat, pentru că noțiunea cu play-off și play-out a dispărut definitiv din peisaj, este imposibil să se mai joace acest segment din program. Vom juca toate etapele din tur și retur, asta înseamnă trei etape plus cele trei jocuri restanță, două ale echipei Dinamo și Poli – Buzău. De asemenea, ar mai fi turneul Final Four al Cupei României. Un avantaj ar fi faptul că unul dintre meciurile restanță, Dinamo – CSM Bacău, este și una dintre semifinale în Final Four, care ar putea conta și pentru campionat, cât și pentru Cupa României. Jucăm acest Final Four pe două zile, jucăm celelalte partide într-un turneu de sală și încheiem. Cele două turnee (n.r. Final Four și cele trei etape restante) le-am programat în funcție de programul stabilit de Federația Europeană pentru cupele europene și echipele naționale.
Pe parte feminină? Aici avem mai multe jocuri de jucat, șapte etape plus restanța dintre CSM București și Unirea Slobozia. La feminin nu putem să punem un singur turneu, nici nu avem timpul necesar, dar nu este bine nici pentru echipe. După două săptămâni de antrenament, după 2 luni de stat în casă, am risca multe accidentări și nu ne dorim acest lucru. Astfel, opțiunea în momentul acesta, dacă ieșim din Starea de Urgență și putem să ne reapucăm cu toată lumea de antrenamente în 18 mai, sunt două turnee, plus două etape organizate separat. Cele două etape, dacă nu mă înșel 23 și 26, le-am pus separat în săptămâna în care EHF va organiza sferturile de finală ale Ligii Campionilor. Vâlcea și CSM București nu vor juca în respectivele runde, pentru că ar fi trebuit să evolueze în compania echipei Corona Brașov. Atunci, rămâne o restanță pentru Vâlcea și una pentru CSM, pe care le ducem în ultimul turneu. Cam aceasta ar fi opțiunea ideală, cu finalizare în luna iunie. Noi nu ne dorim și nu există în acest moment opțiunea înghețării campionatului. O ultimă opțiune pe care o avem în plan este prelungirea sezonului și în luna iulie, în cazul în care planul anterior nu poate fi pus în aplicare. Știm că mulți sportivi își încheie contractele la sfârșitul lunii iunie, dar aici o să fie o dezbatere la nivelul Consiliului de Administrație, să vedem cum poate fi rezolvată problema în acest sens.
Este sub semnul întrebării organizarea Campionatului Mondial de tineret din 1-13 iulie? Nu! În ultima discuție cu IHF pe care am avut-o, i-am anunțat că suntem în Stare de Urgență, care durează 30 de zile, și i-am rugat să ne spună ce planuri au, pentru că sunt investiții făcute, firme de contractat. Răspunsul lor a fost să mergem înainte cu planul, Campionatul Mondial de tineret rămâne pe loc.
Este posibil să se și suprapună acest Mondial de tineret cu meciuri oficiale din Liga Florilor? Depinde. Am făcut și aici un studiu, este vorba și despre sectorul masculin, pentru că și băieții au Campionat European de tineret, grupa valorică 2. Am vrut să vedem care sportivi din loturile lărgite ale echipelor naționale contează și la cluburi, care ar putea fi impactul asupra formațiilor dacă se vor suprapune etape pe perioada Campionatului Mondial. Planurile ar fi să punem etape pentru grupările care nu au sportive la lot sau care nu au influență atât de mult, iar pentru celelalte să reprogramăm restanțele după Campionatul Mondial.
A rămas actual subiectul criteriilor de valoare pentru străini. Și nu este vorba numai despre situația extracomunitarilor de la masculin, ci mai nou prin anularea Jocurilor Olimpice de la Tokyo, dispare la feminin o competiție unde anumite naționale și în special Brazilia ar fi putut intra în Top 10. Așadar, o soluție în plus de jucătoare eligibile pentru transfer este anulată. Are federația în vedere și această problemă? Corect! Și acesta este unul dintre subiectele care va fi pus pe lista celor care vor fi dezbătute. Nu se poate lua însă azi o decizie, pentru că nu avem toate datele, când o să încheiem, cum își planifică EHF calendarul. Că de fapt de asta depindem. Sunt foarte multe lucruri care vor fi puse pe hârtie. Și EHF a dat un deadline pentru replanificarea meciurilor la jumătatea lunii mai, așa cum le-au propus în acel studiu de fezabilitate.
Aveți informații suplimentare vizavi de acel turneul Final Four al Ligii Campionilor de la feminin, pe care Federația Europeană vrea să-l organizeze la începutul lunii septembrie? Nu avem date suplimentare, EHF nu ne-a anunțat până la această oră asupra faptului că a revenit asupra unor date sau competiții în studiul de fezabilitate pe care l-au prezentat. Deocamdată, lucrurile sunt așa cum au fost prezentate.
Sunt convins că primiți foarte multe telefoane în această perioadă din teritoriu. Care sunt problemele pe care cluburile le ridică în general? Cele mai multe întrebări au fost legate de încheierea campionatelor. Ce am spus tututor, ne dorim cu ardoare să terminăm campionatele pe teren din mai multe motive. Unul ar fi că după atâta stat în casă ne gândim la fani, își doresc să vadă handbal. Pe lângă fani e vorba de sponsori, pe care încercăm să-i ținem lângă noi și să atragem și alții. Nu numai noi suntem într-o situație grea, dar și sponsorii, toate sectoarele au de suferit în perioada asta. Apoi, nu ne dorim să dăm vreo idee cluburilor, cum am și auzit între timp, pentru a rezilia contractele sportivilor, din diferite motive. Dacă am îngheța campionatul, cred că acesta ar fi unul dintre lucrurile pe care l-am risca foarte mult și nu ne dorim acest lucru. Ne dorim ca fiecare pe părticica lui să-și efectueze cele mai bune calcule, astfel încât oamenii pe care îi au în subordine, sportivi, staff-uri tehnice să aibă cât mai puțin de suferit. Înțelege toată lumea Starea de Urgență, șomaj tehnic pe o lună-două luni de zile, dar nu este vina jucătorilor și a nimănui că suntem în situația asta. Este o situație la care trebuie să ne adaptăm și nu am vrea ca cineva să aibă mult de suferit de pe urma acestui fenomen.
Sunt sportivi care își încheie contractele și mai devreme, la sfârșitul lunii mai… Cei mai mulți sportivi au contracte până la 30 iunie, dar sunt și cluburi care au semnat angajamente pe 11 luni. Pentru ele va fi practic aceeași situație pentru care ți-am povestit mai devreme cu varianta pentru luna iulie. Va trebui să există o dezbatere și o decizie a Consiliului de Administrație.
Sunt discuții și cu echipele din liga a doua, care sunt în situația de a juca pentru promovare, dacă vor sau nu să intre în Ligile Naționale (n.r. sunt deja cazuri în sezoanele precedente în care cluburile nu au dorit să promoveze, deși au câștigat acest drept pe teren)? Da, sunt discuții și în acest sens. Și sunt cluburi care vor să promoveze. Ne-am uitat puțin pe clasamente, iar locurile 1-2 sunt în general depărtate de celelalte ca număr de puncte. Și atunci, singura opțiune care le-a mai rămas sunt turnee semifinale, turnee finale și turnee de baraj, toate în perioade în care există și meciuri de cupe europene. Toate cele trei sunt în plan în opțiunea cu încheierea sezonului în luna iunie.
Este un caz special în Liga Zimbrilor la masculin, unde competiția este mai echilibrată, inclusiv în zona retrogradării. Sunt cluburi care și-au făcut probabil anumite planuri, că vor scăpa de retrogradare în play-out, conform programului competițional întocmit și acum se trezesc în situația de a nu mai avea această șansă. Mă refer la HC CS Buzău în mod special. Luați în considerare o mărire a numărului la 16 echipe în prima ligă? Poate fi una dintre opțiuni, dar nu este acum cea prioritară. Trecem printr-o situație anormală în această perioadă și trebuie să ne adaptăm cu sistemul competițional. Singur, nu toată lumea va fi mulțumită, indiferent de opțiunile adoptate.
În final, aș pune pe tapet și cel mai negru scenariu, să nu se mai poată juca acest sezon competițional. Vor mai fi acordate titluri în acest scenariu? Nu am luat în calcul această variantă, nu am ajuns la această discuție. În continuare ne dorim să terminăm campionatele pe teren!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER