August 2019. „Vă salut cu respect, domnule Mocanu. Ce mai faceți? Ultima oară erați șofer de tir în Anglia!” Șoseaua vieții m-a dus în Olanda, m-am angajat aici. E mai bine pentru mine dintr-un simplu motiv, programul. Pot veni în fiecare lună acasă, stau mai mult cu familia, iar acest lucru este de neprețuit”.
Iulie 2020. Cosmin Mocanu a jucat fotbal până la 26 de ani. Apoi, după o accidentare cruntă (Dan Alexa a fost jucătorul care l-a faultat dur într-un meci Farul Constanța – Dinamo), o intervenție chirurgicală costisitoare, luni de recuperare și o diagnoză horror a unuia dintre medici – “să fii mulțumit dacă mai mergi”, fostul mijlocaș a fost obligat să își reconfigureze traseul vieții.
Astfel, mijlocașul Mocanu a ales volanu’. S-a făcut șofer de tir, a plecat în Anglia și, din 2013, vede viața din cabina unui mastodont de 30 de tone.
Criza cauzată de coronavirus l-a prins pe fostul jucător al “marinarilor” departe de țară, în Olanda. Și, așa cum s-a întâmplat în multe cazuri în ultimele luni, rutina lui Cosmin a tras brusc de volan. Angajatorul batav a intrat în colaps, Cosmin a fost obligat să se întoarcă în Marea Britanie, acolo unde a rămas blocat, departe de familie și chinuit de un dor mai rece chiar și decât lama bisturiului care i-a trasat destinul la pachet cu o cicatrice lungă de 20 de centimetri peste genunchiul schilodit de Alexa (VEZI în galeria foto).
Dorul de fiul în vârstă de 5 ani. „Sunt plecat din ianuarie. M-a prins pacostea asta de virus în ofsaid, departe de casă. Și de unde mă bucuram că pot să-mi văd fiul și soția în fiecare lună, uite ce s-a întâmplat. Chiar dacă sunt obișnuit să stau departe de familie, acum a fost crunt. Este cea mai lungă perioadă de acest fel, una în care singurul lucru bun este că sunt sănătos. În rest…dorul. Mă chinuie teribil.
Nu a fost ușor, nu e ușor, însă am reînceput lucrul după o perioadă în care am fost nevoit să mă întorc în Anglia. Nu am avut voie să băgăm cheia în contact, nu s-a putut circula, totul a fost blocat, am trăit cu ce mai era la pușculiță”, povestește fostul elev al lui Viorel Hizo de la Farul.
Și blestemata de pușculiță este și motivul pentru care Cosmin trebuie să strângă din dinți, să-și învingă dorul, să își stăpânească lacrimile atunci când fiul mitraliază inconștient cu întrebarea care-i sfârtecă pieptul părintelui: „Când vii la mine, tata?”. Iar drumurile îl duc, de fiecare dată, în altă parte: “Se mai trezește noaptea și-i repetă soției că vrea la tati. Am sufletul rupt, mă usuc de dor când îmi povestește. Îmi vine să mă arunc în mare, să înot, să merg pe jos, să alerg cum o făceam când eram mai tânăr pe terenul de fotbal și mâncam gazonul, să ajung la el. Și pe 9 iulie a fost ziua lui. E prima oară când lipsesc de ziua lui. Mi-a cerut jucării, vrea multe jucării”.
Despărțiți de mile, de mare și de un virus perfid care a dereglat omenirea, tatăl și fiul croșetează meridianele dintr-o singură suflare. Și toate cele cinci lumănări s-au stins. La mulți ani! Dorința: Și acum tata o să vină mai repede acasă. Cu multe jucării.
„Pentru moment nu am cum să mă întorc, nu se știe exact ce se întâmplă cu acest virus, lucrurile se schimbă de la o săptămână la alta, mă pot băga în carantină și, după ce am stat așa mult timp, ar fi fatal să mă mai bage și în carantină. Aștept să văd cum descurg lucrurile, poate în toamnă să mă întorc, dacă nu, am zis, de Sărbători vin cu orice risc. Pot să mor și de foame. Mă întorc și pe jos!”.
Cosmin Mocanu se îmbată cu speranță, asfaltul arde fiecare centimetru sub tonele camionului, motorul toarce minutele, volanul rămâne confidentul mut al bărbatului…
Conform unui raport al Grupului de lucru instituțional dedicat situației copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate, în 2018, în România, peste 64 000 de copii aveau cel puțin un părinte plecat la muncă peste hotare.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER