Marcel Pușcaș împlinește azi, 12 octombrie 2020, 60 de ani. Este omul – orchestră din fotbalul românesc pentru că este singurul care a avut, de-a lungul timpului, mai multe meserii din același domeniu: fotbalist, antrenor, conducător, investitor, impresar și jurnalist.
Nu există comparație pentru că este singurul cu acest CV în România.
Marcel Pușcaș, omagiu pentru Mircea Pascu: „A avut curajul ca, la nici 32 de ani, să mă numească antrenor la Rapid. A fost un mare conducător”
Născut la Oradea, în 12 octombrie 1960, Marcel Puşcaş a început fotbalul la clubul Crişul Oradea, debutând în Liga I în anul 1978 la FC Bihor. De-a lungul carierei sale de fotbalist, a mai evoluat ulterior la formaţiile Steaua Bucureşti, Rapid Bucureşti, CS Târgovişte, Steaua Mizil. Cele mai mari satisfacţii le-a cunoscut la Steaua, echipă cu care a câştigat un titlu naţional şi o Cupă a României în sezonul 1984-1985.
Totul s-a rupt după o accidentare gravă pe terenul de fotbal. Fractură de tibie și peroneu, iar viața a luat alt curs. S-a reorientat. A fost ca un semn de la Dumnezeu. Viața a mers înainte.
„Am avut o mare șansă. să mi se rupă piciorul la nici 25 de ani. Pentru alții poate e o dramă, pentru mine nu a fost. A fost doar ceva neplăcut. Jucau la Steaua Loți Boloni și Tudorel Stoica, era greu să-i înlocuiești. Am jucat totuși 22 de meciuri în acel campionat, am dat pase de gol și goluri. Dar am cerut să mă duc undeva să joc meci de meci, la Rapid.
Ion Alecsandrescu n-a vrut să-mi dea transferul, cel care m-a ajutat a fost ministrul Constantin Olteanu. L-am rugat cu lacrimi în ochi să-mi dea drumul să joc, nu cum fac alții azi, stau pe bancă fericiți că le intră banii în cont. Și nu un sezon, ci mai multe. Eu n-am fost atârnător. Eu l-am jucat pe fotbal și am făcut-o bine”, a declarat Marcel Pușcaș în exclusivitate pentru ProSport.
„N-am profesat mult ca antrenor. La 32 de ani eram antrenor pe San Siro cu Rapid București. Cel mai tânăr antrenor din fotbalul românesc la un meci internațional. Președinte la 36 de ani la cel mai galonat club din România. A fost extraordinar ca amintire meciul cu PSG, scor 3-2, dar cred că marele merit în Ghencea este faptul că am inițiat privatizarea secției de fotbal FC Steaua cu tot ce a decurs din acest eveniment”, a continuat fostul conducător al roș-albaștrilor.
Îmi doresc sănătate, îmi doresc o bătrânețe liniștită și frumoasă și doresc ca activitatea mea din fotbal să continue în diverse ipostaze. Mi-ar plăcea să scriu în continuare. Voi scoate pînă în Crăciun o a doua carte – Marcel Pușcaș
„Rupându-mi piciorul am cunoscut o altă lume. Eu n-am prieteni în fotbal, am amici, am cunoștințe. Am prieteni în alte domenii de activitate. N-am vrut să mă confund cu fotbalul românesc. La Rapid, după ce m-am accidentat, împrumutat de Steaua, am cunoscut oameni foarte utili pentru viața mea: artiști, scriitori, actori. M-am împrietenit cu ei i-am învățat.
36 de ani de la Steaua – AS Roma 0-0 în Ghencea. Marcel Pușcaș: „A durut! Eugen Barbu a scris în revista Săptămâna că sunt străin de fotbal” | EXCLUSIV
Atunci am înțeles că viața nu e făcută doar din fotbal, dar m-am adaptat. Ulterior, am pus mîna pe carte și mai mult. M-am apucat de scris, de comentat, de analizat, de polemizat.
La 32 de ani, cînd m-am apucat de antrenorat, conduceam de pe bancă șase foști colegi, iar Iovan și Ungureanu, de asemenea, foști coechipieri, erau mai în vârstă decât mine”, s-a amuzat Marcel Pușcaș.
Cel mai frumos moment din fotbal: câștigarea titlului și Cupei României cu Steaua în 1985. Cel mai urât moment din fotbal: accidentarea care mi-a pus capăt activității fotbalistice – Marcel Pușcaș
Curând va apare pe tarabe cartea „Fotbalul în cârje”, scrisă de Marcel Pușcaș.
„M-am apucat de ea acum 7 ani, am scris câteva zeci de pagini, le-am rupt, le-am luat de la capăt… Era în perioada în cae urmau alegerile la FRF. Nu știam ce să fac! Cartea este o sinteză a 50 de ani în fotbal, scrisă în două luni în plină pandemie. Este vorba despre persoana mea, dar nu mă refer doar la omul Marcel Pușcaș.
E interesant în acest volum cum am văzut niște situații, niște întâmplări din perspectiva mea, e vorba de valoare sau de non-valoare. Sunt persoane importante: Staicu al meu de la Oradea din 1980 până la Gațu, de la Mircea Pascu la Răzvan Burleanu, de la Mircea Sandu la Mititelu, de la Oțelea până la Ion Alecsandrescu…
Și lista poate continua. Portrete ale lui Duckadam, sau Iordache, scriu despre Revoluția din 1989 pe care am trăit-o la clubul din Ghencea, despre Mincea Geamgiul de la Rapid și multe altele pînă la zi, pînă acum 3 luni când am plecat de la Craiova, fapte și întâmplări”, a încheiat Marcel Pușcaș.
Dușmanii mei sunt proștii care mă invidiază. N-au de ce! Nu avem preocupări comune – Marcel Pușcaș
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER