Pentru voi, doamnelor, România nu mai înseamnă nimic

Nu mă pricep să radiografiez milimetric backhand-ul sau smash-ul din tenis, fiind doar un ageamiu pe zgura din copilărie. N-aș fi îndreptățit, așadar, să supun evaluărilor personale sudoarea de pe rachetele generației doamnei Simona Halep. Astăzi, nu scriu despre cross-uri, forehand-uri ori rally-uri. Ci despre caractere!

Până acum o consideram ”trădătoare” – într-un cor național – pe domnișoara Bianca Andreescu. Era dată mereu ca un exemplu de absență a loialității față de România. La conferințe, răspunde jurnaliștilor români în engleză, semn că i-au putrezit rădăcinile parentale. Dar, de vineri încoace, nu ea (mai) este rana noastră! Ar putea fi cel mult o afecțiune patriotardă pentru Canada, a cărei ”frunză de arțar” o poartă la chipiu ca pe o cocardă.

Rana noastră e deschisă de doamna Halep și de celelalte doamne și domnișoare tenismene care au ocolit recrutarea ”sub tricolor” la barajul contra Italiei. Un meci cât o dilemă shakesperiană – ”a fi sau a nu mai fi” în elita tenisului mondial. Răspunsul ni s-a predat în patru meciuri: nu mai suntem! Ne scufundăm în lumea a doua!

Dar motivul noncombatului e simplu, dincolo de cuvintele invocate în spațiul public: în FED CUP nu se acordă puncte WTA și nici recompense pecuniare! Aici se joacă doar cu inima. Pentru România! E atât de puțin într-un prezent mercantil, însă e atât de mult pentru o inimă care ar bate în roșu, galben și albastru.

Dar Simona Halep – 3 WTA, Patricia Țig – 63, Sorana Cîrstea – 67, Irina Begu – 74 și Ana Bogdan – 102 n-au acceptat convocarea. Desigur, fiecare a găsit alibi pentru crima de a evada de sub drapel, de a fi surde la chemarea – ca la o rugăciune – a ”Imnului național”. ”Deșteaptă-te române!” pare că nu le mai face pielea de găină. Acum, „noua stea” a României, Andreea Prisăcariu, recunoaște ca într-o spovedanie că dansează, adeseori, pe maneaua ”Brr”. Adevărul e că în ”Top trending România”, pe Youtube, nu regăsim ”Imnul” lui Anton Pann, ci ”șlagărul” lui Bogdan de la Ploiești.

Irina Bara – 132, Monica Burzănescu – 137, Gabriela Ruse – 168 și ”căpitanul” Monica Niculescu și-au asumat, cu o onoare de cavaler medieval, riscul de a încrucișa rachetele – așa cum pe vremuri se ”sfădeau” spadele – cu mai-bine-clasata Elisabetta Cocciaretto (99 mondial). Și au retrogradat, dar nu au refuzat duelul. Dimpotrivă! Au pierdut demn, în dreptunghiul de la Cluj, transpirând pentru fiecare minge! Nu au dezertat!

În schimb, Simona Halep – invocând suprafața precară de joc – a spus ”Pas”! Ca și cum mareșalul-erou Alexandru Averescu (fost prim-ministru în trei mandate și conducător sublim al Armatei române), s-ar fi retras de pe fronturile de la Mărăști și Oituz din pricina pământului afânat.

Patricia Țig – a reclamat o accidentare. În 1906, Traian Vuia zbura pentru prima dată în istorie cu al său „Liliac”. Presa vremii scria despre întâiul zbor realizat cu un aparat mai greu decât aerul. Aripile ”aeroplanului-automobil” s-au fracturat după 50 de metri de la decolare, dar Vuia nu a renunțat.

Sorana Cîrstea refuză să mai reprezinte drapelul național din mărunte motive. Mihai Eminescu a continuat să-și scrie versurile în limba maternă, cu toate că perspectivele lui literare s-ar fi lărgit în germană, după perioada de șlefuire de la Viena și Berlin.

Irina Begu și Ana Bogdan au refuzat, de asemenea, România! George Enescu a murit român, cu toate că Franța îl ademenise cu toate onorurile. Asemenea și Emil Cioran, ”înfiat” de Franța lui Descartes sau Sartre.

Poate că România nu mai înseamnă nimic pentru dumneavoastră, doamnelor, domnișoarelor! Poate că numai titlurile de cetățeni de onoare și medaliile de la Cotroceni vi se mai lipesc de rever. Atunci, cui prodest cetățenia română? Sau ne e convenabil să fim români doar atunci când suntem asociați cu Brâncuși, Eliade ori Babeș?!

De aceea, cei trei din urmă, dar și Averescu, Vuia, Eminescu, Enescu ori Cioran rămân în istorie, iar alții, nu!

P.S. Altfel, succes Simonei Halep (pe persoană fizică) la Roland Garros! Probabil că acolo zgura nu miroase pestilențial ca hard-ul de la Cluj.

Adrian Artene / Autor

Slujește Cuvântului dintotdeauna, iar în presa națională publică din 1996. Un sfert de secol de gazetărie. Dintre care – un deceniu – a fost reporter special în Departamentul Investigații al ziarului ZIUA. Și-a șlefuit scrisul în redacțiile ”România Liberă” și ”Jurnalul Național”, ... citește mai mult