Mai multe faze din weekend mi-au atras atenția, dar am selectat doar câteva dintre ele. Vizavi de nervozitatea din Bănie de la Craiova-FC Botoșani, scot la lumină mai multe studii despre agresivitate în sport.
De fiecare dată, după cele mai importante meciuri ale etapei, voi explica fazele discutabile pentru ca iubitorii fotbalului să înțeleagă mai bine ce se întâmplă pe gazon și cum judecă arbitrii români cele mai importante faze.
Nu vreau să fiu apostolul dreptății, nu trebuie să-mi dați dreptate. Dacă v-am pus pe gânduri, înseamnă că mi-am atins scopul. Acela de a vă pune în locul arbitrilor și de a judeca rapid. Știu că nu e ușor.
Ne vom opri asupra trei meciuri, în care au fost implicate Dinamo, FCSB și Rapid.
Dinamo – Hermannstadt
Fapte: În minutul 32 Andreas Mihaiu, jucător al celor de la Dinamo, este lansat în atac și scapă singur cu portarul echipei adverse în interiorul suprafeței de pedeapsă unde este faultat de Ionut Stoica, fundaș al echipei sibiene. Arbitrul acordă lovitură de la 11 metri și cartonaș roșu.
Analiză: această fază vine într-un moment bun, pusă în paralel cu situația de la FCSB-CFR, cu Andrei Burcă și Florin Tănase, care a născut unele controverse legate de eliminarea sau nu a unui jucător pentru fault asupra unui adversar aflat în situație clară de a marca un gol. Diferențe intre cele două faze:
(1) FCSB – CFR CLUJ
(2) DINAMO – HERMANSTADT
(1) Atacul lui Andrei Burcă este o piedică cu piciorul drept (2) Faultul comis de Ionut Stoica este o ținere de braț
(1) Distanța de minge este foarte mică, aproape este jucată de fundașul celor de la CFR (2) Stoica nu face nici o încercare de a juca mingea cu piciorul
(1) Contactul este la nivelul genunchiului, gheata fundașului fiind aproape de a atinge mingea (2) Contactul este la nivelul brațului drept, tinere prelungita inceputa in afara suprafetei de pedeapsa
(1) Brațele lui Andrei Burcă sunt deschise, catre lateral, pentru a nu tine sau impinge adversarul (2) Brațele lui Ionut Stoica sunt pe adversar
Acestea sunt elementele pe care le folosește un arbitru în analiza pe care o face în teren, într-o fracțiune de secundă, luând o decizie hotărâtoare pentru rezultatul final al unui meci.
În cazul meciului Dinamo – Hermanstadt arbitrul a luat decizia corectă: lovitură de la 11 metri și cartonaș roșu, pentru oprirea unei situații clare de a marca un gol în propria suprafață de pedeapsă fară a avea intenția de a juca mingea.
Fapte: În urma unei lovituri de la 11 metri corect acordată în favoarea celor de la FCSB, portarul Academicii Clinceni apară lovitura de pedeapsă. Arbitrul asistent ridică fanionul și arbitrul decide repetarea loviturii.
Analiză: În această situație analizăm trei elemente
1. Poziția portarului. Conform legilor jocului portarul trebuie să aibă cel puțîn o parte a unui picior pe linia porții, sau în linie cu aceasta, în momentul executării loviturii de la 11 metri.
Observăm în captura de mai jos că se afla deja la o distanță de linia porții cu ambele picioare în momentul lovirii mingiei de către atacant. Arbitrul asistent urmărește faza atent și este responsabilitatea lui să semnalizeze.
2. Felul în care Florin Tănase execută. Legile jocului spun că este o greșeală, la penalty, ca jucătorul executant să facă o fentă, să simuleze execuția, înainte de a șuta mingea.
Fenta este permisă pe parcursul alergării dar nu și în ultima oprire înainte de șut. Tănase nu încalcă cu nimic legile jocului oprindu-se și păcălind astfel portarul să se arunce înainte.
3. Poziția celorlalți fotbaliști. În acest caz niciunul dintre ceilalți jucători nu este în interiorul suprafeței de pedeapsă în momentul executării astfel că nu au nici un impact asupra rezultatului. Decizia corectă este repetarea loviturii de la 11 metri.
Meciul Rapid – Dunărea Călărași a născut foarte multe discuții referitor la arbitraj, având multe faze, unele clare, altele confuze. Am selectat două situații în urma cărora au apărut unele controverse.
Astfel primul gol al celor de la Rapid a fost înscris în urma unei lovituri libere în minutul 1. Așa cum se vede și în captura de mai jos un jucător atacant se afla într-o poziție evidentă de ofsaid. Cu toate acestea poziția în sine nu este o greșeală.
Legile jocului spun că jucătorul aflat în poziție pentru a fi sancționat trebuie să intervină în joc atingând mingea, atacând un adversar în lupta pt minge, încercând în mod clar să joace mingea, având un impact evident asupra jocului sau a unui adversar.
În situatia dată nici unul dintre aceste criterii nu se regăsește. Jucătorul aflat în ofsaid este la distanță de adversari, nu atacă mingea, nu are nici un impact direct și evident asupra jocului. Decizia corectă este: arbitrul lasă jocul să continue.
Am remarcat în meci trei situații diferite de jucare a balonului cu mâna (henț) toate trei având același jucător iimplicat și anume Cristian Pușcaș.
Ultima dintre ele petrecută în minutul 82 este cea surprinsă de captura de mai jos. Jucătorul apărător își mărește în mod evident suprafața corpului, își asumă un risc enorm făcând acest gest prin care face tot posibilul să blocheze șutul adversarului către poartă.
Aceasta este intenția lui și modul în care o face este periculos pentru propria echipă. Astfel, deși reluările nu sunt foarte clare, decizia în acest caz ar fi trebuit să fie lovitură de la 11 metri și cartonaș galben.
Scenele petrecute în tribună la meciul Universitatea Craiova – FC Botoșani m-au tentat să caut studii referitor la furie și agresivitate în sport.
Am descoperit o gamă largă de cărți dedicate subiectului și studii de psihologie care încearcă să explice motivele, elementele care declanșează aceasta furie și metode de a depăși momentul. De multe ori ținta furiei este arbitrul, văzut că o cauză a eșecului de către sportivul de performanță.
În cariera mea am fost de foarte multe ori ținta furiei jucătorilor, antrenorilor, conducătorilor și spectatorilor. Înveți în ani de experiență să gestionezi astfel de momente, unul din rolurile pe care un arbitru le are pe teren fiind de a calma potențiale situații explozive și de a reuși, folosind metode variate, să detensioneze atunci când apar situații tensionate.
Agresivitatea, furia și sportul sunt de multe ori asociate. Paradoxal, un rezultat al unui studiu publicat în Revista de Psihologie Sportivă a universității din Insulele Baleare din Spania, arată că nivelul de agresivitate , de furie, este invers proporțional cu violența și duritatea sportului practicat.
Iată de ce ne mirăm de multe ori cum jucătorii de rugby, un sport dur, foarte fizic, care implică contact la un nivel ridicat, sunt foarte calmi, disciplinați și arată mult respect adversarilor și arbitrilor comparativ cu meciurile de fotbal.
Un alt studiu care analiza agresivitatea către arbitri din fotbalul amator din Spania, arata că dintre incidentele violente din sportul la nivel amator un procent uimitor intre 93-98% se regăsește în fotbal, astfel din 25 de incidente violente, 24 sunt la meciurile de fotbal.
Alte cifre interesante arată care este principala țintă a violentei în sport: arbitrul. Datele arata intre 40 – 50% din cazuri de violență sunt îndreptate împotriva arbitrului în fotbalul amator.
În Romania cred că prin prezenta a doua brigăzi la Europeanul de anul acesta Comisia Centrală a Arbitrilor are o oportunitate unică de a porni proiecte noi de imagine, o nouă eră de comunicare care să schimbe percepția negative care există despre arbitri în general și care să ajute la diminuarea exceselor de furie și chiar violență îndreptate împotriva celor care practică această meserie.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER