Recenta retragere a tricoului cu numărul 7 la inaugurarea arenei ultramoderne din Ghencea a născut polemici. Marius Lăcătuș a intrat în istorie, fiind primul fotbalist căruia i se oferă respectul cuvenit. Chiar dacă după model american.
Astfel de evenimente se petrec în baschet, baseball și în hocheiul pe gheață peste Ocean. Aproape deloc în Europa. Și, totuși, s-a întâmplat în țara cu armată NATO care finanțează echipa de fotbal.
Șefii clubului au dorit să creeze un moment de marketing, reușit în cele din urmă pentru că a creat emoție, alterat însă de problemele cu microfonul. Avem stadion de 100 de milioane de euro, dar nu auzim ce spune fostul fotbalist celor din tribune.
Parcă eram alături de Ion Iliescu în balconul CC pe 22 decembrie. Mai lipsea strigătul: „Alo, se aude tovarăși?”
Întrebarea care se pune este însă alta: este Marius Lăcătuș cel mai mare stelist din toate timpurile?
Cel mai titrat, cu siguranță da: 10 titluri de campion național, plus Cupa Campionilor și Supercupa Europei.
Cel mai mare stelist?
Aici intervin alt cifre și alte nume pe care domnul George Ogăraru, elegantul și finul – și la propriu și la figurat – celui elogiat și premiat, probabil că nu le știe. Iar dacă le știe, le-a uitat sau s-a făcut că le uită.
Marius Lăcătuș e un simbol, nu neapărat cel mai mare stelist. Steaua a cucerit Cupa Campionilor Europeni, dar nu înseamnă că fotbalul a început în Ghencea în 1986, ci cu aproape 40 de ani mai devreme. Asta pentru cei mai tineri.
IMPORTANT: La golgheterii al-time al Stelei, „Fiara” prinde locul 5 cu 98 de goluri. Anghel Iordănescu are 155, Gheorghe Constantin 148, Victor Pițurcă 137 și Florea Voina 106. La tricouri roș-albastre îmbrăcate și transpirate indiferent de competiție lider este Tudorel Stoica 370, Marius Lăcătuș abia pe poziția secundă – 357, Anghel Iordănescu – 317, Iosf Vigu 313, Ștefan Iovan – 281.
Tata Puiu, cum este alintat de toți, prinde podiumul stelist la ambele categorii, a fost la Sevilla în postură de jucător-antrenor, ulterior a antrenat în Ghencea cu rezultate extraordinare. Practic rezultate în toate etapele. N-a fost încă oficial al echipei, dar poate nu e timpul pierdut.
E adevărat, tehnician cu o generație de excepție. Are 100 de meciuri conduse ca selecționer al României, record, dar și cea mai bună clasare a tricolorilor la un turneu final de Campionat Mondial.
În plus, Emeric Ienei a fost antrenorul Stelei în 1986, dar și un jucător-emblemă în marea echipă a CCA din anii 50-60.
Marius Lăcătuș nu se poate compara cu cei doi în privința antrenoratului, având rezultate modeste. Poate de acum încolo dacă revine pe banca tehnică, la Arad sau Oviedo, chiar nu contează.
La Steaua au mai jucat de-a lungul timpului Gheorghe Constantin, Ion Alecsandrescu, Ștefan Sameș, Iosif Vigu, Marcel Răducanu, Gheorghe Hagi, Dan Petrescu și Ilie Dumitrescu.
Toți au fost mari, Lăcătuș e și el la fel. Dar nu e cel mai stelist dintre cei enumerați.
Dacă Ion Crăciunescu și-a făcut fiul arbitru fără succes, Mircea Lucescu și Anghel Iordănescu i-au ajutat pe copii să ajungă antrenori de marcă, Ianis Hagi e împins puternic de la spate de Gheorghe Hagi, George Ogăraru și-a cinstit nașul. Fotbalul românesc e o mare familie. Doar cifrele și performanțele separă campionii de campioni.
Cu siguranță, Marius Lăcătuș râmâne un imens campion și un mare stelist. Dar mai sunt cel puțin doi, Iordănescu și Ienei, la fel de imenși.
Nu mai avem tricourile lor de joc vechi, dar măcar un sacou alb ca al lui nea Imi și o iconiță legată cu o cruciuliță, primită de la nu știu ce preot de pe plaiurile ilfovene, de la buzunarul lui Tata Puiu, putem să le retragem cu mare fast.
Nici un fotbalist, antrenor sau conducător stelist să nu le mai folosească vreodată!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER