ProSport vă prezintă poveștile unor mari campioni ai României. Aceștia dezvăluie secretele din spatele medaliilor cucerite la Jocurile Olimpice și retrăiesc momentele de glorie. În episodul de azi am stat de vorbă cu Alina Dumitru, singura campioană olimpică din istoria judo-ului românesc. Interviul e susținut de Fortuna.
Alina Dumitru a practicat judo (legitimată la CSA Steaua) și a obținut trofee pe bandă rulantă, la categoria 48 de kilograme. Primul succes internațional l-a cunoscut în 2000, la Campionatele Mondiale de juniori.
La Europenele din 2002 a obținut prima medalie la seniori (bronz). Apoi, conform cosr.ro, au urmat cinci titluri europene, consecutive: 2004 (București), 2005 (Rotterdam), 2006 (Tampere), 2007 (Belgrad) și 2008 (Lisabona).
Alina Dumitru a câștigat de trei ori bronzul la Mondiale, iar în 2004 la J.O. de la Atena s-a situat pe locul cinci. Dar, în 2008, avea să scrie istorie: devine prima campioană olimpică a judo-ului românesc.
La Olimpiada din 2012, de la Londra, cucerește argintul (a luptat accidentată în finală) și-și anunță retragerea. Acum antrenează la grupele de copii ale CSA Steaua și este ambasadorul judo-ului românesc. Pentru activitatea sa sportivă a primit Ordinul național „Meritul Sportiv” clasa I.
„Mă gândesc la ei (n.red. – la sportivi) când sunt la prima ediție a Jocurilor Olimpice și-mi aduc aminte de mine. Nu știi ce e acolo, întâlnești sportivi pe care-i vezi, poate, doar la televizor. Mă uit la ei acum și parcă îmi doresc să fiu din nou acolo. E ceva ce se întâmplă la patru ani, acum la cinci (n.red. – din cauza pandemiei)” a spus Alina Dumitru într-un interviu video ProSport susținut de Fortuna.
Apoi, a dezvăluit cum a început să practice judo, deși prima dată s-a îndreptat spre tenis: „La început am făcut tenis, dar era greu pentru părinți să mă susțină, lucrau în fabrică. Am renunțat…Un antrenor a venit la școală și ne-a povestit despre acest sport minunat. N-am stat pe gânduri, eram în clasa a cincea și am mers la sală. Eram firavă, îmi doream să mă întăresc…Eram sensibilă, plângeam din orice, nu mă recomanda nimic pentru judo, poate pentru gimnastică. Țin minte că la început antrenorul mi-a chemat părinții la sală și le-a zis că trebuie să fac altceva. Am zis nu, că-mi place foarte mult judo”.
Am învățat căderile, a durat cam șase luni, apoi tehnici de judo. Nu le înțelegeam, dar după primul an, din primul cantonament, m-am schimbat. Am început să domin adversarii…talentul meu abia atunci s-a descoperit. Am avut un antrenor foarte bun, blând. Dacă nimeream în altă parte poate nu făceam față – Alina Dumitru
Alina are sute de medalii și trofee. Pe unele le ține expuse pe pereții locuinței sau în vitrină, dar medaliile obținute la Jocurile Olimpice stau la loc de cinste în dormitor.
„Îmi doream mereu să fiu pe podium. Până ajungeam în fața adversarului aveam dureri, dar când eram față în față cu el uitam de tot. Eram la Campionatul Mondial și-mi zice antrenorul: Alina ce e cu tine, nu te doare nimic?! Dar mă concentram! La Londra m-am accidentat în al doilea meci, din primul minut, și am avut meciuri dificile pe traseul spre medalie.
A fost cel mai greu moment al meu, credeam că o să cedez și nu-mi doream asta. Știam că e ultima mea Olimpiadă, că mă voi retrage după Londra” a mai precizat campioana, menționând și trăirile când a cucerit aurul: „Momente unice. Un sentiment foarte plăcut, îmi venea să plâng, să sar”.
Alina Dumitru arată în materialul video trofeele și ce reprezintă fiecare: „Cele de la Jocurile Olimpic le țin sus, în dormitor”
VIDEO: Mihai Pop
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER