Un departament de scouting eficient și bine pus la punct nu mai reprezintă doar un moft, ci o necesitate în fotbalul modern, iar Benfica Lisabona este unul dintre primele cluburi care și-a dat seama că filiera sud-americană sau cea africană pot reprezenta calea spre succesul fotbalistic și cel financiar. Lusitanii au un trecut marcat de descoperirea unor talente uluitoare. șlefuirea și aducerea lor în prim-planul fotbalului european, începând cu legendarul Eusebio și terminând cu Angel Di Maria.
Miercuri seară, Benfica – Barcelona e una dintre cele mai atractive confruntări, un duel între cluburi formatoare, dar prin metode diferite: în timp ce portughezii cumpără ieftin din afara Bătrânului Continent și vând scump spre granzii Europei, catalanii se bazează pe celebra academie La Masia, fabrica de talente care i-a dat, printre alții, pe Messi, Xavi sau Iniesta.
Istoria bogată și în același timp tumultuoasă a Benficăi a început cu adevărat în anii 1960, atunci când în capitala Portugaliei poposea Eusébio da Silva Ferreira, pe scurt Eusebio. Venit din Mozambicul natal, de la Sporting Marques, „Pantera Neagră” s-a dovedit întâiul produs al scouterilor celor de la Benfica. A venit ca un copil, iar când a plecat, în 1975, a lăsat o moștenire imposibil de egalat de vreun alt urmaș care i-a purtat tricoul: Cupa Campionilor Europeni (1961/1962), Balonul de Aur (1965), titlul de golgheter all-time neegalat până azi, cu 737 de goluri în 745 de meciuri, și sute de momente care i-au făcut pe fani să-l considere și astăzi unul dintre cei mai mari din istorie. Eusebio a fost modul special în care Benfica a ajuns pe harta fotbalului mare și punctul zero al istoriei fotbalistice a Portugaliei.
Benfica și Barcelona luptă pentru calificarea din Grupa E. Vezi Oferta Superbet pentru meciurile din Liga Campionilor și fă-ți SuperBiletele!
O forță pe plan intern, Benfica și-a dat seama, la începutul anilor 1990 și mult după aceea, că piața sud-americană e locul de speculat dacă te afli în căutarea unor talente rare. Așa a ajuns Aldair în Portugalia (1989) pentru doar 100.000 de euro, înainte să plece la Roma, un an mai târziu, pentru nouă milioane de euro. Și să câștige medalia de campion mondial în 1994, Scudetto și să lase în spate 436 de meciuri în Cetatea Eternă.
Lui Aldair i s-a succedat Deco, un mijlocaș de creație cum rar se mai găsește în fotbalul actual, adus în 1996 de la Corinthians și vândut în 1997 la Porto, înainte să petreacă ani buni la Barcelona și Chelsea. Au urmat Luisao (adus de la Cruzeiro, în 2003, și retras de la Benfica în 2018, cu 20 de trofee în CV), și uruguayanul Maxi Pereira (adus în 2007, lăsat liber după opt ani la Benfica).
Dar marile lovituri s-au numit David Luiz și Angel Di Maria, două nume complet necunoscute fotbalului european în 2008. Veniți de la Vitoria (David Luiz), respectiv Rosario Central (Di Maria), cei doi sud-americani s-au transformat rapid în două dintre cele mai bune afaceri făcute vreodată. Luiz a plecat la Chelsea, în 2011, pentru 25 de milioane de euro și un profit de 24.5 milioane, iar Angel s-a suit în avionul spre Santiago Bernabeu în schimbul a 33 de milioane de euro și un profit brut de 25 de milioane de euro (înainte ca United și PSG să ridice prețul total plătit pe argentinian la…171 de milioane de euro). Ultimul mare „hit” a fost Ramires, mijlocașul brazilian cumpărat cu 7.5 milioane de euro în 2009 și vândut cu 22 de milioane de euro, la Chelsea, un an mai târziu. Calculele devin, așadar, mult mai simple când ochiul format vede din timp un talent pur!
În ultimii ani, publicul de pe Estadio da Luz a făcut cunoștință din ce în ce mai rar cu tineri sud-americani aflați în goana după afirmare, iar strategia Benficăi a virat spre jucători cu experiență. Așa a ajuns Jorge Jesus să aibă sub comandă doi fundași centrali cu ani buni în fotbalul mare, belgianul Vertonghen (34 de ani) și argentinianul Otamendi (33 de ani). Sau pe Adel Taarabt, magicianul marocan de la mijlocul terenului ajuns la 32 de ani. Sau pe Joao Mario (28 de ani), campion european cu Portugalia, sau Seferovich (29 de ani). Schimbarea de strategie e evidentă, iar din actualul lot al celor de la Benfica doar brazilianul Everton, cumpărat de la Gremio în 2020 cu 20 de milioane de euro, mai poate fi considerat un pariu care să aducă aminte de epoca mai sus amintită.
Două dintre echipele speciale ale fotbalului european, Benfica și Barcelona s-au întâlnit destul de rar în Liga Campionilor, dar atunci când au făcut-o, catalanii s-au asigurat că numele portughezilor apare pe lista formațiilor înșiruite în drumul spre glorie. În sezonul 1991/1992, Barcelona lui Johan Cruyff nimerea într-o grupă cu Benfica și Dinamo Kiev, adversare ale trupei blaugrana și în acest sezon, iar 0-0 și 2-1 erau scorurile care-i ajutau pe catalani să facă pasul spre faza eliminatorie, apoi spre marele trofeu cucerit în finala cu Sampdoria lui Mancini și Vialli. În 2005/2006 istoria s-a repetat, iar Barcelona lui Ronaldinho și a „ucenicului” Messi zâmbea pe lângă Benfica, 0-0 și 2-0, în sferturile de finală, înainte să ridice deasupra capului Cupa cu Urechi. Ultima „dublă”, 0-0 și 2-0 pentru Barcelona în grupele Ligii 2011/2012, l-a avut pe banca tehnică tot pe eternul Jorge Jesus, prezent și azi în fața lui Ronald Koeman, nimeni altul decât autorul reușitei care a adus trofeul din 1992. În total, portughezii au marcat un singur gol în cele șase meciuri contra adversarului din această seară, dar trecutul e trecut, prezentul e prezent și Da Luz e învățat de Eusebio să creadă în mai bine!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER