De vreo câțiva ani încoace, ”naționala” lui Burleanu (fiindcă n-a fost niciodată, de facto, a lui Daum, Contra sau Rădoi) e ca un întinde-mână jerpelit prin Europa. Se milogește după puncte, zice ”bogdaproste” după ce Norvegia se milostivește de noi și nici nu mai bate cărarea până la București, punându-ne în traistă un 3-0 prin neprezentare. Or, ne zicem, în barbă, ”Doamne apără-ne și păzește-ne!” ca Germania să nu se schilodească. Am ajuns să cerem de ”pomană” armenilor sau nord-macedonenilor, cărora, în alte vremuri, le încărcam cala avionului cu goluri, cât să ducă amărâții ”suveniruri” la Erevan ori Skopje pentru întreaga familie.
În aceste vremuri, de tristă amintire prezentă, noi ne mai facem ”poze” de grup doar înainte de meciuri, fiindcă după joc, la capătul celor 90 de minute, Man, Chiricheș sau Pușcaș sunt șifonați ca naiba, de nici Photoshop-ul nu le mai repară cutele. Într-un jargon al peluzelor, sunt – cum s-ar zice – ”îndoiți pe genunchi, nici buni de reciclat”. Dacă ar fi să parafrazez o reclamă din arealul fotbalului, ”numai freze și mingi N-AU în cap”! În rest, orice altceva.
Imaginea ”naționalei” e mai marginală ca niciodată. E aproape abisală. E întunecată de dezamăgirile românilor, e ca un tunel din care nu se întrevede nici măcar licăritul plăpând al unei lumini de veghe. Ne prăbușim și, din păcate, în această vrie, nu avem în fața ochilor nici imaginea fundului prăpastiei.
”Doctorul în management” Răzvan Burleanu, fiindcă așa se pretinde, și-a uitat halatul la falsa ceremonie de absolvire. E un soi de Matteo Politi al fotbalului. Vă mai amintiți de macaronarul aciuat prin sălile de operații de la București, care nu avea niciun fel de certificat prin mapa de absolvire. De fapt, avea câteva fițuici, trase la xerox, și completate cu pixul în dreptul numelui. Așa și ”doctorul în management” Burleanu! Un farsor.
Sub mandatele lui, ”moștenirea” primită de la Mircea Sandu s-a dizolvat! Insuccesele nu au mai alimentat conturile Federației, iar pomenile de la UEFA – primite în schimbul unor ridicări mecanice de mână, la cheremul forului continental – n-au fost îndestulătoare pentru ca Burleanu să-și finanțeze simpatizanții-votanți din ligile inferioare ale României. Și acum ”pușculița” e goală, așa încât noul selecționer trebuie să îndeplinească în CV-ul lui o singură condiție: să fie ieftin! Dar și expertiza lui va fi pe măsură. Luceștii (Mircea sau Răzvan), Olăroiu, Boloni, Petrescu sau Reghecampf sunt doar ”cărți” pe care Burleanu le vântură prin presă, ”pe surse”, la cacealma. În realitate, nu are banii să susțină potul! Și Hagi este, în optica șașie a lui Burleanu, doar o ”carte falsă”. El invocă numele fostului decar al naționalei numai într-o tentativă naivă de a fi popular. Dar Burleanu nu e decât un farsor!
Pe lista lui ”scurtă” se află antrenori ieftini. Și ca salariu, și ca performanțe! Caută numai soluții de avarie pentru a-l înlocui pe Rădoi. CV-urile nu contează la angajare. Ci numai să accepte un contract subțire. Cât o carte de joc. Care se va dovedi, în timp, pierzătoare. Burleanu forează după un nou antrenor printre secunzii lui Rădoi, pe la loturile U21 sau U20, poate și pe la loturile naționale de gimnastică ori popice. Nici varianta Ionuț Chirilă nu pare imposibilă. Condiția, vi-o reamintesc: să fie un antrenor ieftin. De ce nu un voluntar?! Numai balanța contabilă are însemnătate, nicidecum bilanțul naționalei. Absurdul nu se va opri însă la salariul viitorului selecționer, sunt sigur.
Nu mare mi-ar fi mirarea dacă într-un – Doamne ferește, apără și păzește-ne! – în al treilea mandat al lui Burleanu, ”naționala” nu se va deplasa prin Germania ori Elveția cu autocarul în dimineața meciului ca să nu mai încărcăm decontul cu vreo noapte de cazare. Sau să jucăm cu echipamentul de rezervă al Petrolului ori Dunării Călărași fiindcă bate galbenul lor cu galbenul de pe tricolor. Ia-le ca pont, oricum, Răzvane! Să vezi atunci economie. Și până la urmă, la Mogoșoaia, la baza de antrenament, nici nu avem nevoie de două porți, fiindcă Mihăilă, Hagi sau Stanciu pot trage și la una singură. Că doar nu trag cu ambele picioare în același timp, la porți separate! Post-Rădoi, vom avea antrenor angajat cu salariul mediu pe economie! Las aici două, trei exemple de contracte, ca să înțelegem unde ne aflăm. Cifrele au fost prezentate de presa internațională înainte de ultimul Campionat European. Între timp, unii selecționeri au fost schimbați, însă acest top developează nivelul de remunerație practicat de naționalele continentale:
Pecuniar, suntem pe ”centura” Europei fotbalistice. Presa îl creditează pe Mirel Rădoi cu un salariu anual de 240.000 €. O remunerație meschină, de lumea a treia a fotbalului. Viitorul ”naționalei” este, așijderea, unul sordid. În declarații suntem fuduli, dar, de fapt, suntem periferici, rupți în turul pantalonilor. Mondialul din Qatar e numai o ”Fata Morgana” care ne aprinde fanteziile și care, după chipul și asemănarea lui Răzvan Burleanu, e un vis erectil adolescentin. Fotbalul e pentru bărbați, pentru caractere puternice, nu pentru ”puțopalmiști”, așa cum îi categorisea o divă, cândva, pe închipuiții din fotbalul românesc. Iar timpul i-a dat dreptate! Cel puțin în privința lui Alibec, unul dintre ei. Respectiva divă pare, în această nouă lumină, un soi de Casandră din mitologia elenă, care prevestește un sfârșit dureros pentru ”cetatea” lui Burleanu. Iar ”Calul troian” nu va fi altul decât noul antrenor ieftin al ”naționalei”!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER