„Vă distrugeți propria echipă!” îi spuneam patronului FCSB, în Specialul de pe 29 iulie 2021, ziua marii rușini cu Șahtior Karagandi. A râs zeflemitor, așa cum face când nu are răspuns, când încearcă să mai păcălească pe cineva că nu-i pasă, că e deasupra lucrurilor atât de mărunte.
Totuși, peste mai puțin de 3 săptămâni, „m-a luminat Dumnezeu, măi, poate greșesc eu” și l-a adus pe Edi Iordănescu. L-a uimit și pe Edi cu câte clauze i-a acceptat, clauze care au devenit în mai puțin de 3 luni „niște tâmpenii”. A pus și Edi acolo niște tâmpenii, nici nu le-a citit. Oricum, face ceva pe contract. Quality! E rândul nostru să râdem copios, nu zeflemitor.
Tot în mai puțin de 3 luni, evlaviosul Becali a ajuns la concluzia că lumina venită de la Dumnezeu nu prea e compatibilă cu spiritul antreprenorial al capitalismului pe care comuniștii din noi nu-l înțeleg: acela al principiului devenit axiomă că „pe banii mei fac ce vreau eu, nu ce vrei tu, măi, domnule Balint, că nu mi-am găsit eu nașul”.
Pentru simplul fapt că acest naș încă nu s-ar fi născut. Și iar ne apucă râsul, mai ales pe aceia dintre noi care ne amintim limpede punerea publică cu botul pe labe săvârșită de un personaj sinistru într-un studio al unei ”fabrici de șantaj”, mascată într-o televiziune la fel de sinistră.
„Știți că eu nu vă mint” – ne spune metodic vechiul purtător de sabie a Sfântului Gheorghe, cel venit în instanță cu guler cervical pentru boli imaginare. Așa că nu suferă fracturi neuronale când susține că el l-a vrut pe Budescu, că Edi nu, ca să-i pună antrenorului în cap vestiarul. Edi susține contrariul. Cineva chiar minte, cine oare?
Pare că Edi nu va apuca să vadă dacă e în stare să ia titlul cu FCSB sau nu. Dacă va apuca, înseamnă că-și va coborî mult limitele de toleranță. Brusc, Gigi Becali constată aceleași lucruri pe care le observa toată lumea în afară de el când la cârma echipei erau antrenori rasați precum Bogdan „așa-am-considerat-noi” Vintilă, Toni „bâz-bâz” Petrea sau Dinu ”nu-vreau-la-declarații-că nu-știu-ce-să-spun” Todoran: că nu joacă echipa, că e haos, că nu există perspective, că echipa a mai pierdut un an.
Altfel, nici cu „rivalii” de la Steaua nu are de ce să ne fie rușine. Măcar Gigi Becali își bate joc de banii lui. În timp ce diriguitorii statului la stat nu știu cum s-o dreagă să convingă pe careva că respectă legea atunci când nu permit FCSB să joace acolo, marii apărători ai legii din sudul tribunei își amenință conducătorii echipei pe care o iubesc că nu mai calcă prin Ghencea dacă cedează presiunilor FCSB. Ar fi interesant un reality-show, continuarea celui cu Marius Lăcătuș și jucătorii lui, chemați la gard pentru o chelfăneală absolut justificată. În episodul al doilea l-am putea vedea pe comandantul Clubului Sportiv al Armatei Steaua încercând să calce în Ghencea, adică să intre în unitatea militară pe care o conduce, ocupată între timp de comandourile dreptății.
Și ajung la esență. Statul slab este cel care permite asemenea anomalii. Statul slab este cel care permite averi construite pe corupția din Ministerul Apărării sau pe fructificarea drepturilor litigioase. Statul slab este cel care acționează pe lângă lege, în funcție de amenințări și interese de oameni-ghiocei. Statul slab este cel care face un oficial al unui mare lanț de magazine să recunoască senin că nu poate respecta legea într-un mediu de afaceri în care nimeni nu o respectă. Și statul nu e ceva abstract, oricât ne-am dori asta de câte ori ne pune piedici deși îl plătim bine. Așa cum am mai zis și altădată, statul e ceva foarte concret. Adică noi.
În rest, de remarcat că, pe lângă filmulețele promovate de Steaua cu copilași veseli pe gazonul din Ghencea care strigă „Cine suntem noi? Steaua-Steaua!”, mai ies la iveală și alte filmulețe: cu părinți de copii steliști trecându-i pe la nas alcool unui copil musulman și cu aceiași părinți care susțin că nu au venit la Steaua pentru Steaua, ci pentru antrenor. În încercarea de a-și salva antrenorul de la demitere. După ce că autocarul fusese plătit din banii părinților, vă dați seama ce libertate de acțiune va mai avea antrenorul, când părinții îi vor fi salvat postul.
Cei cu o anumită vârstă pot sesiza asemănarea cu alte vremuri când diferența dintre propagandă și realitate era la fel de mare. Măcar atunci Steaua câștiga Cupa Campionilor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER