Mihai Eminescu s-a născut la data de 15 ianuarie 1850, la Botoşani, iar astăzi, 15 ianuarie 2022, se împlinesc 172 de ani de la dispariția sa. Poetul nepereche juca fotbal și era pasionat de șah. De asemenea, îi plăcea gimnastica.
La 15 ianuarie e celebrată și Ziua Culturii Naționale. Prima poezie a lui Eminescu a fost „De-aș avea”, dar unele ca „Somnoroase păsărele”, „Ce te legeni?”, „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”, „La mijloc de codru”,„Pe lângă plopii fără soț” sau „Luceafărul” sunt opere arhicunoscute.
A suferit de o boală cumplită, care i-a provocat decesul. Mihai Eminescu a murit la data de 15 iunie 1889, la Bucureşti, două zile mai târziu, la 17 iunie, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.
Theodor V. Stefanelli, în „Amintiri despre Eminescu”, a povestit despre poetul care iubea fotbalul.
Florentin Petre e născut în aceeași zi cu Mihai Eminescu.
„Din strada Cuciur Mare, în dosul grădinii publice, se întindea un mare maidan numit toloacă (Pulvertum), unde studenţii gimnazişti, ucenicii şi calfele de meseriaşi îşi făcuseră loc pentru bătut mingea. Între studenţi şi calfe se iscă în curând un război crâncen pentru exclusivitatea folosirii locului, război în lege, la care cei mici luau parte în chip de furnizori de armament.
Sub streaşina casei unde locuia colegul Stefanelli, peste drum de toloacă, băieţii de şcoală făcuseră un depozit de beţe şi nuiele cu care alimentau pe studenţi pe dată ce începeau ostilităţile. Eminescu, focos goliard toată viaţa, era unul dintre cei mai zeloşi purtători de muniţii şi n-a lipsit mult odată ca să fie bătut măr de «duşmani»” spunea Theodor V. Stefanelli
Locuiam în strada Cuciur Mare (din Cernăuți) și înaintea locuinței mele se întindea așa numita toloacă a orașului, unde studenții jucau adese în orele libere mingea. Și Eminescu era adese printer noi și juca mingea cu noi – Stefanelli în cartea „Amintiri despre Eminescu”
George Călinescu povestea despre Mihai Eminescu:
„Balta mare din pădurea de la Ipoteşti şi Prutul de la Cernăuţi făcuseră din Mihai un bun înotător, cu voluptăţi tritonice” spunea acesta, iar Ştefan Cacovean în opera „Eminescu la Blaj” completa: „Făcea tot felul de isteţii nautice, intrînd în apă într-un loc şi ieşind târziu unde nici nu te aşteptai, spre admiraţia chiar a celor mai buni înotători din Blaj. Erau mulţi înotători buni în Blaj, dar cu Eminescu nici unul nu se putea ţinea”.
MIhai Eminescu era un împătimit al șahului și al gimnasticii. „Era de-o statură mijlocie, frumos de neînchipuit, cu plete mari şi răvăşite, aşa cum îi era şi sufletul lui tânăr şi dornic de viaţă. Dimineaţa făcea gimnastică şi ridica greutăţi. Pe urmă se plimba îndelung prin pădurea de argint. Se lua la întrecere cu ceilalţi studenţi găzduiţi la masa monahei Ştefania Lungulesei şi ridicau, dintr-o dată, «bombele de piatră» (n.red. – haltere sau gantere). El îi cam dovedea pe toţi” se arăta într-o mărturie a unei călugărițe, Epaxia Diaconescu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER