Adrian Stoica, actual preşedinte de onoare al FR Gimnastică, a demisionat „din profundă ruşine” după ce forul a cerut donaţii pentru ca sportivii să poată participa la competiţii internaţionale.
Acesta a fost şef al gimnasticii româneşti o bună perioadă de timp. Federaţia Română de Gimnastică a anunţat, vineri, că nu are bani pentru participarea sportivilor la competiţiile internaţionale şi face apel la donaţii.
Suma alocată în acest an este mai mica cu 35% faţă de bugetul primit în 2021 (7.500 mii lei) în condiţiile în care anul trecut, din cauza pandemiei, multe dintre competiţiile internaţionale au fost anulate.
FRG apreciază eforturile făcute de COSR şi MS, principalii finanţatori ai federaţiei, pentru susţinerea gimnasticii şi a înaintat cereri de finanţare celor două foruri, dar apelează, în acelaşi timp şi la donaţii naţionale şi internaţionale”, se arată pe pagina de facebook a FR Gimnastică.
„Stimaţi colegi din lumea gimnasticii, stimată conducere a FRG, stimaţi iubitori ai sportului,
În anul 2017, după 42 de de ani în slujba Federaţiei Române de Gimnastică, am ales să mă retrag simţind şi acceptând dorinţă de schimbare, de oameni noi cu o viziune proaspătă, cu planuri măreţe de marketing şi atragere de finanţări cum nu s-au mai văzut. Am acceptat atunci cu decenţă că este timpul să nu mai candidez la un nou mandat de Preşedinte şi m-am retras, laşând loc generaţiilor mai tinere, care am sperat că vor aduce o viziune de dezvoltare pentru viitor, mai adaptată provocărilor actuale, care nu au fost şi nu sunt puţine.
În toţi aceşti ani, nu aţi citit sau auzit niciun comentariu negativ din partea mea. Am considerat că este un nou început care are nevoie de timp, de acomodare şi în orice caz, nu de critici sau de beţe în roate. Aş fi avut multe sfaturi pentru noul val, culese din alte timpuri ale gimnasticii româneşti şi internaţionale, unele primite la rândul meu de la MIli Simionescu sau Nicoalae Vieru – predecesorii mei care au scris istorie în acest sport – dar nu m-a întrebat nimeni şi atunci am gândit că e mai bine să le ţin pentru mine. Le ţin în continuare că oricum nu ar mai fi de mare folos acum.
Anul retragerii mele din funcţia de preşedinte al FRG a coincis cu anul organizării Campionatului European de Gimnastică de la Cluj şi în special datorită acestui eveniment unic în gimnastica României ultimilor 50 de ani, organizat exemplar de o mână de oameni inimoşi, am reuşit să lăsăm conturile FRG la un maxim istoric – aproximativ 600.000 Euro din venituri proprii, pe lângă sumele primite anual de la Ministerul Tineretului şi Sportului şi COSR, care de altfel ne-au asigurat mereu pregătirea şi participarea la competiţii. Nu am avut salarii mari niciunii dintre noi şi mai ales nici antrenorii din ţară… era loc de mult, mult mai bine, dar atâta s-a putut, atât putea România în acele timpuri, atâta am putut face noi cei de atunci.
Trăiesc în aceste zile însă o ruşine care mă pune în situaţia să îmi recapăt glasul, măcar cât să spun că nu vreau să mai am nimic de-a face cu o instituţie care cândva a fost o emblema internaţională, cu o şcoală care a dat peste jumătate de secol ora exacta în gimnastica mondială şi care a dus steagul României sus mulţi ani după ce ne-a lovit tranziţia, politizarea şi subfinanţarea sportului… mai spun o data: cu oameni inimoşi, dedicaţi, pasionaţi care trăiau şi respirau gimnastica. Unii încă o fac, dar probabil că din ce în ce mai puţini… pe cale de dispariţie.
Viitorul ţine de noi (colectiv), de voi cei mai tineri mai ales, dar şi de multe variabile. Trecutul însă pentru mine este sacrosant şi intru în pământ de ruşine când mă sună colegi din toată lumea gimnasticii mondiale şi mă întreabă cu cuvinte (frumos alese) dacă pot dona ceva pentru cei care cândva le erau idoli.
Un ultim gând de la un om mai bătrân: mândria trecutului şi onoarea prezentului nu pot fi înlocuite cu ghiocei (poziţia, nu floarea!), aşa cum nu poţi face salt înainte din genunchi, iar atragerea de fonduri şi un marketing corect pentru dezvoltare nu pot fi înlocuite cu cerşeală.
Stimata conducere a FRG, vă rog să acceptaţi cu aceeaşi ruşine demisia mea izvorâtă din profunda ruşine”, se arată într-o scrisoare a lui Stoica, publicată pe jurnalista Alina Alexoi, ofiţer de presă al COSR, pe pagina ei de Facebook.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER