De cum se face primăvară, Helmuth Duckadam, legendarul portar al Stelei, trece la munca de jos. Se ocupă de grădină. Și asta nu reprezintă o obligație casnică.
Vârful carierei sportive îl atinge în ediţia 1985-1986 a Cupei Campionilor Europeni, când pe întreaga durată a competiţiei, dar mai ales în memorabila finală de la Sevilla, Steaua-CF Barcelona (0-0, 2-0, după penalty-uri), apără de-a dreptul senzaţional, determinându-i pe ziariştii spanioli, şi nu numai, să-i aprecieze evoluţia la superlativ.
Cele patru lovituri consecutive de la 11 metri apărate jucătorilor barcelonezi – Alesanco, Pedraza, „Pichi” Alonso şi Marcos – l-au făcut să intre în „Cartea Recordurilor”.
Este deja o adevărată pasiune grădinăritul, despre care Duckadam a acceptat să vorbească în exclusivitate pentru Prosport.
„Da, vă spun în premieră că grădinăritul reprezintă cea mai mare pasiune a mea. Și nu de ieri, de azi. Ci, din copilărie. Este o pasiune pe care am moștenit-o de la mama, care, iubește enorm de mult florile.
Chiar și azi, la cei 83 de ani ai săi, se ocupă de grădina noastră de la Semlac. Când sunt în grădină, mă simt alt om. Eu plantez florile, le ud, curăț copacii, fac tot ce ține de grădină. Acolo este zona mea.
Mai nou, am reușit să o atrag lângă mine și pe fata mea, căreia se pare că începe să-i placă, așa, cât de cât, ideea”, a dezvăluit Duckadam.
Fostului mare portar al Stelei îi plac în mod special panseluțele. „Sunt florile mele preferate. Plus că rezistă și cel mai mult”, a adăugat el.
Îngrijește florile după o metodă învățată de la mama lui
Florilor se spune că trebuie să le acorzi foarte multă atenție. Altfel, se ofilesc și mor. Helmuth Duckadam a învățat de la mama lui o metodă aparte prin care se îngrijește de flori: pur și simplu vorbește cu ele.
„Da, da, nu este o glumă. Atunci când le ud vorbesc cu ele. Le adresez cele mai frumoase cuvinte. Se spune că florile se bucură de cuvintele spuse din suflet la adresa lor. Asta am învățat-o de la mama”, a mai spus el.
Și în cantonamentele pe care le-a petrecut cu Steaua i-a rămas grădinăritul în sânge: obișnuia să cumpere ghivece cu flori, pe care le ținea fie în casă, fie pe balcon.
„Aproape tot timpul am cautat să am flori în jurul meu, de care m-am ocupat foarte mult”, a adăugat el.
Întrebat cum i s-a părut evenimentul organizat pe noul stadion Giulești, legat de inaugurarea arenei fotbalistice, Duckadam a avut doar cuvinte de laudă: „În câteva cuvinte aș vrea să-l felicit pe Daniel Niculae și pe toți cei care au lucrat alături de el, la organizarea acestui eveniment. Bravo lor! Felicitări!”
Imnul Rapidului, compus de Victor Socaciu – muzica Adrian Paunescu, versuri, reușește să-l miște chiar și pe rivalii eterni ai Rapidului.
Helmuth Duckadam recunoaște că și-ar fi dorit și el un imn atât de frumos, pe la echipele pe la care a trecut. „Când asculți imnul Rapidului și al Craiovei, nu mai ai ce să comentezi. La Steaua nu am avut un imn. La UTA s-a încercat ceva, dar nu s-a impus atât de mult precum cele două imnuri amintite mai devreme”, a încheiat el.
Fostul mare portar de fotbal al formaţiei Steaua Bucureşti, Helmut Duckadam, supranumit „Eroul de la Sevilla”, s-a născut în localitatea Semlac, judeţul Arad, la 1 aprilie 1959. A început să joace fotbal în 1975, la Gloria din Arad. Până în 1983, când s-a transferat la Steaua Bucureşti, a mai evoluat la UTA (1977 şi 1978-1983) şi Constructorul Arad (1977-1978).
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER