La foarte scurt timp după încheierea Jocurilor Olimpice de la Tokyo de anul trecut, gimnasta Maria Holbură (21 de ani) a luat decizia de a renunța la sportul de mare performanță. .
La opt luni distanță de la acel moment, ProSport a realizat un interviu în exclusivitate cu fosta sportivă.
Am discutat despre viața fără cantonamente, despre intenția ei de a se retrage înainte de calificarea olimpică, despre anumiți antrenori care nu au mizat deloc pe potențialul ei, despre prezent și viitor.
Un dialog deschis purtat cu Maria Holbură, studentă astăzi în anul 3, a Universității „Ovidius” din Constanța, secția kinetoterapie, sau mai simplu, fata care și-a îndeplinit un vis: acela de a merge la Jocurile Olimpice.
ProSport: Cum e lumea fără gimnastică? Maria Horbură: Lumea fără gimnastică este foarte diferită, tot timpul sunt cu ai mei acasă, trebuie să mă descurc singură în orice și să comunic cu oamenii din jurul meu.
De care aparat îți este cel mai dor? Cel mai dor îmi este de bârnă, cu toate că, de cele mai multe ori, nu reușeam să-mi controlez emoțiile, acolo îmi plăcea să execut tot ceea ce trebuia
Te mai uiți pe YouTube, din când în când, să-ți revezi exercițiile? Recunosc da, mă mai uit la mine pe YouTube uneori, pentru a-mi aduce aminte emoțiile pe care le simțeam atunci.
Cum decurge azi, o zi din viața ta, fără sala de antrenament, fără cantonamentul de la Deva? Totul începe cu facultatea, apoi uneori mai fac voluntariat la sala de gimnastică, după care merg acasă fac și eu puțin sport, stau cu ai mei și cam atât
Mai pictezi? Nu mai pictez acum, pictam când practicam gimnastica, fiindcă mă relaxa foarte tare și mă scotea din viața reală.
Te bate gândul antrenoratului sau îți dorești să urmezi calea arbitrajului? În acest moment fac voluntariat la sala de gimnastică, îmi place, probabil să lucrez ca antrenoare da, dar arbitru nu cred.
Povestește-ne cea mai tare chestie pe care ai facut-o la Deva, pentru a face rost de dulciuri? Încercam să-mi ascund tot timpul dulciuri, când eram lăsată în oraș, simțeam nevoia de dulciuri și voiam să am tot timpul.
Era un factor psihologic, ceva se întâmpla în mintea mea și tot timpul când reușeam să ies din complex, îmi făceam rost de dulciuri, dar acest lucru nu cred ca este o noutate. Această etapă au parcurs-o toate generațiile care au trecut pe la Deva. Doar că poveștile diferă.
Mai ții legătură cu fostele colege? De când am renunțat la gimnastică, nu am mai ținut legătura cu fetele, doar le mai întrebam uneori dacă sunt bine, am vrut sa mă distanțez de tot.
Dacă ar fi să vizitezi acum Deva, ce sentiment ai avea? Ar fi două sentimente mari: teamă și singurătate.
După calificarea la Jocurile Olimpice nu ai mai fi vrut să mergi la Tokyo. De ce? Da. Nu aș mai fi vrut să merg pentru că eu deja voiam atunci să plec acasă, dinainte de concurs și când am auzit ca m-am calificat, am simțit ca pot să-mi îndeplinesc visul dar în același eram epuizată atât fizic cât si psihic.
Au fost antrenori care nu te-au dorit calificată. Dacă da, de ce crezi asta? Eu nu am fost favorita. Nimeni nu se aștepta din partea mea să fac un concurs fără ratare, antrenorii se așteptau să se califice o alta fată, motiv pentru care nu și-au imaginat ca aș putea fi eu gimnastă care va obține biletul pentru Tokyo.
Exista invidie între voi, în sală? Eu cel puțin nu am simțit invidie, când mai făceam elemente noi. Eram doar mai motivată să reușesc și eu și să arăt că pot mai mult.
Ce-ți dorești să faci după terminarea facultății? Încă nu m-am gândit sigur ce aș vrea să fac după ce termin facultatea, nu am un răspuns în acest moment.
Te vezi în continuare în sport? Probabil m-aș vedea ca și antrenoare, cu propria mea gruăa de fetițe micuțe, pe care să le formez cum aș dori eu.
În cât timp crezi că își va reveni gimnastica feminină? Eu cred că gimnastica feminină își va reveni în cel puțin 5-7 ani, dacă vrem sa vorbim despre obiective mari, despre medalii.
Calificată la individual compus în urma Mondialului din 2019, Maria a avut o carieră presărată cu accidentări la tendonul ahilian, mai ales din cauza aterizărilor. S-a operat la Viena, în urmă cu doi ani, și a reușit să revină la cel mai înalt nivel.
Maria Holbură a ocupat locul 65 la Tokyo, la individual compus, departe de calificarea în finală sau în finalele pe aparate.
Cu un total de 49,166 puncte (13,166 la sărituri, 11,000 la paralele, 12,700 la bârnă şi 12,200 la sol), constănţeanca Maria Holbură nu a putut emite pretenţii la vreo finală, dar s-a declarat mulţumită că a executat exerciţiile fără ratare la prima participare la o olimpiadă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER