Sorana Cîrstea s-a calificat în turul doi la Wimbledon după ce a învins-o pe Aleksandra Krunic, scor 7-6 (5), 7-6 (1).
Cîrstea, 32 ani, locul 32 WTA, s-a impus după o oră şi 44 de minute. Acum în duelurile directe cu Krunic, românca are 4-1. „Sori” o depășise recent pe sârboaica, la Birmingham, în optimi, scor 6-1, 6-1.
Pentru reușita sa, Sorana a obținut un cec de 78.000 de lire sterline.
Cum s-a desfășurat meciul dintre Sorana Cîrstea și Aleksandra Krunic de la Wimbledon.
Ce a decis Sorana Cîrstea chiar înaintea turneului de la Wimbledon în privința antrenorului Andrei Cociașu.
ProSport: Meci cu de toate, disputat în condiții de picnic chiar dacă celebrul „deal al lui Henman” era în partea celalaltă a arenei.
Sorana Cîrstea: Terenul era jumătate în soare, jumătate în umbră, multă lumea trecea, toată lumea vorbea. A fost un pic ciudat. Multă așteptare până am intrat la meci (n.red. – ploaia a decalat meciurile)…Fac parte din tenis.
O întâlnire în care ai condus la începuturi de set și ai dominat finalul acestora…
A fost un meci în care, sincer, nu m-am simțit confortabil pe teren. N-am reușit să joc la cel mai bun nivel, dar important este că am reușit să găsesc o soluție să câștig.
Momente care au creat diferența sau situații de criză provocate de propriile erori asumate ca risc?
Cred că am avut 5-3, 40-15, am jucat bine până acolo și dacă nu luam setul acela cred că era un pic nu îmi era ușor. Mă bucur că am reușit să câștig meciul și cu un joc nu grozav și, la fel, senzația pe teren nu era una grozavă. Bine că am izbutit să lupt și să termin în două seturi.
Este motivant că poți câștiga și atunci când nu joci bine?
E chiar mai important: când joci bine este foarte ușor să câștigi ! Poți învinge pe oricine și bați 6-1:6-1 fără să te uiți înapoi. Însă, zile acelea în care nu joci foarte bine, când nu te simți grozav pe teren, când trebuie să lupți, să găsești soluții.
La serviciu am avut procentaj foarte scăzut, 49 la sută. A trebuit să găsesc variație mai multă la doi (n.red.- serviciul cu a doua minge) ca adversara să nu se obișnuiască. Cam despre asta este vorba în tenis, să găsești soluții în funcție de ce ai, în ziua respectivă, în arsenal.
„Primul retur” a făcut diferența? Te-a ajutat mult pentru că ai avut 9 puncte în plus?
Da, mai ales pe suprafața asta, unul dintre obiectivele mele este să nu dau cadouri cu returl. Chit că este destul de greu să faci punct, chiar și pe returul al doilea, pentru că este o suprafață destul de rapidă, mingea stă jos. Important este să nu dau cadouri.
Matematic pe „retur”, procentajele au for egale: 42 la sută fiecare.
Cred că a făcut diferența că am fost mult mai constantă, tot timpul i-am pus o minge în plus și 9 puncte cred eu că e enorm la un meci 7-6:7-6.
Spuneai de „serviciu”. Ai forțat pe „a doua minge” din cauză că au apărut acele patru „duble greșeli”?
La un moment dat am avut trei ghemuri în care nu am jucat cu „serviciul 1” și trebuia să joc cu „2”. Ea returna destul de bine pe „serviciul 2” și atunci am încercat să dau puțin mai tare, să dau puțin mai mult efect. Normal apar mai multe greșeli pentru că mi-am asumat un risc mai mare.
Vorbeai despre suprafață, despre jocul acesta la un turneu în care, în prima săptămână nu este tocită iarba. Terenul este totuși lent, nu mai taie firul de iarbă la 8 milimetri, ci la 12 milimetri.
Chiar are sens pentru că anul acesta terenul mi s-a părut foarte lent. Mingea, la un moment dat, nu se duce, nu alunecă cum e în mod normal pe iarbă, se oprește foarte mult. Mi s-a părut diferit față de Birmingham, mi s-a părut diferit față de terenurile de antrenament. Într-adevăr, mi s-a părut mai încet! Are sens pentru că cu cât e mai înalt firul de iarbă cu atât este mai înceată suprafața. Este vreun motiv pentru care au făcut asta?
Nu, pur și simplu ca să încetinească jocul să nu se câștige meciurile numai cu „servicii ca din tun”.
Ok, ok am înțeles ! Eu prefer să fie firul ierbii cu o înălțime de 8 milimetri. Este logic pentru că mi s-a părut mult mai lent terenul de meci.
Îți este greu să joci „mingea tăiată” pe „rever” mai ales când mingea este joasă?
Sincer am un slice destul de bun și l-am tot lucrative la antrenament. Încerc să-l lucre și în meci. Nu mă simt incomod atunci când vine slice din partea cealaltă pentru că am soluții: pot să mă pun jos, pot să dau și rever și dreapta, pot să răsăund și tăiat. Personal nu mă incomodează dar ar trebui să-l folosesc mai mult mai ales că l-am tot antrenat în săptămâmile astea de iarbă. Normal, durează puțin până pui în aplicare orice ajustare.
Ai făcut schimbări în echipa ta, l-am văzut pe Andrei Cociașu din nou alături de tine. Este o certitudine?
Am terminat cu Adrian Cruciat după Roland Garros, de comun acord. Cred că am avut o perioadă bună împreună dar cred că după o perioadă de ani de zile apare rutina, apare monotonia și la un moment dat simți nevoia de schimbare. Amțndoi am fost pe aceeași lungime de undă, nu a fost niciun fel de problemă să încheiem colaborarea, amândoi am gândit la fel despre blocajul relațional.
Normal, după 4 ani de zile aparea acea monotonie și la antrenament, și la obișnuința de meci, modul în care ți se prezintă lucrurile. De multe ori, cand impui o schimbare pur și simplu de viziune sau de voce, dintr-o dată se face un click acolo. Cu Andrei (n.r. Cociașu) am avut 10 zile bune de antrenament la București. I-am cerut ajutorul și cred eu am făcut, am luat o decizie bună. La Birmingham ne-am înțeles bine a fost o săptămâmă peste așteptări, în semifinală am fost la două puncte de finală. Nu neapărat rezultatul cât modul în care am jucat, din primul meci am făcut ce trebuie, solid și am fost înântată de prestație. La fel am o echipă tânără, și preparatorul fizic. Momentan sunt bucuroasă de cum merg lucrurile. O iau săptămână după săptămână.
De ce este specială pentru tine duminica dinaintea începutului de turneu de la Wimbledon?
Pentru mine mereu a fost un sentiment extraordinar faptul că nu se poate juca pe terenurile de meci duminica. Baza este goală în duminica dinaintea turneului, un fel dinainte să înceapă războiul, să înceapă concursul este o liniște totală. Personal mi se pare special ceva ce nu mai găsești la vreun alt turneu. Nu există loc în tenis unde să nu poși să joci pe terenurile de meci. Vederea aceea, de sus, de pe terasă. Este o atmosferă solemnă, sufletește te încarcă. Eu eram încântată și de duminica dintre cele două săptămâni ale turneului dar se va juca pentru prima dată. Păcat! Eu sunt fan tradiție!
Albul impus în vestimentație, în echipament aici la Wimbledon, ce reprezinta pentru tine? Sincronizarea prefectă cu această nuanță a tenisului?
Eu când mă gândesc la tenis, mă gândesc la alb. Alb înseamnă tradiție, de atâția ani, 135 de ani, se joacă în alb. Sunt două săptămâni speciale în acre regulile trebuiesc respectate. Ești fericită să respecti aceste rigori, toată lumea este în alb de sus până jos. Cu verdele acela dat de perspectivă nenumăratelor terenuri pe care apar jucătorii în alb este ceva aparte. Este singurul turneu la care atunci cand ajungi să joci ai fluturi în stomac. E ceva unic pe care nu-l mai găsești în altă loc de pe circuit.
Te afectează că nu se dau puncte în clasament?
Personal nu mă afectează atât de mult pentru că eu, în general, joc pentru rezultate. Sunt într-un punct spre finalul carierei, sunt pe final de drum. Îmi doresc rezultate mari și astea le poți obține la Grand Slam-uri. Voi reuși bine, nu voi izbuti nu schimbă cu nimci ceea ce sunt. Eu încerc tot ce pot iar pentru mine primordial este rezultatul. Un rezultat mare la un turneu mare. Nu mă afectează atât de mult punctele. Probail după o anumită vârstă vezi lucrurile altfel sau cel puțin nu joc pentru puncte, nu joc pentru bani. Joc pur și simplu pentru rezultate, titluri și tenis.
Ai fost crescută pe zgură și totuși ești fascinată de Wimbledon, de iarbă. La noi în țară scrie pe plăcuțe că nu ai voie să calci pe iarbă. Cum ți s-a inoculat senzația asta de inedit și aparte ca spectaculos unic în tenis?
Din păcate la noi sportul lasă de dorit. Sunt foarte recunoscătoare antrenorilor: când eram mică, din cauză că nu avem infrastructură, iernile tot timpul mă antrenam într-o sală de liceu, pe parchet după ce terminau liceenii orele. Veneam la orele 8 seara și stateam până la 12 noapte și jucam pe parchet. Vrenau ai mei, maăsurau terenul, trăgeau niște linii și parchetul este o suprafață extrem de rapidă.
Eu, practic, 4-5 luni din an, din noiembrie până la început de aprilie jucam pe parchet. Așa mi-am creat un joc ofensiv. Mi-aduc aminte că era linia de fund și, în spate la un metru jumate era peretele. Eram obilgată să stau pe linia de fund. Cred că m-a ajutat enorm asta: m-a ajutat să stau pe linie, să iau mingea repede, să joc agresiv, să am mâna rapidă, să coordonare iute. Din ceva mai puțin bun, neavând condiții necesare de antrenament, a ieșit ceva foarte bun, cred eu. D-asta sunt puțin atipică. Chit că am crescut pe zgură dar am un joc agresiv care se potrivește pe suprafețele rapide. Mulțumesc acelui parchet.
Prima ta amintire de la Wimbledon o ai încă în memorie? La televizor sau ca junioară?
Când eram copil nu era Wimbledon-ul la televizor. Am venit aici la juniori dar nu atunci mi-am dat seama importanța Wimbledon-ului în sine ci atunci cand am evoluat prima dată la senioare. Aveam 18 ani, cred, atunci a fost când am început să înțeleg tradiția odată cu maturitatea. Simți altfel suprafața de iarbă. Începe să îți placă din ce în ce mai mult. Apreciezi unele lucruri pe care înainte te deranjau. Este cel mai frumos eveniment sportiv din lume!
Jocul tău ar trebui să se adapteze, natural, la specificitatea Wimbledon-ului?
Da, este o suprafață care priește jocului meu. Joc destul de drept, mă mițc decent, stau jos. Am voleu bun, am și slice, servici la fel. Nu așa cum a fost contra lui Krunic. În meciul următor, sper ! Jocul mi se potrivește pe iarbă, mai ales că am retragere a rachetei rapidă și iau mingea în urcare. Clar mi se potrivește iarba.
Ai făcut de 4 ori turul 3 aici la Wimbledon. Ai simțit că trebuie să ajustezi ceva ca să depășești acest prag ca joc, strategie, tactică?
Este Grand Slam-ul unde îți ia ceva ani de zile ca să poți să înțelegi suprafața de joc și ce ai de făcut. Sezonul este foarte scurt: sunt trei săptămțni, maxim 4. Este foarte greu să vii din prima la Wimbledon și să câștigi. Nu știu care sunt statisticile dar cred că trebuie să ai o anumită maturitate ca să câștigi Wimbledon-ul și trebuie să fi jucat de câteva ori ca să îți poți da seama. Eu de la an la an simt că înțeleg iarba din ce îm ce mai bine. Pricep ce trebuie să fac și de ce sare atât de jos. N-am făcut decât turul 3 dar simt că pot mai mult.
Mi-aduc amine de un meci cu Muguruza în care am jucat impecabil dat ulterior am pierdut pentru că Garbine a știut cum să replice. Anul trecut am jucat cu ruptură de pectineu. Iarba este o suprafață pe care pot să fac un rezultat bun ! Am început să privesc iarba cu alți ochi, nu mai sunt așa speriată. A început să îmi placă pentru că pricep ce am de jucat pe gazon. Dacă o înțeleg am altă perspectivă a jocului.
Ce spui este conjugație cu ceea ce ai izbutit la Birmingham. Niciodată nu ai reușit sa joci o semifinală pe iarbă înainte de Wimbledon…
Știu că este greu pentru lume să înțeleagă, nu țin statistici, însă a fost prima oară când am făcut o semifinală pe iarbă. Eram un pic șocată pentru că eram convinsă că de-a lungul timpului am jucat binișor pe iarbă. La Birmingham a fost săptămână care putea să iasă mult mai bine dar important a fost jocul etalat, favorizant pregătitor pentru Wimbledon.
Înfrângerea din semifinale la Birmingham a avut și părți bune?
Trăiești cu senzația că puteai câștiga turneu. îți dă aripi, un meci bun pe care l-am pierdut pe mâna mea și am condus tot timpul chiar dacă, în momentele importante, nu mi-am luat șansele. Mi-a dat încredere că pot face lucruri bune iarbă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER