Nu poate exista o echipă ideală, care să traverseze timpul, fără un antrenor uriaș, pe măsura unor suite de valori deja verificate de trecerea acestuia.
Unsprezece nume au fost alese aici, dar, ca și în cazul fotbaliștilor, numărul putea fi cel puțin dublu.
Ar fi meritat locul pe aceeași listă Coloman Braun Bogdan, Valentin Stănescu, Ion V. Ionescu, Constantin Cernăianu, Ilie Oană, Silviu Ploieșteanu, Florin Halagian, Nicolae “Coco“ Dumitrescu, Ion Nunweiller, Ilie Savu, Emerich Vogl. Suntem însă subiectivi, adică suntem oameni!
Așadar, vă invităm să faceți, încă o dată, o reverență în fața numelor lor, și, apoi, să-i votați pe Mircea Lucescu, Anghel Iordănescu, Victor Pițurcă, Constantin Oțet, Ștefan Kovacs, Dumitru Nicolae Nicușor, Costică Rădulescu, Emerich Jenei, Cornel Dinu, Angelo Niculescu și Constantin Teașcă.
MIRCEA LUCESCU este un antrenor care a revoluționat, în cel mai mare grad, fotbalul românesc. După o mare carieră ca jucător, a început să antreneze, din 1979, în Liga 2, la Corvinul Hunedoara, trei sezoane fiind antrenor și antrenor simultan. În 1981 a fost numit selecționer al României, reușind să obțină calificarea la Campionatul European din Franța, din 1984. Din 1985 antrenează Dinamo, cu care obține Cupa României, în 1986 și eventul în 1990, atingând și semifinalele Cupei Cupelor! După un an la Pisa, 1990-1991, urmează, tot în Italia, 5 ani la Brescia, cu care reușește două promovări în Serie A. Un sezon la Reggiana, 1996-1997, și apoi la Rapid București, cu care ia Cupa României. Câteva luni e antrenor, în același sezon, la Inter Milano. În 1999 ia titlul cu Rapid, iar în anul 2000 pleacă în Turcia, la Galatasaray, cu care câștigă, imediat, Supercupa Europei, iar în 2002, titlul. În sezonul 2002-2003 repetă performanța, dar cu Beșiktaș Istanbul. Din 2004 antrenează pe Șahtior Donețk, în Ucraina, câștigând imediat Cupa Ucrainei, iar în 2005, titlul. Au urmat 7 titluri, dintre care 5 consecutive, între 2010 și 2014, plus alte 5 Cupe. În anul 2009, a triumfat în Cupa UEFA, primul trofeu european din istoria lui Șahtior. În 2016 a semnat cu Zenith Sankt-Petersburg, în Rusia, iar în August 2017 a devenit selecționerul Turciei. În anul 2020 a preluat pe Dinamo Kiev, aducând încă din primul sezon titlul, acesta fiind al 9-lea pentru el, de campion al Ucrainei. În anul 2015 a devenit al cincilea tehnician care a atins cifra de 100 de meciuri în UEFA Champions League, după celebrii Sir Alex Fergusson, Carlo Ancelotti, Arsene Wenger și Jose Mourinho.
ANGHEL IORDĂNESCU a fost secundul lui Emerich Jenei în campania Stelei încununată cu câștigarea Cupei Campionilor Europeni, în finala căreia a și jucat! Apoi, ca “principal”, a obținut Supercupa Europei, în 1987, și trei titluri, tot cu Steaua, în 1987, 1988, 1989. De asemenea, două Cupe, în 1987 și 1988. Următorul titlu cu militarii, în 1993, după care preia echipa națională a României, pe care o califică la două Campionate Mondiale, în 1994, în SUA și în 1998, în Franța, și la un Campionat European, în Anglia, în 1996. Mai mult, sfertul de finală din 1994, cu Suedia, reprezintă apogeul performanței României, clasată atunci pe locul 5 în lume. În anul 1998 devine selecționer al Greciei, iar după un sezon, preia pe Al Hilal, din Arabia Saudită, cu care, în 2000, obține Cupa Campionilor Asiei. În anul următor, 2001, câștigă, în Emiratele Arabe Unite, Cupa Președintelui, cu Al Ain. În 2000 antrenează pe Rapid București, iar între 2002-2004 este din nou selecționerul României, dar ratează calificarea la Euro 2004. În anul 2005, cu Al Ittihad, din Arabia Saudită, câștigă din nou Cupa Campionilor Asiei și Liga Campionilor Arabi. În anul 2014 preia din nou selecționata României, pe care o califică la Euro 2016, ultimul Turneu Final la care țara noastră a participat până acum. A fost declarat în anul 2000, “Antrenorul secolului” în România.
VICTOR PIȚURCĂ a obținut, ca antrenor, primul trofeu, în 1992, cu Steaua, Cupa României. În 1996, după un sezon la Universitatea Craiova, cu care a ieșit vicecampion, a fost numit selecționerul României U-21, pe care a calificat-o, câștigând toate meciurile din grupă, la Campionatul European U-21 din 1998. În același an a devenit antrenorul primei reprezentative, pe care o califică la Euro 2000, din Belgia și Olanda. În sezonul 2000-2001, ia campionatul cu Steaua, iar din 2004 preia din nou echipa României, pe care o califică la Campionatul Mondial din 2008, din Austria și Elveția. În 2009 a fost demis, dar a revenit, după scurte etape la cârma Universității Craiova și a Stelei, în anul 2010, la cârma naționalei, pe care o preia în iunie 2011. În 2014 își dă demisia, după ce face mare parte din punctele necesare calificării României la Euro 2016, ultimul turneu final la care am participat.
CONSTANTIN OȚET a fost antrenorul Craiovei Maxima în sezonul de apogeu al acesteia, 1982-1983. A devenit atunci primul antrenor român care atinge cu o echipă din țară semifinala unei competiții europene. A mai cucerit, cu Universitatea Craiova, trei titluri de campion, în 1974, 1980 și 1981, în calitate de “secund” al lui Constantin Cernăianu, Valentin Stănescu, respectiv, Ion Oblemenco, iar în 1979, din aceeași postură, cu FC Argeș, ca “secund” al lui Florin Halagian. Ca antrenor secund are și Cupa României din 1981, iar ca “principal” pe cea din 1983. În 1997 a câștigat, ca director tehnic, cu Al Nassr, din Arabia Saudită, Cupa Campionilor Golfului.
ȘTEFAN KOVACS și-a început cariera de antrenor la Universitatea Cluj și la CFR Cluj, între anii 1953-1958, respectiv 1960-1962. Între 1962-1967 este “secund” la echipa națională, iar în 1967 trece la Steaua cu care devine campion în 1968 și câștigă trei Cupe ale României consecutiv, în 1969, 1970 și 1971. Din 1971 este numit antrenorul lui Ajax Amsterdam, deținătoarea Cupei Campionilor Europeni la acea dată. Reușește să triumfe, la rândul său, cu Ajax, în aceeași competiție, și încă de două ori, în 1972 și 1973, învingând în finale pe Inter Milano și pe Juventus Torino. Câștigă în aceeași perioadă, titlurile în Olanda, dar și Cupa Intercontinentală, Supercupa Europei și Cupa Olandei. Între 1973 și 1975 a fost selecționerul Franței, iar din 1975 până în 1980 antrenează România. În 1981-1983 e tehnicianul celor de la Panathinaikos Atena, cu care câștigă Cupa Greciei, în 1982. Își încheie cariera la AS Monaco, în sezonul 1986-1987.
DUMITRU NICOLAE NICUȘOR a fost primul antrenor care a reușit să califice o echipă românească, pe Dinamo București, în semifinalele Cupei Campionilor Europeni. A fost în sezonul 1983-1984, când “câinii” au obținut și eventul, Cupă și campionat. De altfel, Nicolae Dumitru, zis “Nicușor”, a cucerit nu mai puțin de 9 titluri cu Dinamo, în calitate de antrenor principal sau secund, în anii 1962, 1963, 1964, 1965, 1971, 1975, 1982, 1983, 1984 și 3 Cupe ale României, în 1964, 1982 și 1984. A mai antrenat SC Bacău, Victoria, FC Argeș și reprezentativa Ghanei.
COSTEL RĂDULESCU a fost antrenorul echipei naționale a României la Campionatul Mondial de fotbal din 1930, în Uruguay, când România a învins Peru cu 3-1 și a pierdut în fața țării gazdă, Uruguay, cea care avea să cucerească acel prim titlu mondial, cu 0-4. A mai fost de asemenea, implicat în conducerea României la Mondialele din Italia, în 1934 și Franța, în 1938. A fost și un excepțional arbitru internațional.
EMERICH JENEI a început să antreneze la Steaua, în anul 1972, ca “secund” al lui Gheorghe Constantin, apoi, din 1975, devine “principal”. Cucerește titlul în anul 1976, când face eventul, luând și Cupa, iar în 1978 ia din nou titlul. Între 1978-1979 antrenează pe FC Bihor, iar între 1981 și 1982 pe CS Târgoviște. Revine la Steaua, în perioada 1882-1984, este apoi înlocuit de Florin Halagian, dar este repus în funcție și în 1985 reușește eventul. În 1986 cucerește Cupa Campionilor Europeni și un nou titlu cu Steaua, după care este numit selecționerul României, pe care o califică la Campionatul Mondial din Italia. Acolo, naționala lui Jenei iese pentru prima oară în istorie din grupe, după ce învinge URSS cu 2-0, pierde, 1-2 în fața Camerunului și face meci egal cu campioana lumii, Argentina, 1-1. În optimi, 0-0 cu Irlanda, care câștigă la lovituri de departajare. Antrenează apoi naționala Ungariei, Universitatea Craiova, și din nou Steaua, cu care ia titlul în 1994 și Cupa în 1999. În anul 2000 este numit selecționer al României, la Euro din Belgia și Olanda, unde, iarăși în premieră istorică, naționala iese din grupă, după egalul cu Germania, 1-1, înfrângerea cu Portugalia, 0-1, și victoria, 3-2, cu Anglia, pierzând cu Italia, 0-2, în optimi de finală.
CORNEL DINU a început ca “secund” al lui Dumitru Nicolae Nicușor, reușind în primul sezon să califice, împreună, în 1984, pe Dinamo, în semifinalele Cupei Campionilor Europeni, cea mai mare performanță din toată istoria clubului. În același an e numit “principal”, apoi, din 1985, antrenează pe CS Târgoviște, iar din 1987, pe ASA Târgu Mureș. Din 1988 pe Oțelul Galați, iar în 1989 pe FC Olt și pe Universitatea Cluj. După Revoluție este numit selecționer, în 1992. Își încheie cariera de antrenor la Dinamo, cu care cucerește eventul în anul 2000, ia titlul în 2002, și încă o Cupă a României în 2001.
ANGELO NICULESCU a început să antreneze în 1953, la Dinamo București. Primul titlu din istorie vine cu el pe bancă, în 1955. Prima victorie, 3-1 cu Galatasaray Istanbul, și prima calificare ( după 1-2 la Istanbul), în istoria participărilor românești în Cupa Campionilor Europeni, în 1956, le reușește Dinamo, tot cu Angelo Niculescu pe bancă.În 1965 ia din nou titlul cu Dinamo, iar din 1967 preia echipa națională a României, pe care o califică, în premieră după război, la Campionatul Mondial din Mexic, în 1970. Acolo, România, în așa numita “grupă a morții”, pierde în fața campioanei mondiale en-titre, 0-1 cu Anglia, învinge Cehoslovacia cu 2-1, și pierde în fața echipei care avea să cucerească titlul, Brazilia, cu 2-3. Tot cu el selecționer, România e la un pas de semifinala Campionatului European, un turneu final cu doar 4 echipe, la care tricolorii nu au ajuns după celebra “trilogie maghiară”, 1-1 cu Ungaria la Budapesta, 2-2 la București, și 1-2 la Belgrad, în meciul trei, pierdut în minutul 88, pe teren neutru! Între 1973 și 1977 antrenează Sportul Studențesc, între 1977-1979 pe Poli Timișoara, iar în sezonul 1979-1980, din nou pe Dinamo, fără mari rezultate. În ultimii ani este antrenorul celor de la SC Bacău, 1980-1981, U Cluj, 1981-1982 și Oțelul Galați, 1982-1983.
CONSTANTIN TEAȘCĂ a devenit antrenor la doar 28 de ani, ca antrenor la loturile de juniori, în 1955 și 1956. A antrenat apoi 16 echipe de seniori, fiind un adevărat revoluționar în fotbalul nostru, creatorul celebrului stil C-C-O, adică un joc Colectiv-Constructiv-Ofensiv. A fost de două ori selecționer al României, în 1962 și 1967. A fost creatorul Craiovei Maxima, între 1976 și 1977, jucătorii olteni confirmând apoi un lung șir de succese atât pe plan intern, cât și în cupele europene.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER