Gabriela Szabo a luat globul pământesc în brațe, pentru că îl cucerise!
A câștigat, în anul 2001, titlul în proba de 1500 de metri la Campionatele Mondiale de atletism de la Edmonton.
În același an, Gabriela bătea al treilea record mondial în sală, la 3000 de metri, după cele din 1999, la 5000 de metri și 1998, la 2000 de metri.
Tot super Gabi Szabo avea să doboare, un an mai târziu, în 2002, recordul european în aer liber, la 3000 de metri. Desemnată timp de zece ani consecutiv drept cea mai bună atletă din țara noastră, Gabriela a cucerit tot ce se putea, omenește, cuceri: titlurile olimpice, mondiale și europene, a bătut record după record, deținând și astăzi recordul olimpic la semifond, 5000 de metri, la Olimpiada de la Sydney, în 2000.
Alte recorduri? Gabriela este prima româncă medaliată cu aur la o ediție a Campionatelor Mondiale de atletism, în 1997, iar în 1998 a devenit singura atletă din lume care a obținut cea mai bună performanță mondială în cinci probe: 1500 de metri, o milă, 2000, 3000 și 5000 de metri! Totul într-un singur an!
La Sydney nu a obținut doar aurul olimpic, ci și bronzul la 1500 de metri, iar la Olimpiada de la Atlanta, în 1996, câștigase argintul în aceeași probă.
Mai adăugăm: trei titluri mondiale în aer liber, la Atena, în 1997, la 5000 de metri, la Sevilla, în 1999, în aceeași probă, și la Edmonton în 2001, la 1500 de metri. Și încă: patru titluri mondiale indoor, la Barcelona, în 1995, la Paris, în 1997, și la Maebashi, în 1999, toate la 3000 de metri, la ultimul succes plusând cu aur și la 1500 de metri.
În fotbalul românesc, în același an 2001, se producea o mini-revoluție: primul fotbalist din istoria naționalei care atinsese, ca jucător, cota 100 a prezențelor sub tricolor, Laszlo Bölöni, își dădea demisia din postul de selecționer, unde fusese numit cu mai puțin de un an în urmă, imediat după Euro 2000, când îl înlocuise pe fostul său profesor,
Emerich Jenei! Bölöni pleca la Sporting Lisabona, lăsând România fără antrenor înaintea ultimelor două meciuri din grupa pentru calificarea la Campionatul Mondial din Coreea de Sud și Japonia! Omul deplin al fotbalului românesc, Gheorghe Hagi, era numit de urgență la cârma primei reprezentative, și România câștiga, în premieră în deplasare, în fața Ungariei, la Budapesta, cu 2-0, goluri Adrian Ilie și Marius Niculae. Apoi, locul secund fiind asigurat, a urmat un 1-1 pe Ghencea, cu Georgia, Gică Popescu, revenit la echipa națională, odată cu numirea lui Hagi, egalând în minutul 87.
Dar cum Italia, în grupă, nu ne dăduse vreo șansă, 3-0 la Milano și 2-0 la București, ne aștepta un baraj de calificare, rezervat locurilor doi din grupă. Tragerea la sorți ne-a adus în cale Slovenia, iar România, nedreptățită de arbitrul danez Kim Milton Nielsen, care ne va refuza un penalty evident, la Mutu, pierde cu 1-2, la Ljubljana, după ce Marius Niculae deschisese scorul. Returul e un coșmar al ratărilor noastre, se termină 1-1 și România pierde calificarea la Mondiale! Nu se mai întâmplase asta de la alt meci acaparat de Neșansă, cu N mare, din octombrie 1985, acel 0-1 cu Irlanda de Nord, când Hagi purta pentru prima oară banderola de căpitan al tricolorilor. Avea 20 de ani.
Iar Mircea Lucescu, selecționerul de atunci, pierdea o calificare (pe care aproape o obținusem, după egalul cu Anglia, de pe Wembley, 1-1) la Mondialele din Mexic, 1986… Am ratat, după partidele din barajul cu Slovenia, calificarea la al patrulea Mondial consecutiv, ar fi fost al optulea în total… Al optulea care nu a mai venit niciodată până în ziua de azi… Semn că atunci chiar a fost despărțirea de fotbalul mare. Nedrept, neverosimil, dar adevărat! 2001 a fost anul acelui baraj, înainte de toate!
Partenerii campaniei Prosport 25 sunt UNIBET, IXFI, CASA PARIURILOR și NORDIS.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER