Dumnezeu și Andrei Trifan, redactorul-șef al Prosport, îmi sunt martori că, de la sfârșitul săptămânii trecute, mă abțin eroic să scriu organizat (nu două vorbe pe facebook) despre „cazul Simona Halep”. Stau și urmăresc, relativ tăcut, eforturile urieșești de a spăla imaginea fostului număr unu mondial la tenis. Au sărit din debara chemați și nechemați, inițiați sau diletanți, urmăritori ai fenomenului sau români verzi atinși la corasonu’ simțirii național-patriotice. O uriașa armată de nescriși și nevorbiți se întrebuințează la limita patologicului să explice inexplicabilul, să găsească scuze sau să inventeze urzeli și conspirații.
Cel mai rizibil așa-zis argument e ăla cu „n-ar face Simona noastră așa ceva”, de parcă toți emițătorii enormităților trăiesc zi de zi, ceas de ceas, în proximitatea eroinei naționale și-i cunosc tabieturile în amănunt. După aia, ca punct de sprijin al argumentației de client ostenit într-un colț de birt la primele ore alea dimineții, vine pălitura supremă de osândă: „dacă n-a făcut-o până acum, de ce ar face-o acum?” Unu la mână, n-ai de unde să ai certitudinea că n-a făcut-o, ci doar pe aia că n-au prins-o. Doi la mână, pentru orice există o primă dată, care nu e legată de vârstă. De ce i-au prins, spre exemplu, pe Diego Maradona, Ben Johnson, Carl Lewis, Florence Griffith Joyner, Marco Pantani, Jan Ullrich sau Lance Armostrong după ce se acoperiseră de glorie și de titluri, nu înainte să erupă în sportul mondial? D-aia, că atunci, la zenit, și-au dat seama că-i lasă caroseria și nu mai pot rezista la vârf. Așa că au picat în abatere și au scăpat în borcanul cu pastile ori în sala de transfuzii. Sau că, pur și simplu, odată deveniți nefolositori, atunci au fost dați în gât cu titlu de exemplu. Haideți să fim serioși, ce mare miză sportivă și comercială mai reprezintă (dacă a reprezentat vreodată cu adevărat) Simona Halep? La nivel sportiv, cu toată considerația și admirația față de trecutele ei performanțe, e ruginită până la limita ruperii. La cel comercial, pe cine ar pasiona să detroneze o fostă campioană care a ajuns să facă reclamă la deodorante ieftine, dulapuri și motocositoare? O avea ea contract cu Nike, cât l-o mai avea și p-ăla, dar americanii s-au debarasat rapid de bolovanul Maria Sharapova. Iar numele și imaginea rusoaicei vindea de rupea, așa că nu le e greu să găsească, eventual, o fâță atrăgătoare din Ucraina care să-și pună numele și steagul galben-albastru pe gumari și să-și comercializeze profitabil suferința de neam și țară.
Idolatria față de Simona Halep a atins deja limita patologicului. S-a format un soi de sectă, care o tratează ca pe preoteasa supremă. Oameni care urlau ca apucații să-i ia duba de pe stradă pe toți bănuiții de corupție au descoperit subit prezumția de nevinovăție. Fanii globalizării apără cu curu-n poartă tricolorul mânjit pe EPO al machidoancei preferate a românilor. Argumentele nu mai au nici o valoare. Disperații de viață n-au nici o îndoială, au numai certitudini. Cum ar fi că Simona Halep, femeie la treij de ani, măritată și deja divorțată, e un soi de copil neajutorat și ireponsabil, de care profită oamenii răi și împotriva căruia conspiră tot universul. Începând cu hainii ăia de la antidoping, care i-au strecurat praf de întăritoare în probele de urină, continuând cu propriul antrenor, un soi de nebun care vrea cu orice preț să-și compromită afacerea de zeci de milioane de euro, și încheind cu nevasta geloasă a marelui guru de tip nou al tenisului mondial, care i-a presărat pastile pisate de 50 dolari/bucată în mâncare sau, după caz, în apa îmbuteliată. Mai lipsește Vladimir Putin din cabala asta transnațională și se închide cercul.
Simona Halep e încă un nume mare care n-a priceput că i-a trecut vremea și n-a știut să se retragă când încă putea stârni regrete. E o expresie românească veche și atât de actuală: „mortu’ de la groapă nu se mai întoarce”. Fuse și se duse. Două retrageri interesante s-au întâmplat în ultima lună în tenisul mondial. Federer a plecat în lacrimile unei întregi planete, Halep încă nu relizează, dar iese pe ușa din dos, cu gluga trasă pe cap.
P.S. Psihopaților, jocul e închis, pariați pe un cal mort! Concentrați-vă mai bine pe David Popovici, noul zeu în viață al sportului românesc. Faceți-i un cult religios și lui, sunteți deja pe calea bătătorită cu Simona Halep. Bucurați-vă zgomotos de performanțele lui, înjurați în continuare statul care bagă bani în el cât cuprinde și rugați-vă la bunul Dumnezeu s-o țină sănătoasă și la curent cu toate descoperirile medicale pe maică-sa…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER