CSA Steaua – Dinamo a avut toate ingredientele unui derby: un stadion modern cu peste 20.000 de oameni în tribune, gazon de Premier League și două peluze pline ochi care, pe durata meciului, și-au încurajat favoriții. Evident, scenografiile, spectacolul pirotehnic, materialele aruncate în teren și mesajele dinspre sud spre nord și viceversa au reprezentat „condimentele” adăugate pe parcurs. Mai mult, deși dinamoviștii nu recunosc CSA ca fiind Steaua, susținătorii alb-roșiilor s-au mobilizat și au luat cu asalt arena din Ghencea. După mulți ani, „câinii” au realizat deplasarea spre cartierul din Drumul Taberei organizați într-un corteo. Reporterul ProSport de față vă prezintă, în rândurile de mai jos, sub forma unui experiement pe „propria piele”, cum e să fii ultras pentru o zi în Peluza „Cătălin-Hîldan”.
Steaua – Dinamo a avut toate ingredientele unui derby. Deși disputat la nivel de play-off al ligii secunde, partida dintre „militari” și „câini” a beneficiat de o atenție foarte mare în ultimele două săptămâni. Meciul a fost promovat, intens, pe social media, din partea ambelor părți.
Mai mult, prin vocea transpusă în taste, pe Facebook, Peluza „Cătălin-Hîldan” a sunat mobilizarea pentru realizarea unui corteo în vederea deplasării către Ghencea.
Iar suporterii nu au dezamăgit. Aproximativ 5000 de „câini”, printre care și eu, s-au prezentat în Ghencea, pentru Steaua – Dinamo. Alături de majoritate, am luat-o la pas de la stația de metrou „Petrache Poenaru”, însoțiți de jandarmerie.
Pe drum, din stânga și din dreapta, deși aflați pe teritorii ostile, între Giulești, casa rapidiștilor, și sectorul 6, cel al steliștilor, s-au alăturat și restul dinamoviștilor. Între 15.00 și 16.00 s-a „strigat” prezența, iar după primul sfert al orei 4 PM, am luat-o la pas.
Traseul a fost simplu: punct de plecare Semănătoarea/stația de metrou „Petrache Poenaru”, drumul ducând spre podul Ciurel.
Mai apoi, în stânga, am continuat pe linia lui 41, înspre Lujerului, Parcul Drumul Taberei și, punct final al aventurii, stadionul „Steaua”.
Evident, în cei aproximativ 5 kilometri parcurși, tradiționalele injurii la adresa Stelei, după cum s-a putut observa și mai sus, cenzurat, nu au lipsit. De altfel, ne-au „însoțit” în mare parte din drum.
În plus, torțele, petardele și fumigenele au dat un pigment de culoare și, în același timp, a crescut nivelul decibelilor pe străzile din București. A fost, până la urmă, atmosferă de zi mare în sânul galeriei dinamoviste. „Înarmați” cu dorința de victorie, cu plămânii și vocea pregătite pentru a susține echipa, „câinii” au arătat, încă o dată, atașamentul față de culori.
Oameni de toate felurile, de la corporatiști, angajați în construcții sau pensionari, de la birou sau de la geamul blocului, din benzinării sau de pe străzi, au asistat la marșul „câinilor” spre Ghencea.
Eu, niciodată cu atâtea camere îndreptate, direct sau indirect către mine, m-am simțit ca un mic star în interiorul suporterilor dinamoviști.
„Infernul” s-a declanșat, cu adevărat, în pasajul Lujerului. În cele aproximativ opt minute în care ne-am aflat „sub pământ”, sunetul petardelor și al cântecelor, cu ajutor ecoului, a fost dus la un cu totul alt nivel.
În plus, din cauza aerului închis, fumigenele aprinse au setat un fundal alb-roșu în întregul pasaj.
„Câinii roșii unde pleacă? / În Ghencea ca să se bată”. Nu s-a pus, însă, problema de bătaie.
Imediat cum am ieșit din pasaj, am ajuns pe teritoriu „ostil”. În apropierea stadionului „Steaua”, însă, surpriză. Chiar pe colț cu bulevardul Ghencea, în dreptul stației de STB Brașov, un om în vârstă, de la balconul propriului apartament, a scandat, alături de toți cei care ne îndreptam spre peluză, celebrele trivialități îndreptate către trupa antrenată de Daniel Oprița.
Pe partea opusă, un suporter roș-albastru a ieșit pe geam fluturând fularul echipei favorite. Consecința? Dinamoviștii i-au urat de… bine.
După un „pelerinaj” de două ore, am ajuns la stadion. „Templul fotbalului românesc”, numit de steliști. Pentru alb-roșii, doar arena de la marginea orașului, fie ea și nouă, inaugurată în 2021. Aici, rând pe rând, susținătorii formației antrenate de Ovidiu Burcă au intrat în stadion.
Suporterii, nerăbdători, au încercat să intre cât mai repede în stadion. „Ne pregătim să oprim, pentru cinci minute, accesul. Vă rugăm, nu vă înghesuiți!” s-a auzit, frecvent, din portavocea jandarmului. Un dinamovist, nerăbdător să intre cât mai repede, deși startul meciului era programat peste o oră, a cerut încă puțină răbdare. „Stai, nu opri, să intru și eu. Să trăiești, mulțumesc”.
La final de meci, deși „suporterii galeriei oaspete au fost rugați să aștepte încă 15 minute după încheierea partidei”, au trecut mai bine de 40 până am reușit să ieșim din stadion. Am văzut Steaua – Dinamo, dar am pierdut prima repriză din Chelsea – Real Madrid.
Revenind la oamenii legii, inițial, meciul fusese programat pentru luni, 17 aprilie. La cererea Jandarmeriei, partida a fost mutată marți, 18 aprilie. Din informațiile noastre, aproximativ 950 de jandarmi au fost mobilizați pentru acest eveniment. În plus, au fost aduși oameni și din Prahova.
Chiar și în acest context, am avut parte de incidente. După cum ProSport a prezentat, cu câteva ore înainte de derby au existat ciocniri între steliști și dinamoviști.
Mai apoi, chiar până să intre în stadion, unii dinamoviști (nu și eu, din fericire) s-au lovit de gazele lacrimogene lansate de către jandarmi.
Ulterior, în timp ce actorii din teren se încălzeau, între oameni de la Tribuna a II-a și suporteri din PCH, chiar în zona unde aveam bilet, s-a iscat un scandal. Pornit de la un schimb de replici de la distanță, conflictul a degenerat.
Astfel, dinspre PCH cu direcția T2 au zburat, pe rând, torțe și fumigene. S-au întors rapid în sectorul nostru și, preț de câteva zeci de secunde, cele două părți au „pasat” materialele pirotehnice dintr-o parte în alta.
Din păcate, în zona unde au aterizat acele torțe se aflau, liniștiți, oameni în vârstă sau părinți alături de copiii lor.
Acesta a fost mesajul transmis din peluză spre teren, către jucători. Încă din primul minut, sub forma unei scenografii întinse pe două inele, suporterii alb-roșii și-au arătat susținerea față de elevii lui Ovidiu Burcă. „Căci fără tine n-aș putea trăi”, corect?
Răspunsul Peluzei Sud a venit după 20 de minute. De atât au avut nevoie „militarii” pentru a descurca ițele și pentru a-și afișa, într-un final, prima din cele două reprezentări. Mai apoi, evident, s-a derulat și „războiul bannerelor”.
Pe teren, Chipiriliu a fost „nașul” oaspeților, iar Steaua – Dinamo s-a terminat 2-0, prin dubla acestuia. Totuși, pe cât de frumos a fost spectacolul din peluze pe durata celor 90 de minute, pe atât de lipsite de fair-play au fost momentele de după fluierul final.
Dinamoviștii au dezlănțuit un mic jihad la cele două inele ale peluzei oaspete, frustrați, probabil, de rezultatul înregistrat pe tabela de marcaj. Hârtiile folosite pentru scenografie au fost aprinse și, în scurt timp, a izbucnit un mic incendiu. Acesta a fost dublat de scaunele rupte și aruncate. Mai mult, pompierii care încercau să stingă focul au fost asaltați cu „arme albe, roșii și albastre” sub forma scaunelor desprinse de suporterii „câinilor”.
După cele 40 de minute de așteptare, am putut ieși din stadionul „Steaua”. Pe unde am venit, pe acolo ne-am întors. Același traseu, dar în liniște, fără incidente. Steaua 2-0 Dinamo, „militarii” revin pe primul loc și speră, până în ultima secundă, ca proiectul de lege propus de Vasile Dîncu, fostul ministru al Apărării, să fie aprobat.
În „Ștefan cel Mare”, Burcă & co rămân pe locul 4, de baraj, la patru lungimi de Oțelul Galați, locul 3, dar și la distanță de patru puncte față de Gloria Buzău, locul 5 și Unirea Dej, locul 6.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER