Tre songo ‘e putiente: ‘o rre, ‘o papa e chi nun tene niente. Trei sunt cei mai puternici: regele, papa și cel care nu are nimic. Spune un vechi proverb napoletan. Dacă ar exista o autoritate de reglementare a zicalelor în 2023, acestuia i s-ar mai adăuga încă două noțiuni atât de prezente în Napoli: echipa și Maradona. Mândriile unei vieți simple, total atipice, care se încăpâțânează să dăinuie în ciuda vremurilor actuale.
La o săptămână după ce Napoli a cucerit cel de-al treilea titlu din istorie, ProSport a vizitat urbea de sub Vezuviu pentru care zilele săptămânii, pentru mulți localnici, e doar o convenție nefolositoare sau cel mult un indiciu pentru următoarea partidă.
Inima lui Napoli bate din Quartieri Spagnoli, o zonă neatinsă de obiceiurile capitalismul prezent, ghidată parcă de capriciile lui Maradona. S-a transformat în cult al fotbalului în 1987, mai precis pe 15 iunie, atunci când cel ce avea să devină D10S a adus trofeul de campioană cu numărul 2 din istoria „partenopeilor”.
Ca într-un tablou de Caravaggio, estetica decadentă a locului se armonizează cu nuanțe vii de albastru. Un realism brutal, cu un gri apăsător de ziduri vechi spart de baloane și fâșii azure, de petrecere.
Pentru cei ce locuiesc în micuțele apartamente cu balcoane multiple și rufe la uscat, stresul nu există. Nimic nu-i grăbește, sunt coborâți de dimineața până seara pe străduțe, dansează, ascultă muzică-n boxe sau vând câte ceva. De la „aquafresca” – un tip de limonadă cu apă carbogazoasă și bicarbonat de sodiu – la abțibilduri cu jucători.
Maradona e cel care făcut sărăcia suportabilă. Spiritualii ar putea spune că blasfemia de aici a pornit în fotbal, însă au și o scuză cei care au condus la acest fenomen: sunt primii care au realizat că Diego nu poate fi un un „produs” de origine protejată (DOP – Denominazione di Origine Protetta), ci bun comun, motiv pentru care l-au făcut „zeu”.
Așa se face că orice mică afacere din Napoli este asociată cu imaginea lui Maradona. Fructele vin de la el, îți închiriază apartamente sau forjează fier. El e unic și omniprezent.
Dacă nu ești atent și dorești să pătrunzi și mai mult pe aleile înfundate, te vei lovi de priviri aprigi care îți spun fără cuvinte că nu ai voie să treci, semn că infracționalitatea are și ea locul în tot acest peisaj.
În orașul in care se practică turismul „calcistic” pentru nesimandicoși, sub scările ca o „Golgotă” până la „altarul” lui Maradona, comerțul ambulant e în floare. Suveniruri, statuete, dar mai ales tricouri de joc cu însemnele lui Napoli se vând continuu. Nu, nu sunt produse oficiale, ci replici de bună calitate produse în China.
Totul pare protejat de mafia locală, iar bonul fiscal e o raritate. Acesta este motivul pentru care vânzările magazinelor clubului din sudul Italiei nu sunt deloc mari și demne de o nouă campioană.
Pretenții au doar unii turiști, iar comercianții se bazează pe prețuri mici și vânzări în masă.
Pentru unii vizitatori poate fi o idee bună întrucât rămân mai mulți bani pentru o „pizza a portafoglio” sau „fritta”, delicatese specifice regiunii.
Printre Victor Osimhen și Khvicha Kvaratskhelia proiectați 2D pe carton, în dimensiuni la scară 1:1, pe ziduri se regăsesc desene murale cu foști jucători porecliți în dialect napoletan: „Ciruzzo” Mertens și „Marekiaro” Hamsik. Lorenzo Insigne este din naștere unul de-al lor, deci nelipsit.
Chiar dacă au fost desenate înainte de părăsi echipa, fanii lui Napoli nu i-au uitat și își fac poze cu ei de parcă au pus umărul pentru scudetto.
„Atunci am avut o echipă mai tare ca asta, dar nu ne puteam lupta cu Juventus”, ne-a spus Aurelio, un puști de 16 ani care a trecut cu greu de perioada în care „i bianconeri” erau pur și simplu de neînvins.
Astfel că tifosii n-au ratat ironiile, savuroase pentru cei neutri. Max Allegri și „zebra” – simbol al lui Juve – au devenit motiv de glume.
Dacă antrenorul torinezilor e ospătar, o firmă de incinerare a animalelor își face reclamă printr-un afiș inedit.
Cu Maradona rege și papă, după trei titluri, Napoli rămâne pentru mulți un oraș de neînțeles, diferit față de toate celelalte mari localități ale Peninsulei. Un oraș total dezinhibat, cu păcatele lui, dar cu o autenticitate pentru care este invidiat. Pentru că Napoli are nimic și totul.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER