Înainte de Kosovo – România, în aprilie 1978, Anghel Iordănescu la 28 de ani fără o lună juca în tricoul României pe La Bombonera din Buenos Aires. Nici nu mai contează că ne-a dat două goluri Passarella, mai erau pe acolo Ardiles, Bertoni, în naționala lui Menotti care-l lăsase acasă pe Maradona. Deși tot el îl debutase, cu un an mai devreme, pe când D10S avea 16 ani…
Anghel Iordănescu juca împotriva Argentinei fix cu două luni înainte să se nască Edward. Într-o națională cu Dobrin, Lucescu, Boloni sau Dudu Georgescu.
Astăzi, Edi împlinește 45 de ani. Și pregătește o selecționată divizionară cu implanturi de Serie B pe arena kosovară, jumătate ogor, jumătate deltă. Într-o cursă câinească spre un EURO căutat de români precum televizoarele color în anii când Puiu pasa pe La Bombonera.
Dar lasă, rămâi tu nostalgie la jumătatea vitriolului cu ambrozia! Că și Puiu, dar selecționer, tot pe-o vreme de numărat banii ne-a dus ultima oară la un turneu final. 2015 cu Insulele Feroe. După 3-0 la Torshavn, nu pe Camp Nou.
Le lipsesc jucători buni și lor, ne lipsesc și nouă. Ce le-a rămas kosovarilor e peste ce ne-a rămas. Dar ce-am pierdut noi, adică generațiile lui Iordănescu și ale tricolorilor antrenați de Iordănescu, ei n-au avut vreodată. Nu joacă trecutul, dar poate să câștige setea celor de-acum de-a se apropia de el. De-a se întoarce măcar spre zenitul lui, ca să păstrăm proporțiile.
Să răspundem cu forță la forță, cu luptă la luptă, dacă așa a spus selecționerul înainte de meci. Doi închizători, Băluță și Marius Marin versus Dresevic și Fazliji. La cum arată gazonul, nu va conta cine pasează mai bine, ci echipa care va pasa cel mai puțin pe jos.
Pe jumătatea de teren unde te-aștepți să apară oricând nuferii se oprește cursa lui Rashica. E zona Evgheni Plușenko, în flancul Manea-Man. Zona care ne priește se pare, dincolo de împotmolirea kosovarului. Pe ea, dar la poarta lui Muric, reia Pușcaș din câțiva metri, fără preluare, paralel cu poarta! Minutul 7, ce-ar fi fost…
Pe banda lui Camora și Coman au trecut pluguri nemiloase ca amintirile. Pe-aici forțează gazdele, se simt mai bine, Vojvoda testează centrări.
După primul sfert de oră, nu știm prin ce (trebuie o știință dedicată haosului cu reguli de fotbal), Kosovo ne cam strânge totuși în jumătatea noastră. Fără atacuri, dar ai lor sunt mai înfipți și mai forțoși. Ei au vreo 6-7 de Burcă.
Din minutul 3 se lovise Camora prin brazde, în min 23 iese. Hai, Deian, fii tu stăpân pe tăvălug! Dacă pici și tu, cu Opruț în afara lotului, trebuie la pauză să naturalizăm un fundaș stânga.
Primul corner în minutul 31, aplauze prin ploaie de parcă iese la mal Arca lui Noe. Rashica ne dă mingea printre picioare pe-un petic viu de iarbă. Moldovan boxează șutul-centrare slăbuț al lui Muslija. Comentatorii de la UEFA TV chicotesc jenați, uitaseră că există portari în meci… Mai ușor, că și voi i-ați spus arbitrului Makelele de vreo două ori!
Ce e clar însă: trebuie cumva să dominăm tot contextul și pe noi înșine, ca să echilibrăm cumva. Din mai nimic, dar din mai nimicul avansat, Muriqi poate scoate golul. Rashica ne toacă pe laterale. Florinel trage mult peste, din colțul careului mare. Man, la fel, din centru. Celina șutează bine, abia scoate Moldovan peste transversală, în prelungiri.
Am câștigat un 0-0 la pauză. Și pe ce s-a încercat să se joace, și pe fundal de clasament la zi. Când auzi și că Belarus are 1-0 cu Israel, după ce Andorra a remizat la Priștina, ai zice că și-n genunchi, când alții sunt pe burtă, se merge la EURO!
Cum putem câștiga la Priștina? Pare că doar printr-o execuție incredibilă, de la distanță, a lui Stanciu. Sau prin penalty. Cum putem să evităm înfrângerea? Să răspundem și mai vârtos la forță cu forță, la luptă cu luptă.
Intră Zhegrova, fotbalistul lui Lille, incomplet refăcut după accidentare. Noi intrăm ceva mai curajos. Șutul lui Man e deviat după o fază de pinball prin careul kosovar. Trec centrări prin fața lui Moldovan ca forțele NATO pe cerul Priștinei. Vojvoda driblează fantastic doi tricolori dar bine că trage pe Moldovan! Se joacă ceva mai deschis după 15 minute, dar nu cu mai multă calitate. Să vedem dacă ne priește. Până la urmă, pe puncte vorbind, disperarea e în casa lor.
Intră Mihăilă și Moruțan, ies Man și Coman. La fizic pare că o să mai scădem din ce nu aveam. De greșit, se greșește enorm de ambele părți, contează cine o poate comite grav. Mihăilă ține bine un traseu în mare viteză, scapă de adversari, dar nu e nimeni în careu. Îl ceartă pe Pușcaș. Pe bună dreptate.
Centrare scurtă, din careu, cap Zhegrova de la 11 metri. Au căutat golul, au putut să îl caute, îl au. Se dă ofsaid la VAR. Adăugați la lista cu remiza Andorrei, ce se întâmplă la Belarus-Israel…
Chiar orice sau nimic se poate întâmpla în ultimul sfert de oră, oricât de tâmpit ar suna. Sorescu prinde o “bombă” de la distanță, mai bifăm un corner. Scoate și Moldovan, pe același scenariu, de la Zhegrova. Scorul și clasamentul îi înțeapă pe kosovari, dau să riște totul. Să profităm “românește”? Cu Ianis și Alibec pe teren din minutul 85?
Nu. Muriqi pivotează la 11 metri și trage peste. Ocazie uriașă. Rămâne 0-0.
Adică un punct neprețuit, după un meci de neprivit, pe un teren de nejucat. În fond, sigur ne vom aminti de acest punct dacă ne vom califica la EURO 2024. Atunci, ogorul și delta, slăbiciunile și haosul, le vom uita. Punctul se va agăța de sacrificiu prin injustețea memoriei afective de români fericiți.
Fix invers față de cum Anghel Iordănescu simte și acum fiorul de pe La Bombonera, deși am pierdut, 0-2 cu Argentina, cu două luni înainte ca Edi să se nască…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER